Sakura:
Imi era prea lene ca sa-mi pot deschide ochii in dimineata asta. Si totusi, ma tot gandeam la Sasuke. La Sasuke care ar fi trebuit sa fie aici, langa mine, si sa ma indrageasca de dimineata. Cu gandul asta, mi-am deschis imediat ochii. Trebuia sa fie aici! Langa mine!
Dar, cand intr-un final i-am deschis, nu am vazut pe nimeni langa mine. Am ramas pur si simplu socata. Dar nu puteam accepta asta. Am simtit-o! L-am simtit peste mine, i-am simtit respiratia calda, saruturile... Nu aveam cum sa visez. Mi-am luat pe mine halatul alb si am inceput sa-l caut prin tot apartamentul. Si nu-l gasisem. Iar de visat, clar nu-l visasem. A... A plecat... Nu pot sa cred!
La gandul acesta am cazut in genunchi, pe gresia alba a bucatariei. Am izbucnit in plans. Aveam chipul in palme si ma rugam ca toate astea sa nu fii fost reale. Unii oameni nu se pot schimba niciodata. A facut-o si a plecat. M-a lasat cu sperante false, m-a lasat singura, din nou! Sakura, cand o sa intelegi ca lui chiar nu-i pasa de tine?! Si nici ca o sa-i pese vreodata... De ce vrea sa ma raneasca in continuu? Ce i-am facut? OK, i-am nascut copilul, dar m-am tinut departe de Sasuke, n-am spus nimanui ca e al sau, deci n-avea de ce sa ma urasca intr-atat de tare. Desi ma ura. Imi crea sperante false. Apoi le spulbera cu totul. Cum am putut sa fiu atat de naiva incat sa-l cred?!
Cand am simtit o manuta firava atingand-o pe a mea, mi-am sters repede lacrimile si am privit faptura din fata mea. Scumpul meu Daisuke. Era prea mic sa inteleaga toate aceste lucruri. Cum puteam sa-i explic ca tatal pe care l-a recunoscut nu se va mai intoarce niciodata? L-am luat in brate si m-am ridicat in picioare. Puiutul meu si-a pus o manuta pe obrazul mamei sale, pe obrazul meu, si mi-a sters o ultima lacrima.
-Mami, de ce plangi?
-M-am lovit putin, am mintit eu. M-am uitat in cealalta manuta a sa in care tinea o hartie alba. Ce e aia?
-Am gasit-o la tine pe pelnuta.
Pe perna? In patul meu? L-am asezat pe Daisuke pe masa si i-am luat din mana hartia, desfacand-o. Mare mi-a fost surprinderea cand pe jos a cazut un bilet de avion. M-am aplecat, l-am luat, privindu-l uimita. Asta trebuie sa fie de la Sasuke! Cu siguranta! Mi-am aruncat ochii pe hartia alba, plina de speranta. Am inceput sa citesc, iar cu fiecare cuvand zambetul mi se largea, iar inima imi batea de doua ori mai tare. Nu imi venea sa cred ce citesc! Pur si simplu! Nu imi venea sa cred. Sasuke sa tina la mine, sa imi spuna numai cuvinte dulci, sa ma indrageasca, mi se pare ireal! Asta chiar mi-as dori sa o vad cu ochii mei. Dar pur si simplu nu mai aveam rabdare pana la pranza! Adica era doar... 11:30. Dumnezeule, cum am putut dormi atat? Mai aveam decat jumatate de ora sa imi fac bagajele mie si astuia mic. Am lasat de o parte hartia alba si biletul, si l-am luat din nou in brate pe Daisuke, ducandu-i in camera lui.
-Uite, scumpule, am inceput eu, deja rascolind prin sifonier. Papi ne-a lasat un bilet si vrea sa mergem si sa ramanem la el. Ne imbracam si mergrem. Bine?
Daisuke a inceput sa bata din palme si sa spune intruna "bine". Eram atat de incantata de ideea ca Sasuke in sfarsit a inteles! In sfarsit m-a acceptat inapoi, cu tot cu copil. Chiar daca i-a luat ceva pana sa-si dea seama ca nu e nimic rau in a avea un copil. Nu credeam ca se va intampla vreodata minunea asta. Am luat doua valize mari si am inceput sa bag in ele hainele mele si ale lui Daisuke. Dupa ce mi-am luat pe mine o geaca de blugi cu buricul gol si o pereche de blugi negri cu catarama larga,aurie, apoi l-am imbracat si pe micut. Abea asteptam sa-l revad... Cu siguranta nu as fi rezistat prea mult fara sa-l strang macar in brate. Am inceput sa ma gandesc la cum va fi cand ne vom reintalni, insa gandurile mi-au fost intrerupte de un claxon si cateva batai in usa. Asa cum a spus si Sasuke, erau cei care ma ajutau cu bagajele.
Tot drumul spre aeroport m-am gandit la el. Si la fel si in timpul zborului. Daisuke nu a mai rezistat, obosit fiind, si a adormit in bratele mele. Of, Daisuke... Cine ar fi crezut ca o biata faptura cum este el ar putea sa-si reuneasca parintii? Cine ar fi crezut ca l-ar fi recunoscut pe Sasuke ca si tatal sau? Ii povestisem despre brunet, ii spusesem cum arata, insa la modul general. Ii spusesem ca este brunet si ca are ochii negrii. Putea sa-l confunde cu orice alt om. Insa Daisuke l-a recunoscut. Parca il cunostea de o viata. Intr-un fel sau altul, nu puteam spune ca Sasuke a fost un nemernic fara inima. Pentru ca daca intr-adevar nu avea inima, nu l-ar fi induiosat vorbele micutului. Si nu mi-ar fi lasat biletul. Trebuie sa recunosc totusi ca in prima faza, n-am vrut sa-l vad. Da, il iubeam. Dar presimteam ca o sa ma raneasca iar. De aceea m-am gandit ca ar fi fost mai bine sa plece. Insa cand mi-a zis ca ii pare rau, cand mi-a zis ca a fost doar o reactie de moment, cand mi-a sarutat gatul... Am simtit cum inima sa bate cu putere in corpul meu. Si am inceput sa-l doresc. Iar acum nu regret asta. Pentru ca il iubesc. Pentru ca ma iubeste. Pentru ca amandoi ne iubim fiul.
Au trecut 5 ore si parca nu se mai termina. Dar s-a terminat. Cand avionul a aterizat, am simtit cum inima mi s-a oprit in loc. Daisuke era frant de oboseala. M-am ridicat in picioare si l-am luat in brate. Faceam pasii pe indelete, cand o stewardeza m-a oprit.
-Domnul Uchiha a spus sa lasati copilul in avion cateva minute. A zis ca vrea sa va intalneasca in particular ca sa vorbiti.
L-am intins pe Daisuke pe doua scaune de avion ca sa-i fie cat mai confortabil. Apoi m-am intors spre cea care imi spusese ca Sasuke vrea sa vorbeasca in particular cu mine.
-Unde e el acum?
-Tocmai a ajuns, spune ea, privind peste umarul meu.
Cand m-am uitat in spate, l-am vazut pe brunet iesind dintr-un Mercedes negru. Pur si simplu nu m-am mai putut opri din zambit. Am inceput sa cobor scarile in fuga si sa alerg spre el. Brunetul si-a deschis bratele larg cand am fost aproape de el, iar eu m-am aruncat in ele pur si simplu. L-am strans in brate la fel de tare pe cat ma strangea si el, timp in care am inceput sa plang. Pur si simplu. Dar nu stiu de ce. Cand a dat sa ma sarute, mi-a zarit perlele transparente de pe ten. Mi-a zambit, stergandu-le cu degetele sale.
-Astea nu mai au ce cauta aici.
Am inceput sa chicotesc, sa-i zambesc, sa rad impreuna cu el, pana cand ne-am sarutat pasional. Mi-am incolacit mainile in jurul gatului sau fara nicio remuscare. Si cu cat isi adancea mai mult limba in gura mea cu atat mai mult imi simteam inima batand. Se juca cu ardoare in lacasul meu umed, in timp ce mainile lui ma tineau strans, parca nevrand sa ma lase din imbratisare cu niciun pret. Si, sincera sa fiu, nici eu nu i-as fi dat drumul nici daca ar fi sa ma impuste. Imi dorisem de prea mult timp sa ma sarute asa cum o facea acum, de buna voie. Imi dorisem preamult timp sa-l simt langa mine, si nu doar pentru o noapte fierbinte. Ci pentru ca ma iubeste cu adevarat. Pentru ca ma facea sa ma simt bine. Ma facea sa ma simt... A lui. Cand mi-a dat drumul buzelor, m-am incruntat la el, zambind in acelasi timp.
-Hei, nu crezi ca asta ar fi un "Buna dimineata, iubito!" cam intarziat?
Sasuke a inceput sa rada cu pofta, pana cand buzele i-au alunecat pe gatul meu, sarutandu-l si facandu-ma sa imi strecor silentios degetele in parul lui. Isi ridica incetisor capul spre mine si ma privii adanc in ochii mei verzulii. Incepuse sa imi mangaie obrajii si sa-mi dezmierde fruntea cu cateva saruturi.
-Hm, si astea ar fii niste "Ai fost grozava noaptea trecuta" si "Te iubesc nespus de mult" la fel de intarziate. Am dreptate?
Am dat din cap aprobator, apoi mi-am pus capul pe pieptul lui Sasuke si am inchis ochii in momentul in care mi-a raspuns imbratisarii.
-Sa nu-mi mai faci din astea, bine? Am crezut ca ai plecat si ca m-ai lasat... din nou.
-Esti prea dulce atunci cand dormi. Te-as fi luat cu mine, pe tine si pe Daisuke, insa dormeai dusa. Am incercat sa te trezesc, insa n-am indraznit sa incerc de prea multe ori. Si ca tot vorbim de asta, n-ai vrea sa mergem sa-l luam pe piticot din avion?
-Doarme, i-am spus. Mai avem putin timp. Deci, spune-mi, unde suntem?
-Milano. Preferai altundeva?
Mi-am ridicat privirea spre Sasuke. Ma uitam la el confuza, desi el imi zambea.
-Ce vrei sa spui? L-am intrebat, intr-un final.
-Vreau sa spun ca daca n-o sa-ti placa vila mea din Milano, mai avem si alte obtiuni. Cum suna New York, New Jersey, Istanbul, Londra, Madrid, Paris, Berlin, Budapesta, Praga, Sofia...
-Ok, ok, am inteles ideea, opreste-te. Tu iti bati joc de mine? Vrei sa spui ca ai vile in aproape toata lumea?
Brunetul si-a scarpinat ceafa privind in alta parte, apoi si-a redirectionat privirea spre mine.
-Polul Nord nu ma prea tenteaza, sa sti.
Am inceput sa rad cu pofta, odata cu el. Ne-am unit din nou buzele intr-un sarut nebunesc, exact ca cel din noaptea trecuta. Inca nu-mi venea sa cred. Dar era real. Ii simteam buzele peste ale mele, il simteam imbratisandu-ma cu putere, stiam ca era aici... Se spune ca iubirea invinge orice. Se spune ca omul crede doar ce vede. Si, cu toate astea, inca nu imi vine sa cred.
Ne-am despartit incet abea dupa cateva minute bune, privindu-ne in ochii, zambindu-ne unul altuia.
-Haide. Du-te si ial pe piticot. S-a apropiat de urechea mea si a continuat, soptit: Mergem acasa.
Am dat din cap aprobator, apoi m-am dus sa-l iau pe Daisuke, care abea se trezise.
-Mami? Am ajuns la papi?
L-am luat in brate pe somnorici si i-am raspuns intrebarii. Am iesit impreuna cu Daisuke pe scarile avionului. Vazandu-l pe tatal sau, micutul a inceput din nou sa se zbata, sa se smuciasca in bratele mele, pana cand i l-am dat in brate tatalui.
-Papi, mi-ai lipsit!
-Si tu mi-ai lipsit, Daisuke.
Sasuke a aruncat o privire spre mine si a intins mana libera pe care o avea, cea in care nu-l tinea pe „piticotâ€. M-a strans in brate, in timp ce puiutul nostru si-a lasat capul pe umarul tatalui sau.
-In sfalsit mami si papi... spuse el somnoros.
Si, cand a spus-o, l-am simtit pe Sasuke strangandu-ma mai tare in bratele sale, zambindu-i copilasului.
Cand am ajuns la vila lui Sasuke din Milano am fost surprinsa sa vad cum copilul nostru avea deja camera lui, gata pregatita. Imediat dupa ce am reusit sa-l culc din nou, am facut impreuna cu brunetul un tur al casei. Dar, tot cu gandul la camera micutului ramasesem. Mi-am redirectionat atentia catre brunet si l-am intrebat:
-Tu i-ai facut camera lui Daisuke?
-Nu chiar. Dar am platit totul. Nu m-a interesat cat de mult aveam sa cheltuiesc. Si in plus, mi-a luat ceva pana sa gasesc cele mai scumpe si mai bune jucarii, asternuturi, patuturi... Dar nu mi-a prea pasat. Orice pentru piticot, am dreptate?
I-am cuprins buzele intr-un sarut scurt, in semn de multumire pentru tot ceea ce a facut pentru Daisuke, pentru tot ceea ce a facut pentru mine. Cand am dat sa ma retrag, nu am reusit sa-mi desprind decat buzele din sarut. Sasuke ma cuprinse de mijloc, tinandu-ma la pieptul sau. Si apropiat buzele de urechea mea, soptindu-mi ca ma iubeste, apoi a muscat-o. Iar asta mi-a fost de ajuns cat sa stiu ca nu ma minte cu niciun chip. Mi-a dat drumul din bratele sale, m-a luat de mana, si mi-a spus sa ma iau dupa el. Am facut in tocmai, pana am ajuns in dormitorul sau... nostru... Ok, sunt doar de cateva ore in casa asta. Trebuie sa ma acomodez cumva. Mi-a spus ca ma pot schimba in liniste in ceva comod in care sa ma culc, deoarece maine avea pregatita o zi speciala pentru mine si Daisuke. Iar in opinia sa trebuia sa fiu perfect odihnita, desi era abea 6 seara. Brunetul si-a dat tricoul jos, dezvaluindu-si muschii spectaculosi, facandu-ma sa zambesc pervers pentru cateva secunde. Iubitul meu si-a facut loc, trantindu-se in pat. S-a intors cu spatele la mine, asezandu-si intr-o pozitie cat mai placuta lui, capul. Mi-am dat jos fusta neagra, ramanand in boxerii mei albi, Mi-am dat jos maieul alb, ramanand in sanii goi. Mi-am tras repede pe mine un maieu de un roz pal, insa m-am speriat teribil cand brunetul s-a intors cu fata la mine in momentul in care abea terminasem sa ma schimb. Sasuke mi-a zambit, dezvaluind dintii albi si sclipitori, facandu-mi semn sa ma apropii. M-am asezat sfioasa in pat, langa Brunet, cand m-am trezita cu el deasupra mea. A inceput sa ma sarute nebuneste si sa-si miste mainile pe corpul meu in locurile care ii placeau lui fcel mai mult.. Uff... Cum sa nu-i raspund gesturilor? Sasuke era atat de dulce... Si imi lipsise prea, prea mult timp. Il iubeam atat de mult iar acum ma simteam ca in rai. Ma simteam datoare sa-mi iau revansa, dupa atatia ani de chin. Am inceput sa-mi plimb mainile pe spatele sau, pana l-am apucat de marginea blugilor. A intrerupt sarutul, privindu-ma atnt, punandu-si mana peste a mea.
-Vreau sa fi odihnita pentru maine, frumoaso. Nu degeaba vreau ca maine sa facem un tur impreuna cu micutul prin Milano, nu crezi? Mi-a zambit. Asa ca azi nu.
-Ce vrei sa spui?
-Vreau sa spun... Hm... Daca ne-am rezuma doar la un petting cred ca ar fii destul de bine pentru amandoi.
Poate ca avea dreptate. Sa faci dragoste era destul de ostenitor. N-am mai stat la vorba cu el, ci doar i-am zambit, cuprinzandu-i din nou buzele intr-un sarut. A inceput sa ma mangaie, si la fel am inceput si eu. Ne-am sarutat nebuneste, pe piele, cam peste tot unde ne puteam saruta, adaptat imbracamintilor noastre cat de cat decente. Cand Sasuke s-a lasat pe cealalta parte a patului, dupa sfarsitul pettingului, m-a privit intens. M-a tras, de mana, pana am ajuns langa el. Mi-a sarutat obrazul, apoi m-a strans la pieptul sau.
M-am trezit inaintea lui Sasuke, auzind un mobil. Telefonul meu celular. M-am sculat din pat, timp in care brunetul dormea bustean. Am ridicat celularul de pe masa, apoi m-am dus in sufragerie. Cand m-am uitat la numele apelantului nu mi-a venit sa cred, insa, in cele din urma, i-am raspuns. Era Damen.
-Damen! De ce ai sunat?
-Hei, Sakura! Vroiam sa iti spun ca am plecat intr-o excursie cu iubita mea, un sejur de 5 stele la Milano. Vroiam doar sa te anunt. Dar daca se intampla ceva, da-mi doar un telefon, si voi veni de urgenta!
-Pai... nu prea stiu daca va fi nevoie.
-Hm? Sakura? Ce vrei sa spui?
-Sa nu o mai lungim. Sunt la Milano.
POZE:
Imbracamintea Sakurei: http://images4.okr.ro/auctions.v3/700_70...00_700.jpg
Masina lui Sasuke: http://farm4.static.flickr.com/3027/2933...e3928c.jpg
Imi era prea lene ca sa-mi pot deschide ochii in dimineata asta. Si totusi, ma tot gandeam la Sasuke. La Sasuke care ar fi trebuit sa fie aici, langa mine, si sa ma indrageasca de dimineata. Cu gandul asta, mi-am deschis imediat ochii. Trebuia sa fie aici! Langa mine!
Dar, cand intr-un final i-am deschis, nu am vazut pe nimeni langa mine. Am ramas pur si simplu socata. Dar nu puteam accepta asta. Am simtit-o! L-am simtit peste mine, i-am simtit respiratia calda, saruturile... Nu aveam cum sa visez. Mi-am luat pe mine halatul alb si am inceput sa-l caut prin tot apartamentul. Si nu-l gasisem. Iar de visat, clar nu-l visasem. A... A plecat... Nu pot sa cred!
La gandul acesta am cazut in genunchi, pe gresia alba a bucatariei. Am izbucnit in plans. Aveam chipul in palme si ma rugam ca toate astea sa nu fii fost reale. Unii oameni nu se pot schimba niciodata. A facut-o si a plecat. M-a lasat cu sperante false, m-a lasat singura, din nou! Sakura, cand o sa intelegi ca lui chiar nu-i pasa de tine?! Si nici ca o sa-i pese vreodata... De ce vrea sa ma raneasca in continuu? Ce i-am facut? OK, i-am nascut copilul, dar m-am tinut departe de Sasuke, n-am spus nimanui ca e al sau, deci n-avea de ce sa ma urasca intr-atat de tare. Desi ma ura. Imi crea sperante false. Apoi le spulbera cu totul. Cum am putut sa fiu atat de naiva incat sa-l cred?!
Cand am simtit o manuta firava atingand-o pe a mea, mi-am sters repede lacrimile si am privit faptura din fata mea. Scumpul meu Daisuke. Era prea mic sa inteleaga toate aceste lucruri. Cum puteam sa-i explic ca tatal pe care l-a recunoscut nu se va mai intoarce niciodata? L-am luat in brate si m-am ridicat in picioare. Puiutul meu si-a pus o manuta pe obrazul mamei sale, pe obrazul meu, si mi-a sters o ultima lacrima.
-Mami, de ce plangi?
-M-am lovit putin, am mintit eu. M-am uitat in cealalta manuta a sa in care tinea o hartie alba. Ce e aia?
-Am gasit-o la tine pe pelnuta.
Pe perna? In patul meu? L-am asezat pe Daisuke pe masa si i-am luat din mana hartia, desfacand-o. Mare mi-a fost surprinderea cand pe jos a cazut un bilet de avion. M-am aplecat, l-am luat, privindu-l uimita. Asta trebuie sa fie de la Sasuke! Cu siguranta! Mi-am aruncat ochii pe hartia alba, plina de speranta. Am inceput sa citesc, iar cu fiecare cuvand zambetul mi se largea, iar inima imi batea de doua ori mai tare. Nu imi venea sa cred ce citesc! Pur si simplu! Nu imi venea sa cred. Sasuke sa tina la mine, sa imi spuna numai cuvinte dulci, sa ma indrageasca, mi se pare ireal! Asta chiar mi-as dori sa o vad cu ochii mei. Dar pur si simplu nu mai aveam rabdare pana la pranza! Adica era doar... 11:30. Dumnezeule, cum am putut dormi atat? Mai aveam decat jumatate de ora sa imi fac bagajele mie si astuia mic. Am lasat de o parte hartia alba si biletul, si l-am luat din nou in brate pe Daisuke, ducandu-i in camera lui.
-Uite, scumpule, am inceput eu, deja rascolind prin sifonier. Papi ne-a lasat un bilet si vrea sa mergem si sa ramanem la el. Ne imbracam si mergrem. Bine?
Daisuke a inceput sa bata din palme si sa spune intruna "bine". Eram atat de incantata de ideea ca Sasuke in sfarsit a inteles! In sfarsit m-a acceptat inapoi, cu tot cu copil. Chiar daca i-a luat ceva pana sa-si dea seama ca nu e nimic rau in a avea un copil. Nu credeam ca se va intampla vreodata minunea asta. Am luat doua valize mari si am inceput sa bag in ele hainele mele si ale lui Daisuke. Dupa ce mi-am luat pe mine o geaca de blugi cu buricul gol si o pereche de blugi negri cu catarama larga,aurie, apoi l-am imbracat si pe micut. Abea asteptam sa-l revad... Cu siguranta nu as fi rezistat prea mult fara sa-l strang macar in brate. Am inceput sa ma gandesc la cum va fi cand ne vom reintalni, insa gandurile mi-au fost intrerupte de un claxon si cateva batai in usa. Asa cum a spus si Sasuke, erau cei care ma ajutau cu bagajele.
Tot drumul spre aeroport m-am gandit la el. Si la fel si in timpul zborului. Daisuke nu a mai rezistat, obosit fiind, si a adormit in bratele mele. Of, Daisuke... Cine ar fi crezut ca o biata faptura cum este el ar putea sa-si reuneasca parintii? Cine ar fi crezut ca l-ar fi recunoscut pe Sasuke ca si tatal sau? Ii povestisem despre brunet, ii spusesem cum arata, insa la modul general. Ii spusesem ca este brunet si ca are ochii negrii. Putea sa-l confunde cu orice alt om. Insa Daisuke l-a recunoscut. Parca il cunostea de o viata. Intr-un fel sau altul, nu puteam spune ca Sasuke a fost un nemernic fara inima. Pentru ca daca intr-adevar nu avea inima, nu l-ar fi induiosat vorbele micutului. Si nu mi-ar fi lasat biletul. Trebuie sa recunosc totusi ca in prima faza, n-am vrut sa-l vad. Da, il iubeam. Dar presimteam ca o sa ma raneasca iar. De aceea m-am gandit ca ar fi fost mai bine sa plece. Insa cand mi-a zis ca ii pare rau, cand mi-a zis ca a fost doar o reactie de moment, cand mi-a sarutat gatul... Am simtit cum inima sa bate cu putere in corpul meu. Si am inceput sa-l doresc. Iar acum nu regret asta. Pentru ca il iubesc. Pentru ca ma iubeste. Pentru ca amandoi ne iubim fiul.
Au trecut 5 ore si parca nu se mai termina. Dar s-a terminat. Cand avionul a aterizat, am simtit cum inima mi s-a oprit in loc. Daisuke era frant de oboseala. M-am ridicat in picioare si l-am luat in brate. Faceam pasii pe indelete, cand o stewardeza m-a oprit.
-Domnul Uchiha a spus sa lasati copilul in avion cateva minute. A zis ca vrea sa va intalneasca in particular ca sa vorbiti.
L-am intins pe Daisuke pe doua scaune de avion ca sa-i fie cat mai confortabil. Apoi m-am intors spre cea care imi spusese ca Sasuke vrea sa vorbeasca in particular cu mine.
-Unde e el acum?
-Tocmai a ajuns, spune ea, privind peste umarul meu.
Cand m-am uitat in spate, l-am vazut pe brunet iesind dintr-un Mercedes negru. Pur si simplu nu m-am mai putut opri din zambit. Am inceput sa cobor scarile in fuga si sa alerg spre el. Brunetul si-a deschis bratele larg cand am fost aproape de el, iar eu m-am aruncat in ele pur si simplu. L-am strans in brate la fel de tare pe cat ma strangea si el, timp in care am inceput sa plang. Pur si simplu. Dar nu stiu de ce. Cand a dat sa ma sarute, mi-a zarit perlele transparente de pe ten. Mi-a zambit, stergandu-le cu degetele sale.
-Astea nu mai au ce cauta aici.
Am inceput sa chicotesc, sa-i zambesc, sa rad impreuna cu el, pana cand ne-am sarutat pasional. Mi-am incolacit mainile in jurul gatului sau fara nicio remuscare. Si cu cat isi adancea mai mult limba in gura mea cu atat mai mult imi simteam inima batand. Se juca cu ardoare in lacasul meu umed, in timp ce mainile lui ma tineau strans, parca nevrand sa ma lase din imbratisare cu niciun pret. Si, sincera sa fiu, nici eu nu i-as fi dat drumul nici daca ar fi sa ma impuste. Imi dorisem de prea mult timp sa ma sarute asa cum o facea acum, de buna voie. Imi dorisem preamult timp sa-l simt langa mine, si nu doar pentru o noapte fierbinte. Ci pentru ca ma iubeste cu adevarat. Pentru ca ma facea sa ma simt bine. Ma facea sa ma simt... A lui. Cand mi-a dat drumul buzelor, m-am incruntat la el, zambind in acelasi timp.
-Hei, nu crezi ca asta ar fi un "Buna dimineata, iubito!" cam intarziat?
Sasuke a inceput sa rada cu pofta, pana cand buzele i-au alunecat pe gatul meu, sarutandu-l si facandu-ma sa imi strecor silentios degetele in parul lui. Isi ridica incetisor capul spre mine si ma privii adanc in ochii mei verzulii. Incepuse sa imi mangaie obrajii si sa-mi dezmierde fruntea cu cateva saruturi.
-Hm, si astea ar fii niste "Ai fost grozava noaptea trecuta" si "Te iubesc nespus de mult" la fel de intarziate. Am dreptate?
Am dat din cap aprobator, apoi mi-am pus capul pe pieptul lui Sasuke si am inchis ochii in momentul in care mi-a raspuns imbratisarii.
-Sa nu-mi mai faci din astea, bine? Am crezut ca ai plecat si ca m-ai lasat... din nou.
-Esti prea dulce atunci cand dormi. Te-as fi luat cu mine, pe tine si pe Daisuke, insa dormeai dusa. Am incercat sa te trezesc, insa n-am indraznit sa incerc de prea multe ori. Si ca tot vorbim de asta, n-ai vrea sa mergem sa-l luam pe piticot din avion?
-Doarme, i-am spus. Mai avem putin timp. Deci, spune-mi, unde suntem?
-Milano. Preferai altundeva?
Mi-am ridicat privirea spre Sasuke. Ma uitam la el confuza, desi el imi zambea.
-Ce vrei sa spui? L-am intrebat, intr-un final.
-Vreau sa spun ca daca n-o sa-ti placa vila mea din Milano, mai avem si alte obtiuni. Cum suna New York, New Jersey, Istanbul, Londra, Madrid, Paris, Berlin, Budapesta, Praga, Sofia...
-Ok, ok, am inteles ideea, opreste-te. Tu iti bati joc de mine? Vrei sa spui ca ai vile in aproape toata lumea?
Brunetul si-a scarpinat ceafa privind in alta parte, apoi si-a redirectionat privirea spre mine.
-Polul Nord nu ma prea tenteaza, sa sti.
Am inceput sa rad cu pofta, odata cu el. Ne-am unit din nou buzele intr-un sarut nebunesc, exact ca cel din noaptea trecuta. Inca nu-mi venea sa cred. Dar era real. Ii simteam buzele peste ale mele, il simteam imbratisandu-ma cu putere, stiam ca era aici... Se spune ca iubirea invinge orice. Se spune ca omul crede doar ce vede. Si, cu toate astea, inca nu imi vine sa cred.
Ne-am despartit incet abea dupa cateva minute bune, privindu-ne in ochii, zambindu-ne unul altuia.
-Haide. Du-te si ial pe piticot. S-a apropiat de urechea mea si a continuat, soptit: Mergem acasa.
Am dat din cap aprobator, apoi m-am dus sa-l iau pe Daisuke, care abea se trezise.
-Mami? Am ajuns la papi?
L-am luat in brate pe somnorici si i-am raspuns intrebarii. Am iesit impreuna cu Daisuke pe scarile avionului. Vazandu-l pe tatal sau, micutul a inceput din nou sa se zbata, sa se smuciasca in bratele mele, pana cand i l-am dat in brate tatalui.
-Papi, mi-ai lipsit!
-Si tu mi-ai lipsit, Daisuke.
Sasuke a aruncat o privire spre mine si a intins mana libera pe care o avea, cea in care nu-l tinea pe „piticotâ€. M-a strans in brate, in timp ce puiutul nostru si-a lasat capul pe umarul tatalui sau.
-In sfalsit mami si papi... spuse el somnoros.
Si, cand a spus-o, l-am simtit pe Sasuke strangandu-ma mai tare in bratele sale, zambindu-i copilasului.
Cand am ajuns la vila lui Sasuke din Milano am fost surprinsa sa vad cum copilul nostru avea deja camera lui, gata pregatita. Imediat dupa ce am reusit sa-l culc din nou, am facut impreuna cu brunetul un tur al casei. Dar, tot cu gandul la camera micutului ramasesem. Mi-am redirectionat atentia catre brunet si l-am intrebat:
-Tu i-ai facut camera lui Daisuke?
-Nu chiar. Dar am platit totul. Nu m-a interesat cat de mult aveam sa cheltuiesc. Si in plus, mi-a luat ceva pana sa gasesc cele mai scumpe si mai bune jucarii, asternuturi, patuturi... Dar nu mi-a prea pasat. Orice pentru piticot, am dreptate?
I-am cuprins buzele intr-un sarut scurt, in semn de multumire pentru tot ceea ce a facut pentru Daisuke, pentru tot ceea ce a facut pentru mine. Cand am dat sa ma retrag, nu am reusit sa-mi desprind decat buzele din sarut. Sasuke ma cuprinse de mijloc, tinandu-ma la pieptul sau. Si apropiat buzele de urechea mea, soptindu-mi ca ma iubeste, apoi a muscat-o. Iar asta mi-a fost de ajuns cat sa stiu ca nu ma minte cu niciun chip. Mi-a dat drumul din bratele sale, m-a luat de mana, si mi-a spus sa ma iau dupa el. Am facut in tocmai, pana am ajuns in dormitorul sau... nostru... Ok, sunt doar de cateva ore in casa asta. Trebuie sa ma acomodez cumva. Mi-a spus ca ma pot schimba in liniste in ceva comod in care sa ma culc, deoarece maine avea pregatita o zi speciala pentru mine si Daisuke. Iar in opinia sa trebuia sa fiu perfect odihnita, desi era abea 6 seara. Brunetul si-a dat tricoul jos, dezvaluindu-si muschii spectaculosi, facandu-ma sa zambesc pervers pentru cateva secunde. Iubitul meu si-a facut loc, trantindu-se in pat. S-a intors cu spatele la mine, asezandu-si intr-o pozitie cat mai placuta lui, capul. Mi-am dat jos fusta neagra, ramanand in boxerii mei albi, Mi-am dat jos maieul alb, ramanand in sanii goi. Mi-am tras repede pe mine un maieu de un roz pal, insa m-am speriat teribil cand brunetul s-a intors cu fata la mine in momentul in care abea terminasem sa ma schimb. Sasuke mi-a zambit, dezvaluind dintii albi si sclipitori, facandu-mi semn sa ma apropii. M-am asezat sfioasa in pat, langa Brunet, cand m-am trezita cu el deasupra mea. A inceput sa ma sarute nebuneste si sa-si miste mainile pe corpul meu in locurile care ii placeau lui fcel mai mult.. Uff... Cum sa nu-i raspund gesturilor? Sasuke era atat de dulce... Si imi lipsise prea, prea mult timp. Il iubeam atat de mult iar acum ma simteam ca in rai. Ma simteam datoare sa-mi iau revansa, dupa atatia ani de chin. Am inceput sa-mi plimb mainile pe spatele sau, pana l-am apucat de marginea blugilor. A intrerupt sarutul, privindu-ma atnt, punandu-si mana peste a mea.
-Vreau sa fi odihnita pentru maine, frumoaso. Nu degeaba vreau ca maine sa facem un tur impreuna cu micutul prin Milano, nu crezi? Mi-a zambit. Asa ca azi nu.
-Ce vrei sa spui?
-Vreau sa spun... Hm... Daca ne-am rezuma doar la un petting cred ca ar fii destul de bine pentru amandoi.
Poate ca avea dreptate. Sa faci dragoste era destul de ostenitor. N-am mai stat la vorba cu el, ci doar i-am zambit, cuprinzandu-i din nou buzele intr-un sarut. A inceput sa ma mangaie, si la fel am inceput si eu. Ne-am sarutat nebuneste, pe piele, cam peste tot unde ne puteam saruta, adaptat imbracamintilor noastre cat de cat decente. Cand Sasuke s-a lasat pe cealalta parte a patului, dupa sfarsitul pettingului, m-a privit intens. M-a tras, de mana, pana am ajuns langa el. Mi-a sarutat obrazul, apoi m-a strans la pieptul sau.
M-am trezit inaintea lui Sasuke, auzind un mobil. Telefonul meu celular. M-am sculat din pat, timp in care brunetul dormea bustean. Am ridicat celularul de pe masa, apoi m-am dus in sufragerie. Cand m-am uitat la numele apelantului nu mi-a venit sa cred, insa, in cele din urma, i-am raspuns. Era Damen.
-Damen! De ce ai sunat?
-Hei, Sakura! Vroiam sa iti spun ca am plecat intr-o excursie cu iubita mea, un sejur de 5 stele la Milano. Vroiam doar sa te anunt. Dar daca se intampla ceva, da-mi doar un telefon, si voi veni de urgenta!
-Pai... nu prea stiu daca va fi nevoie.
-Hm? Sakura? Ce vrei sa spui?
-Sa nu o mai lungim. Sunt la Milano.
POZE:
Imbracamintea Sakurei: http://images4.okr.ro/auctions.v3/700_70...00_700.jpg
Masina lui Sasuke: http://farm4.static.flickr.com/3027/2933...e3928c.jpg
![[Imagine: SIGN.png]](http://i1131.photobucket.com/albums/m556/miky100miky/SIGN.png)
Zone