Terry Pratchett

[Moony691]

Am primit de ziua mea acum cativa ani "O palarie plina de cer". M'am holbat indelung la ea mirata,am multumit nesigura si am pus'o pe un raft.Acolo a ramas cam juma' de an cand,nu mai stiu de ce,m'am apucat de ea."Straniu",mi'am zis "am 11 ani si nu pricep prea multe din ce vrea sa zica nenea."Totusi,am terminat'o si am ramas de pe urma ei doar cu replicile amuzante ale scotidusilor in memorie.

Apoi mai trece o vreme si fac rost de "Scotidusii liberi". O frunzaresc si ma prind ca era prima din serie. "Se mai intampla." Si hai,hai...am terminat'o si pe asta."Mai,ceva tot nu e in regula..."Si uite-asa,simtind ca imi scapa exact esenta,am lasat balta lecturarea mai profunda a lor.


Vara trecuta iau la reducere cele 3 cartulii despre nomi si reusesc sa descopar subiectul serios,de natura filozofica,din spatele povestii pentru copii.Le'am recitit si pe celelalte doua si am ajuns la concluzia ca,in acei ani de dezinteres,am ignorat un om talentat ale carui volume merita,cel putin dupa parerea mea,citite.