This N' That

[Alexi]

Capitolul 21
Alexa P.O.V


- Mă bucur să văd că se simte mai bine. Cel puţin îşi aminteşte de mine.
- Mama ta s-a recuperat destul de greu, însă a reuşit să o facă. Vizitele tale zilnice din ultima săptămâna au ajutat-o şi mai mult.
- Doar pentru că tu ai fost alături de ea şi nu ai renunţat să speri. Cum aş putea să îţi mulţumesc Emanuel?
- Ai putea să îmi zâmbeşti?
Zâmbetul a apărut de la sine la auzul cererii lui. După mult timp mi-am făcut curaj să vin să o văd pe mama. Am uitat de ea sau mai bine spus am încercat să uit că e închisă într-un sanatoriu.
Am oftat şi am privit-o prin geamul din biroul prietenului meu. Grădina era mare, iar mama se părea că se înţelegea cu ceilalţi pacienţi. Doctorul s-a apropiat de mine şi mi-a pus mâna pe umăr.
- Încă puţin şi se va recupera complet. Trebuie să ai încredere!
Am aprobat din cap şi m-am întors. Bărbatul mi-a spus să mă aşez jos şi i-a cerut secretarei două cafele.
- Şi spune-mi despre tine. Nu te-am mai văzut de foarte mult timp.
- Păi sunt căsătorită cu un bărbat pe care îl ador şi care mă adoră. Sunt modelul stea a revistei This N’ That şi vicepreşedinta acesteia.
- Deci nu degeaba mi se părea cunoscută fata de pe revistele de modă a soţiei mele. Mă bucur mult pentru tine.
Am zâmbit şi am sorbit din cafeaua adusă de secretara doctorului. Eram bucuroasă pentru recuperarea mamei, dar mă simţeam urmărită. Ca şi cum cineva m-ar spiona.
Îmi era frică să îi spun lui Alex. Nici măcar nu ştie de existenţa mamei mele. Şi abea am reuşit să trăim liniştiţi. Nu vreau să provoc altă ceartă.
După ce mi-am băut cafeaua, m-am ridicat de pe scaun şi i-am spus bărbatului că voi pleca. Acesta s-a hotărât să mă conducă până la ieşire.
Mi-am luat rămas bun de la el, iar acesta m-a îmbrăţişat. Mi-am pus mâinile pe spatele lui şi i-am răspuns la îmbrăţişare. M-am desprins uşor din braţele lui şi m-am urcat în maşina. Am pornit motorul şi m-am îndreptat spre casă.
M-am uitat în oglinda retrovizoare şi am observat că o persoană stătea în colţul străzii de lângă clinică. Poate aveam vedenii. Sau cine ştie.



*

- Astăzi pleci din nou pentru câteva ore?
Mi-am ridicat capul din hârtii şi l-am văzut pe soţul meu. De câteva zile se comporta ciudat.
L-am privit în timp ce mă jucam cu pixul din mâna mea. Am tras aer în piept. Poate trebuia să îi spun despre mama. Sau poate ar trebui să aştept până când se va recupera complet.
- De ce mă întrebi?
- Pentru că vreau să îmi petrec timpul cu soţia mea.
Am zâmbit şi am aprobat din cap. Acesta a înţeles mesajul meu şi mi-a trimis un sărut în zbor, apoi a plecat.
Mi-am continuat lucrul cu documentele de pe biroul meu, până când am fost întreruptă de o uşă trântită. Când mi-am ridicat privirea am văzut-o pe Sonia. Avea un zâmbet mare.
- De câte ori să îţi zic….
- Mă căsătoresc!
- Ce?
- Voi fi soţia lui Will!
A început să ţipe şi să sară în sus. Eram uimită. Nu puteam să pronunţ nici măcar un cuvânt. S-a apropiat de mine şi m-a ridicat de pe scaun. A început să mă mişte odată cu ea.
Când am realizat ce se întâmpla am început să ţip la rândul meu şi să mă bucur pentru ea. Am îmbrăţişat-o, nevenindu-mi să cred.
I-am spus să se aşeze pe scaun şi să îmi dea toate detaliile.
- Will m-a dus la restaurantul meu preferat şi a comandat şampanie. Nu mi-am dat seama la început ce sărbătorim. Dar când am băut din şampanie, pe gura mea s-a oprit un obiect. După ce l-am scos am văzut că era un inel de logodnă. Iar în momentul următor Will era în genunchi şi mă cerea de soţie. A fost ca în acele filme siropoase pe care le urăsc. Dar ador realitatea şi îl ador şi pe Will.
- Wow! Asta da cerere. Mă bucur foarte mult pentru voi doi.
- Nu cred că trebui să mai spun că tu şi monstrul sunteţi naşii noştri, nu?
Am început să râd, amintindu-mi că soţul şi prietena mea cea mai bună se înţeleg ca şoarecele şi pisica. Am aprobat din cap, iar in acel moment pe uşă au intrat Will şi Alex.
L-am felicitat pe viitorul mire, iar Alex a îmbrăţişat-o pe Sonia. Am început să râd cu Will când bruneta l-a călcat pe soţul meu pe picior din ’ greşeală’.
- Când o să te fur, nu te mai aduc înapoi scorpie!
- Îndrăzneşte monstrule şi ai să vezi. Ca să nu ne mai lungim, mergem să sărbătorim, da?
Am aprobat din cap şi m-am apropiat de brunet. Acesta m-a luat de mână şi m-a sărutat pe buze. Fericitul cuplu a luat-o înainte lăsându-ne pe noi în urmă. Soţul meu şi-a pus o mână pe spatele meu şi m-a sărutat pe frunte. Totul era perfect! Ce putea merge rău?


*


În timp ce discutam toţi patru, telefonul meu a început să sune. Mi-am cerut scuze şi m-am ridicat de pe scaun. M-am uitat pe ecran şi apărea numele lui Emanuel. Inima mea a tresărit. Am apăsat pe butonul verde si am dus telefonul la ureche.
- Alexa! Îmi pare rău că te deranjez, dar mama ta a avut o criză. Repetă în continuu numele tău.
- Vin imediat!
Am închis convorbirea şi m-am întors la masă. Mi-am luat geanta şi l-am sărutat pe Alex pe buze.
- Îmi cer scuze, dar a apărut o urgenţă şi trebuie să plec.
Nu am aşteptat nici un răspuns. M-am apropiat cu paşi repezi de uşă şi am ieşit din restaurant. Am ieşit in stradă şi încercam să dau de un taxi. La dracu’! De ce a trebuit să îmi las maşina la firmă?
- Alexa!
Mi-am întors capul şi l-am văzut pe brunet. Acum chiar am încurcat-o. Dacă discutam cu el când ajungeam acasă puteam să găsesc un motiv, dar acum nu am nimic în minte.
- Ce s-a întâmplat? De ce eşti atât de agitată?
- Îmi pare rău iubitule, dar trebuie să plec. Îţi spun când ajung acasă.
Mi-am întors capul şi am văzut un taxi care avea becul verde aprins. I-am făcut semn cu mâna, iar şoferul a îndreptat autovehicului spre mine.
- Vreau să îmi spui acum! Mai târziu nu voi asculta.
Maşina s-a oprit lângă mine. Mi-am întors capul. Alex mă privea trist şi nervos în acelaşi timp. I-am spus ’Îmi pare rău’ şi m-am urcat în maşină. I-am dat adresa şoferului şi m-am uitat pe geam. Brunetul privea asfaltul, în timp ce strângea din pumni. Inevitabilul se întâmplase. Va urma o ceartă, însă acum trebuia să ajung la clinică. Trebuia să o văd pe mama. Era prioritatea mea.