Brother Love (+18 incest yaoi)

[^.^Vampix^.^]

Multumesc pentru commuri si pentru corecturi, apreciez foarte mult ^^ Acum, urmatorul capitol and sper sa va placa :p



Cap. IX


‘’Niciodata nu am crezut ca mirosul spitalului va fi atat de greu de indurat. Nu eram genul de persoana care sa nu suporte spitalele, ba chiar le intelegeam foarte bine importanta insa, acum, cand aveai pe cineva drag internat de urgenta, ura si dezgustul fata de acel loc cresteau din ce in ce mai mult. Vroiam ca aceste locuri sa nu se fi inventat niciodata, sa nu mai vad acele femei in uniforma alba ce iti zambeau prefacute doar ca sa-ti mai aline din durere, doctorii care, desi incercau tot ce puteau pentru a te face bine, nu-si dadeau mai deloc interesul. Toate aceste lucruri ma enervau si simteam cum imi venea sa distrug tot ce era in jurul meu insa, cand il vedeam pe cel ce-l iubeam intins pe patul cu asternuturi albe, depinzand de toate aceste lucruri, ma calmam si incercam sa fiu tare. Acum doar sanatatea lui era importanta si cat de mult as fi vrut sa sufar eu in locul lui...’’
Intins pe patul de spital, Hunter suferea de dureri groaznice in urma glontului ce-i strapunse umarul. In mintea lui Kaito inca se mai derulau fara oprire imaginile acelea ingrozitoare, momentul in care Hunter se pusese in fata lui pentru a-l apara de o posibila moarte fiind impuscat in umar, clipa in care roscatul cazu la pieptul lui din cauza durerii si sangele ce-i curgea din rana, manjind mainile atat de albe ale blondului. Toate aceste lucruri nu-i dadeau pace si il chinuiau, stiind ca era vina lui. Daca n-ar fi fost el, roscatul nu s-ar fi chinuit atat acum si nu ar fi fost nevoit sa-i salveze viata. Daca nu ar fi fost el, roscatul ar fi trait fericit cu Carolina probabil si nu ar fi zacul intr-un spital...
-Daca nu as fi fost eu, tu nu ti-ai fi riscat viata pentru mine... Spuse cu o voce soptita, in timp ce pe obrajii lui trandafirii curgeau perle de lacrimi menite sa-i mai atenueze amarul.
Multe astfel de regrete ii umpleau inima cu amaraciune si-l faceau sa-i para rau ca s-a nascut vreodata si ca, in ciuda faptului ca era orfan, avea un frate.
-Nu...fi...prostut. Sti bine ca...nu e vina ta. Se auzi vocea roscatului, usor chinuita de efortul de-a vorbii.
Kaito tresari la auzul acelor cuvinte si-si privi fratele usor socat, avand impresia ca nimeni nu v-a auzi acele cuvinte ce tocmai le rostise, insa se parea ca fusese tocmai invers. Isi sterse cu podul palmei lacrimile de pe obrazi insa in zadar caci alte lacrimi roiau in urma celor sterse.
-Dar este adevarat, din cauza mea erai sa mori si te chinui acum. Daca nu as fi fost e...
-Shhh, nu o spune. Nu vreau sa te mai aud spunand asta... Cum sa-mi las fratele sa fie impuscat? As fi regretat toata viata ca nu te-am salvat desi puteam s-o fac.
Si-i mangaie obrazul fin cu mana sanatoasa, in timp ce pe chipul lui se asternu un zambet cald, protector. Kaito isi pusese mana peste cea a fratelui sau, inchizandu-si scurt ochii.
-Tin prea mult la tine Kaito ca sa te vad ranit. Prefer sa sufar de durerea a inca o suta de gloante in corpul meu decat sa te vad asa. Kaito... imi pare rau pentru tot. M-am comportat ca un netrebnic desi nu meritai chiar deloc... Eu, si trase adanc aer in piept caci simtea cum se sufoca, te iubesc enorm. Insa nu ca pe un frate, nici vorba, ci ca pe viitorul meu iubit.
Acele cuvinte il socara pe Kaito. Desi le mai auzise atunci, in depozitul unde au fost inchisi, nu credea ca erau adevarate insa, se parea ca se inselase. Il privea pe roscat cu ochi mari, uluiti, incercand sa se trezeasca din visul ce-l traia insa nu era un vis, ci era realitatea.
-Te iubesc mult si, daca vreodata ai putea, te rog sa ma ierti pentru toate cate ti-am facut. Sunt gelos, stiu asa, iar gelozia ma face un prost. Am vrut sa te stiu in siguranta asa ca am incercat sa te indepartez de mine, am rugat-o chiar si pe Carolina sa ma ajute insa, orice as face, tot te iubesc mai mult, si mai mult.
-Hunter... normal ca te iert, mereu te voi ierta orice ai face caci, doar ti-am spus, te iubesc si eu enorm. Eu ar trebui sa fiu cel ce-si cere iertare caci din cauza mea ai ajuns aici.
-Nu, Kaito, chiar deloc. Ma bucur ca s-a intamplat asta caci asa am avut puterea sa-ti spun ce simt.
Acele cuvinte il faceau groaznic de fericit pe Kaito iar lacrimile lui amare fura inlocuite de lacrimi de bucurie. Isi lasa chipul la nivelul roscatului, sarutandu-i buzele dulci. Roscatul ii raspunse la sarut intr-un mod tandru prin care vroia sa-i demonstreze sentimentele pe care le avea fata de el. Sarutul continua doar pana cand roscatul ramase complet fara aer, fiind nevoit sa-l rupa. Il mai privi inca o data pe iubitul sau frate si apoi adormi sub efectul medicamentatiei, lasandu-se vegheat de ochii linistitori al lui Kaito, care-i netezea intr-una parul fin, abtinandu-se sa nu mai planga. Stia ca fratele lui avea sa se faca bine si simtea asta in adancul sufletului sau caci, aveau multi ani de recuperat impreuna si trebuia sa afle povestea familiei lui.