Punem pariu [16-18+]

[Psike]

BLforever merci de comm. Se pare ca tu ai mai ramas pe aici...

Cap. 11

Am avut un somn agitat, franturi de cosmaruri umblandu-mi prin minte si cand a sunat alarma am tresarit, deschizand ochii. Simteam o durere de cap si se pare ca incepeam ziua cu bine. M-am imbracat cu primele haine ce le-am gasit si am schimbat cartile din ghiozdan. Am iesit din camera si ce-as fi dat sa raman acasa; n-am putut sa mananc nimic si ea plecase deja.
Strazile mi se aratau azi prea stralucitoare, toti erau fericiti, iar galagia din curte nu era semn bun.
Cand am intrat toti se uitau la mine curios si unii zambeau batjocoritor; sa nu mai spun de diferitele complimente ce-am preferat sa le ignor.
-Ce faci, iubire?
-….
Am continuat sa merg ignorand in continuare si speram sa ma lase in pace, n-aveam chef de discutii si bataie azi.
-Ma, tu nu-mi intorci spatele!
Incheietura mi-a fost stransa si simteam cum s-ar rupe usor; mi-am intors privirea si strangand din dinti am vazut ca era el. Nu prea se bucura sa ma vada si puteam citi in ochii lui ca ma uraste. Doar il pocnisem ieri si aflase toata scoala ca eu avusesem curajul sa ridic mana asupra lui.
-Ce vrei?
-Mai, mai ai ceva curaj! spuse el ranjind. Doar ca eu nu suport asta..
-Da-mi drumul! am spus tragandu-mi bratul.
-Gayule!
-Ma-ta! am zis in timp ce urcam scarile.
Desi stiam ca am probleme si ca o sa am si mai multe, continuam sa-i raspund, orice zicea ii dadeam replica si parca vorbele imi ieseau pe gura inainte sa le gandesc. Totusi nu pricepeam de ce ma facuse gay; poate o spusese asa crezand ca ma insulta, sau avusese un motiv.
Am intrat in clasa si m-am asezat in banca, toti se uitau urat la minte si chicoteau in grupuri. Mi-am sprijinit capul de perete si tot ce vroiam era sa se termine ziua mai repede. Ora a decurs relativ usor, adica doar am scris si incercam sa fiu cat de cat atent la ce explica profa de fizica, desi mai mult copiam mecanic, dupa tabla.
In pauza am stat singur, in timp ce altii au mers sa fumeze sau prin curte; n-aveam cu cine sa ies si nimeni nu ma baga in seama. Ana nu venise azi, pare-se ca racise putin; macar cu ea as fi putut sa schimb cateva cuvinte.
La urmatoarea ora a venit si el, s-a asezat langa mine fara sa ma priveasca si era mai bine asa. Durerea mea de cap se intensifica usor si cand a venit proful mai sa pic sub banca, cand m-am ridicat. Incepusem sa vad in ceata si chiar daca incercam sa ma concentrez parca mi-era mai rau.
-Ce-ai ma? Esti palid! mi-a spus el, uitandu-se la mine.
-…nimic..am spus si in urmatoarea clipa mi s-a impaienjenit privirea.
-Sa nu vomiti pe mine! spuse el ironic si toata clasa incepu sa rada.
Am zambit slab si ultimul lucru ce mi-l amintesc e faptul ca am asezat capul pe banca si pixul s-a rostogolit pe podea.
***
Deschisesem ochii de cateva clipe si incercam sa-mi dau seama unde sunt, dar nu prea reuseam. Am vrut sa ma ridic, dar cred ca din cauza miscarii bruste o durere scurta in tample si-a facut aparitia. Am oftat si intr-un final m-am asezat turceste; mi-am rotit privirea prin camera si arata ca o rezerva de spital.
-Hei, frumoasa adormita!
Mi-am intors privirea si l-am zarit stand pe scaun. Ce cauta aici? Oare el ma adusese sau ce naibii se intamplase.
-Explica-mi si mie, te rog, ce s-a intamplat! Chiar nu-mi amintesc!
-Pai ai lesinat si te-am adus aici! Daca nu te suport nu insemna ca te las sa mori! zise el razand.
-Venind vorba de suportat, de ce ma urasti?
-Pentru ca stai singur, nu vorbesti cu nimeni. Asa esti chiar bine, adica n-am ceva personal.
-Inca o intrebare. am spus gandindu-ma ca deja intrec masura. De ce m-ai facut gay?
Tacerea s-a asternut si el nu parea sa-mi raspunda; m-am dat jos din pat si mi-am luat hainele ce erau impaturite la un capat al saltelei.
-Ma schimb si eu! am spus dandu-mi jos tricoul jos si aruncandu-l pe pat.
In timp ce ma schimbam nu stiu de ce am avut impresia ca ma fixeaza cu privirea sau ca se uita cu interes. Adica nu eram cine stie ce frumusete si poate ma privea asa ca sa aiba de ce se amuza. Le-am impaturit pe celelalte si m-am intors catre el; se pare ca privea pe geam si poate nici nu se uitase la mine.
M-am incaltat si dupa ce mi-am adunat de pe noptiera telefonul si ce mai avusesem prin buzunare am parcurs distanta pana la el. Parea pierdut in ganduri si nici nu observase ca ma apropiasem de el; macar asa puteam si eu sa-l privesc calumea.
Nu stiu de ce, dar acum nu-mi mai era frica de el si nu-l uram. Poate era din cauza ca eram singuri si el nu zicea nimic, nici macar nu-mi acorda vreo atentie. M-am intors catre geam si am privit afara; eram la etajul doi si crengile unui tei se leganau usor in bataia vantului.
Cred ca ma pierdusem in ganduri, caci n-am auzit pasi si m-am trezit cu el in spatele meu. Era mai inalt decat mine cu cativa centimentrii si nu stiu ce vroia acum. Ma privea fix si la un moment dat si-a pus degetele pe talia mea, apropiindu-se mai mult. Am inghitit in sec si incercam sa gasesc o explicatie logica, iar faptul ca ar fi putut sa se dea la mine imi parea deplasat.
-Vlad, ce naibii faci? am spus, intorcandu-ma catre el si dandu-i mainile la o parte.
-Iti place de mine! spuse el.
-Poftim? am zis facand ochii mari. Glumesti, tu-ti bati joc de mine, sunt tip ce dracu?
-Pai si?
-Esti sarit de pe fix! i-am raspuns si m-am grabit sa ies.
Ce tot vorbea? Nici macar nu stiu daca zisese ceva serios sau doar se juca cu mine. Am coborat repede treptele si cand am ajuns in curte, incepuse sa ploua marunt. Mi-am ridicat privirea si am cautat din ochi geamul salii; era tot acolo si ma privea fix, aceeasi privire. Nu stiam ce sa cred, era prea ciudat, el era ciudat.