Chimie vs. Alchimie

[PervyTeoYaoi_Shinee]

Multumesc pentru comm-uri. Am venit cu nextu', scuze de intarziere! :)


Capitolul 3- Tehnica transmutatiei


“Chimia, stinta cea mai grea si cea mai amanuntita dintre toate. Cum s-a format ea? Cine a inventatat-o? Multi au cauzat raspunsul, dar putini l-au gasit. Nu oameni au descoperit chimie, ei au descoperit elementele si calculele matematice. Chimia a fost inventata la fel ca alchimia, la fel ca o Piatra Filozofala, din nimic. Chimia isi ia puterile din ale alchimie, iar oameni din alti oameni mult mai slabi decat ei. Energia isi trage puterea de la o alta energie mult mai slaba. Dar eu? Mama mea o fost omorata de puterea alchimie, ce i-a supt si ultimul stop de putere. Toti din jurul meu ma batjocoresc, luandu-mi toata puterea si toata energia, iar acum acest strain ce se da drept fratele mamei mele, singura sursa de putere a mamei imi strapunge sufletul, luandu-mi si ultima picatura de speranta, ca alchimia e jocul care nu poti sa-l joci numai daca nu esti dominat de nimeni. Steaua sperantei mele cade si in locul ei se ridica luna ce ma face sa cad in genunchi si sa cer indurare. Capul ma doare din ce in ce mai tare si nu stiu ce a fi mai bine: sa plec sau sa raman? Trupul incepe sa-mi tremure de frica, nestind cum sa reactioneze. Nu-mi doresc decat un singur lucru. Sa sfiedez legile chimiei si sa creez iubirea artificeala, iubirea adevarata. Sau poate…totul e doar in imaginatia mea, poate vreau doar sa o vad pe mama…”
Brusc ma ridic in sezut si incep sa tusesc sacandat. Nu puteam intelege nimic, nu putea descifra nici o culoare. Toate erau amestecate intre ele, facand totul sa semene cu o ultima privire inainte de moarte. Deodata simt o mana calda pe fata mea si o voce ce ma stiga in continuu, dar eu nu raspund la nimic. Incetul cu incetul, imaginile si culorile incep sa se imbine in modul lor natural, facandu-ma in sfarsit sa vad camera unde ma aflam. Eram pe un pat din lemn de pin cu o cuverturi albastre, langa era o mica noptiera pe care erau asezate diferite lucruri. In fata mea se intindea un dulap de aceasi culoare ca noptiera, de un albastru pal pentru a nu deranja ochilor. In partea dreapta, unde era un gheam ce imprastia lumina in intreaga incapere, statea prietenul meu cel mai bun si singurul, mangaindu-ma. Eram acasa la mine. Ma asez din nou in pat, lasandu-l pe Lucian, amicul meu sa ma inveleasca cu patura albastruie. Vroia sa ma intrebe o gramada de lucruri, dar nu l-am lasat sa ma intrebe nimic, nu avea nici macar un chef sa-i explic. Deafapt nici macar nu stiam ce sa-i explic, nu stiam daca ce s-a inaplat a fost un vis sau nu
-Lucian, te rog stai cu mine in seara asta, nu am chef de nimic.
Acesta nu-mi raspunse la intrebarea mea, ridicandu-se de pe scaun, zicandu-mi ca trebuie sa dea un telefom. Stiam ca o suna pe mama lui pentru al lasa, stiam ca nu ma va lasa la greu. Era sigurul om care stiam de secretul meu, ca pot practica alcimia si totusi aveam senzatia ca acum nu mai era singurul. Cand vinise sa-mi da aprobare ca il lasa sa doarma la mine, ma ridic din pat si coboram impreuna la bucatarie sa mancam ceva. Desi nu aveam parinti, aveam o casa mare, mereu curat si cu un aspect placut. Mama si tata lucrasera timp de 30 de ani la cea mai mare firma din intreaga lume, iar dupa ce au renuntat la un proiect au demisionat avand un salariu datorat de firma pe inca 40 de ani de cand au parasit-o. Cum ei nu mai existau bani imi reveneau mie. Nu prea foloseam bani inafara de cheluelile lunare pentru intretinerea casei si pentru a o plati pe femeia ce vinea si face curat sau gatea. Scot din frigider o sticla de suc, iar dintr-un sertar iau niste fursecuri, servindu-l pe Lucian. Ne aseza amandoi la masa incepand sa palavragim despre fete, scoala si alte prosti la fel ca orice baieti. La un moment dat, Lucian schimba subiectul, vrand sa stie unde am fost azi si de ce am lipsit. Cu el putem discuta orice, chiar daca totul parea doar o fantezie.
-Stiu ca pare ciudat, dar cred ca am vazut o fantoma sau ceva de genu. Momentul in care roscatul ( avea parul roscat) facu ochii mari si imi spuse sa continuu deoarece i se parea destul de interesant. Deoarece era o fantoma nimeni nu o vazuse, totusi nu stiu de ce eu am vazut-o..
-Pentru ca tu esti special, spune Lucian zambind.
-Nu, tu esti special. Cel putin ochii tai de un galben ca soarele de vara, niste ochii ce ma fac sa ii privesc intens si sa patrund in mintea ta si sa vad daca nu o inseli pe iubita-ta. Am inceput sa radem amandoi din cale afara, fara sa ne mai putem privi unul pe celalalt. Dupa minute bune de ras, am hotarat sa-i povestesc si resul. I-am zis despre barbatul necunoscut, depre ce imi zise profa de chimie, atunci aducandu-mi aminte de cartile ce le-am luat de la profa de chimie.
-Hei, amice n-ai vrea ca maine sa ne uitam peste carile ce le-am luat de la Karla? Poate gasim ceva interesant, am spus eu, dar l-am vazut ca expresia fetei sale ce se schimba.
-Nu pot, iubire. Am hoarat ca mergem cu David si cu gasca lui la niste fetiscane cu care sa ne distram, poate alta data. Sau poate vi cu noi…
-Neah, am sa studiez singur, trebuie sa aflu ce e cu ele si ce legatura au tipi astia cu alchimia sau cel putin ce lagatura au cu mama.
Nu am mai spus nimeni nimic. Am mers la baie, am facut fiecare un dus revigorant, apoi am mers in camera la mine si ne-am bagat in patul cu saltea moale numai buna pentru un somn bine meritat. Nu stiu cand am adormit, dar a fost unul dintre cele mai frumoase vise pe care l-am avut. Eram cu mama, dar ea era sub o alta forma. Sub forma iubirii adevarate, dar sincer nu-mi pot aminti…
Aud ceasul puternic ce-mi deranjeazaq somnul linistit, facandu-ma sa imi amintesc de ziua de ieri. Langa mine statea Lucian ce dormea bustean. Am zambit gandindu-ma la sarutul de ieri cu strainul, in minte venindu-mi un plan haotic si pervers. Inainte de a ma gandi daca cea ce fac e bine mi-am presarat buzele ferme peste ale anicului meu, facandu-l sa se trezeasca brusc. Ma impinse de langa el spunandu-mi ca am inebunit ieri si m-am transformat intr-un gay ordinar.
-Trebuia sa te scol cumva, spun eu zambind, mai apoi incepand sa rad.
-N-ai gasit alte metode? spuse roscatul enervate.
Am inceput sa cred ca l-am suparat, dar in monetul in care a inceput sa rada, am incepult si eu, si uite ca acum cand stateam la masa uitasem tot. Dupa ce am mancat, roscatul a plecat la scoala, iar eu am ramas acasa sub pretextul ca ma simteam rau( asta i-am zis dirigintei). Am strans masa, am spalat vasele, apoi am mers in baie pentru a face un dus revigorant. Storpii de apa se loveu de mine precum acele, facandu-ma sa ma incord la fiecare dintre ei si sa scancesc de satifactie. Niciodata nu mi-a placut sa fac dus cu apa calda, dar azi era ceva cu mine si vroiam neaparat sa ma incalzesc pentru ca azi voi incepe sa stiudiez cu adevarat alchimia. Dupa cateva minute bune ies din dus, incapand sa ma sterg, luand pe mine niste haine din dulap. Am scos din ghiozdan cartile de alchimie si m-am asezat pe jos si am ales una. Era cinci cariti si erau destul de groase, asa ca am luat-o pe una mai subtire decat toate. Pe coperta acesteia scria cu litere mari “Apa”. Nu stiam ca puteai transmute apa, mai ales ca pe ea nu puteai sa faci un cerc de transmutatie. Cartea era plina de desene cu tot felul de cercuri de transumutare pe care nu le stiam pana acum. Am inceput sa citesc.
Dupa cateva ore de citit in continuu am hotarat sa ies pe afara sa ma plimb. Mi-am luat pe mine jacheta si am iesi pe usa, intreptandu-ma spre parc. Cerul era inorat, dar nu parea ca va ploua, cel putin asa credeam eu. Cand am trecute pe cealalta parte a drumului am putut-o observa din nou pe fata fantoma ce o vazusem si pe care am incercat sa o salvez, dar am esuat. Fata se plimba fara o tinta anume. Am hotarat s-o urmaresc, asa ca m-am luat dupa ea. Fata mergea normal, dar aveam o senzatie ca ochii ei ma privesc. O lua pe un drum ingust printre blocuri ce nu putea duce decat in doua locuri: la lacul din oras sau la cimitir, care era aproape de acesta. Pe masura ce inaintam devenea din ce in ce mai straniu. Vantul incepu sa bata cu putere, semn ca va ploua. Pana la urma ma inselasem. Cand ajunse la capatul drumului a luat-o prin iarba deasa ce ducea spre lac. A incepul sa alerge, iar eu dupa ea pentru a nu o pierde. Cand am ajuns in varful pantei am zarit un lac imens, limbede si curat. Langa el erau o multime de salcami si trestii, iar dupa acesta se intindea padurea. Cand am ajund langa ea, am put sa-i aud glasul pentru prima data. Incepu sa cante:
-De ce? De ce? De ce fugi de moarte? De ce nu ma lasi sa-ti fac ce mi-ai facut tu mie? aud vocea fetei ce incepu sa planga. De ce?
Fata se intoarse spre mine. Avea ochii rosii ca sangele, iar una dintre suvitele ei satene ii statea pe ochiul drept. Lacrimile ei se transformasera in sange, incepand sa-i murdareasca fata palida. Si totusi avuse ceva ce ma facut ca raman socat. Avea buzele exact ca ale mamei: dulci, suave si de o coloare rosu aprins. Insa vocea nu era a ei, era a micutei fantome. Am vrut sa o intreb cine e si cum o cheama, dar nu am apucat deoarece ma prinse de brat si fara nici un efort ma ridica in sus si ma arunca in apa rece a lacului.
-Te omor, jur ca te omor! tipa fata, apoi sari si ea in apa dupa mine. N-am sa uit nici o data ca mi-ai distrus viata, adauga aceasta.
Ma apuca de gat si ma trase la fund, incepand sa ma strang pana simtisem ca nu mai pot rerpira. Nu mai intelegea nimic. Ultima data cand am vazut-o am trecut prin ea, iar acum ma putea atinge, oare de ce eu nu am putut si ea da? Mintea mea incepu a dori sa paraseasca trupul, dar de data asta nu l-am lasat. Daca si ea avea legatura cu mama era deja prea de tot. M-am gandit ca vreau sa traiesc, sa am pe cineva drag langa mine mereu si cel mai mult, eu vreau s-o inviu pe mama si pana nu reusesc nu am sa ma las. Am incercat sa o lovesc pe fata, dar nici o sansa. Mana mea trecu prin ea la fel ca prima data. Acum clar ca eram confuz. Ce avea ea si nu aveam eu? Deodata am simtit ca iau foc. Apa deveni din ce in ce mai neagrea, iar la suprafata ei aparu un cerc de transmutare alb. Din mijlocul sau porneau sase lini din care se semificau altele mai mici pana ce inauntrul cercului se forma un romb plin de inscriptii intr-o alta limba. Am facut ochii mari in acel moment stiind ca cercul il vazusem in cartea pe care am inceput-o s-o citesc azi. Transforma apa in orice vroiam. In momentul acela fantoma imi dadu drumul, acoperindu-si fata cu ambele mainile. Corpul fantomei deveni uman pentru o clipa, apoi incepand sa se crape exact ca o cana de portelan. Ma uitasem in palmele mele si am putut obeserva acelasi cerc de transmutare ca cel de pe apa. Oare eu faceam toate astea? M-am uitat la fata din nou la fata, iar di corpul ei au inceput sa cada bucati din ea, pana cand si-a luat mainile de la ochii
-Vezi, ai facut-o din nou.
Abea dupa ce tot corpul sau se faramita am putut sa-mi dau seama ca puteam respire. Nu mai eram in apa ci intr-un intuneric deplin. Totul era linistit, nu se auzea nici un sunet inafara da gafaielile mele. M-am uitat intr-o parte si alta sa vad daca pot sa zaresc ceva sau pe cineva. Fantoma disparuse. Deodata in locul in care fusese fata fantoma am putut observa un mic cristal rosu de aceasi culoare ca buzele ei. M-am aplecat spre el in ideea de al lua, fara sa ma gandesc la spusele de ea mai inainte. Cand am pus mana pe el, totul a prins o culoare albastra, apoi un verde foarte transparent. Cristalul imi intra prin piele si am o senzatie ca se prinde de inima mea. Un lichid fara gust imi invadeaza gura si narile, aerul ne mai vrand sa patrunda in corpul meu. Totul deveni din ce in ce mai neclar, ma scufundam. Ultimul lucru pe care mi-l mai amintesc este o mana destul de calda ce imi mangaie obrazul.
Ma ridic deodata in fund si incep sa tusesc. Din gura mea iesi o cantitate destul de mare de apa. Am deschis ochii si am vazut ca nu mai eram in apa. Eram pe iarba, langa lac. Nu mai stiam daca cea ce mi s-a intamplat a fost realitate sau vis. Nu stiam daca am fost aruncat in apa de fantoma aceea sau ce fi ea sau am cazut pur si simplu. In acel moment nu mi-a pasat deoarece a simtit o mana ce incepu sa ma mangaie pe spate, facandu-ma sa tresar speriat. Ma intorc sa vad cine e si raman uimit. Din instinct ochii mei s-au marit, iar eu am intepenit. Nu-mi vinea sa cred ochilor, ma simteam din ce in ce mai rau. Frica incepu sa-mi domine intregul corp, dar eu am ramas nemiscat tot acest timp. Atunci am deschis gura, dar am reusit sa spun numai un singur cuvant.
-Tu…