04-06-2011, 10:19 AM
Sound Of Love
Capitolul 2
- Un lucru ciudat -
O liminita mica. Oare ce inseamna? Imi invadeaza toata fata, facandu-ma sa tresar, totodata dezchizand ochii. Pe ochii mei se putea citi uimirea, inspaimantarea, frica. Totul in jurul meu era ciudat. Parca nu mai eram in casa mea, in camera mea, in patul meu. Nu mai recunosteam absolut nimic. Simt cum inima incepe sa-mi bata cu putere, vrand cu disperare sa-mi iasa din piept. Sangele curge prin venele mele cu o viteza de nedescris. Ce se intampla? De ce nu vad nimic normal? De ce totul in jurul meu este negru? Dar stai, unde a disparut acea mica pata de lumina, care m-a trezit din acel somn lin, placut si linistitor. Nu mai inteleg nimic. Sunt total confuza. Nu mi s-a mai intamplat niciodata ceva de genul asta. Oare vin extraterestrii? Incep sa chicotesc incet la auzirea propriului meu gand. Este ceva total deplasat, stupid si imaginar.
Incerc sa ma dau jos din pat, dar nimic. Picioarele mele riposteaza. Zici ca sunt de piatra, o piatra atat de tare, de rece, incat nimeni nu ar putea vreodata sa o miste. De ce? Doar aceasta intreabare o am in minte de cand m-am trezit. Pana la urma, oare este zi? Nu stiu, nu am cum sa vad, deoarece nimic nu mai este ca inainte. Simt ca si cum un camp de forta imi inconjoara trupul impietrit. Ceva verde, un pic cleios si foarte stralucitor, chiar orbitor de stralucitor, se formeaza pe fiecare particica, cat de mica, a corpului meu. Ce este oare asta? Incerc sa-mi revin, dar nu pot. Devin din ce in ce mai tensionata, mai incordata, mai impietrita. Simt cum tensiunea mea creste cu rapiditate, vrand sa-mi faca rau. Incep sa tremur involuntar. Tremurat atat de rau incat patul incepuse sa se miste odata cu mine. Dar stai! Eu nu ma mai aflu in pat. Sunt in,in, in ... spatiu? Zbor? Stai, stai, stai! Nu mai suport. Corpul meu se invarte repede, accentuandu-se viteza din ce in ce mai mult. Simt, la fiecare rotatie, cum stomacul meu o ia razna, avand intentia de a ma face sa vars. Incerc din nou sa ma misc, dar de data asta este si mai rau. Campul format in jurul meu ma strange, imi preseaza fiecare particica a corpului. Este ceva total ne mai vazut.
Deja ma enerveaza. Ce este asta? Sunt cumva intr0un univers paralelk si nu stiu eu? Acum pe bune, unde sunt? Dar stai! De ce nu mai pot sa respir? Simt cum plamanii incep sa-mi arda, cum aerul nu vrea sa-mi mai iasa din ei. Incepe sa-mi fiarba sangele in vene si imi este si cald. Fiecare particica a mea ma doare, cat de mica. Nu mai pot, cred ca o sa mor. Eu sunt o fata sensibila, buna, iubitoare ... nu merit sa mor in felul asta atat de crud! Chiar nu merit. Dar stai, deodata o luminca mare, foarte stralucitoare si orbitoare apare de nicaieri. Ce este si asta, din nou? Imi deschid ochii mari, larg.
Cand vad cine este raman pur si simplu socata. Cum se poate? Este uimitor. Din acea lumina interminabila apare chiar ....
Incerc sa ma dau jos din pat, dar nimic. Picioarele mele riposteaza. Zici ca sunt de piatra, o piatra atat de tare, de rece, incat nimeni nu ar putea vreodata sa o miste. De ce? Doar aceasta intreabare o am in minte de cand m-am trezit. Pana la urma, oare este zi? Nu stiu, nu am cum sa vad, deoarece nimic nu mai este ca inainte. Simt ca si cum un camp de forta imi inconjoara trupul impietrit. Ceva verde, un pic cleios si foarte stralucitor, chiar orbitor de stralucitor, se formeaza pe fiecare particica, cat de mica, a corpului meu. Ce este oare asta? Incerc sa-mi revin, dar nu pot. Devin din ce in ce mai tensionata, mai incordata, mai impietrita. Simt cum tensiunea mea creste cu rapiditate, vrand sa-mi faca rau. Incep sa tremur involuntar. Tremurat atat de rau incat patul incepuse sa se miste odata cu mine. Dar stai! Eu nu ma mai aflu in pat. Sunt in,in, in ... spatiu? Zbor? Stai, stai, stai! Nu mai suport. Corpul meu se invarte repede, accentuandu-se viteza din ce in ce mai mult. Simt, la fiecare rotatie, cum stomacul meu o ia razna, avand intentia de a ma face sa vars. Incerc din nou sa ma misc, dar de data asta este si mai rau. Campul format in jurul meu ma strange, imi preseaza fiecare particica a corpului. Este ceva total ne mai vazut.
Deja ma enerveaza. Ce este asta? Sunt cumva intr0un univers paralelk si nu stiu eu? Acum pe bune, unde sunt? Dar stai! De ce nu mai pot sa respir? Simt cum plamanii incep sa-mi arda, cum aerul nu vrea sa-mi mai iasa din ei. Incepe sa-mi fiarba sangele in vene si imi este si cald. Fiecare particica a mea ma doare, cat de mica. Nu mai pot, cred ca o sa mor. Eu sunt o fata sensibila, buna, iubitoare ... nu merit sa mor in felul asta atat de crud! Chiar nu merit. Dar stai, deodata o luminca mare, foarte stralucitoare si orbitoare apare de nicaieri. Ce este si asta, din nou? Imi deschid ochii mari, larg.
Cand vad cine este raman pur si simplu socata. Cum se poate? Este uimitor. Din acea lumina interminabila apare chiar ....