03-06-2011, 07:50 PM
Ms pentru comentarii şi sper să vă placă!
Eram uimit, ma-m grăbit şi am spus fără să mă gândesc de două ori:
-Ce! În jurnalele pe care le-am primit nu scria nicăieri că esti o fată! Mi-am dat seama că am spus o tâmpenie mai mare decât mine. Aceasta făcu un gest de uimire, ma-m băgat în câcat rău de tot, în viaţa mea nu am mai facut un gest de discriminare şi o să regret că am facut asta!
-Cum? Doar pentru că sunt fată mă crezi slabă!? Uimirea ei se transformă în furie imediat după ce termină de vorbit.
Într-o secundă Sarah îşi scoase o săgeată dintr-o tolbă electronică pe care deabea acum o văzusem, avea o culoare de galben închis, iar vârful îi era negru şi spiralat (ca un ţep), după ce şi-o scoase o potrivise pe coardă, îşi îndreptă arcul spre mine şi lasă coarda, mi-am văzut viaţa într-o clipă, săgeata se deplasa ca un fulger. Acum sunt într-un perete sângerând, săgeata nu m-a lovit fatal ori sunt eu mai puternic decât credeam, o senzaţie de greutate se instaură în mine, mă simţeam groaznic, era de la săgeată, sunt sigur. O aud pe Sarah cum râde:
-Cu ce ma-m pricopsit eu, un incapabil, retardat care nu poate să se ridice!
-Cum mi-ai zis curvă retardată! Tu nici nu existai pe când eu ucideam oameni, nu ştii cât am suferit eu, tu te-ai născut ca regina acestei lumi, totul iţi e oferit pe tavă, toţi te cred că esti cea mai tare, dar ştii ce esti, o profitoare care scoate din minţi un om normal, şi asta e o agenţie de rataţi care nu fac decat să se fută toată ziua prin camera motoarelor şi să se îmbete, chiar tu mi-ai arătat chestile ăstea!
Ea schiţeză un zâmbet. Văzând că ea nici nu mă bagă în seamă am înebunit, mi-am ieşit din minţi. Dintr-o dată aud o voce sâsâită, şi groasă:
-Vrei să te răzbuni, vrei să fi aclamat pentru că ai învins-o?
-Cine esti, unde esti, întreb eu uimit?
Sarah se uită ciudat la mine, iar apoi schiţă acel zâmbet din nou.
-Într-un final, spuse ea, în timp ce îşi mai pregătea trei săgeţi de acelaşi fel.
Aceeaşi voce, dar de data asta mai răstită:
-Zi, vrei sau nu!
-Daaaaa......Îi răspund ţipând!
Sarah ştia ce se întâmplă, ştia că se aproprie sfârşitul luptei. Îmi mai trase opt săgeţi ceea ce mă facea să gem!
-Imaginează-ţi o armă, zise vocea.
Mi-am imaginat o sabie cât braţul meu, lipită de mâna mea, curbată, să fie facută din oasele mele (binenţeles că acele ose să fie divizate din cele reale), foarte tăioasă, de ne învins!
-Acum o chestie care să o poţi arunca, ceva cu care să ucizi de la departare!
Incă două săgeţii mă loviră în burtă, sângerez şi cred că în curând voi leşina. Mi-am imaginat un disc din oase care să aibă trei laturi care să iasă din el şi să se continue ca zvastica, dar sa fie doar trei la distanţe egale si foarte ascuţite!
-Şi acum o armură!
Ma-m gândit la o armură care să îmi acopere tot corpul, iar privirea să mi se bazeze pe simţuri (adică cu ajutorul simţurilor să-mi creez o imagine în mintea mea). Să fie neagră şi foarte rezistentă, în timp ce o am pe mine să mi se vindece rănile şi sa fie mai uşoară decât hainele normale, să se refaca dupa cinci secunde dacă este spartă.
-Bun acum lasămă să te controlez!
-Ce, nici măcar nu ştiu cine esti.
-Sunt X-Energy şi dacă mă laşi să te controlez iţi promit că am so distrug!
-Bbbbbbiiiiiinnnnnnnnneeeeeeeeee, spun eu cu ultimele puteri din corpul meu!
Singurul lucru pe care am mai putut să-l văd a fost pe Sarah care îşi inchise ochii şi spuse:
-Am pierdut!
Capitolul 3
Partea 1
Puterea ascunsă
Partea 1
Puterea ascunsă
Eram uimit, ma-m grăbit şi am spus fără să mă gândesc de două ori:
-Ce! În jurnalele pe care le-am primit nu scria nicăieri că esti o fată! Mi-am dat seama că am spus o tâmpenie mai mare decât mine. Aceasta făcu un gest de uimire, ma-m băgat în câcat rău de tot, în viaţa mea nu am mai facut un gest de discriminare şi o să regret că am facut asta!
-Cum? Doar pentru că sunt fată mă crezi slabă!? Uimirea ei se transformă în furie imediat după ce termină de vorbit.
Într-o secundă Sarah îşi scoase o săgeată dintr-o tolbă electronică pe care deabea acum o văzusem, avea o culoare de galben închis, iar vârful îi era negru şi spiralat (ca un ţep), după ce şi-o scoase o potrivise pe coardă, îşi îndreptă arcul spre mine şi lasă coarda, mi-am văzut viaţa într-o clipă, săgeata se deplasa ca un fulger. Acum sunt într-un perete sângerând, săgeata nu m-a lovit fatal ori sunt eu mai puternic decât credeam, o senzaţie de greutate se instaură în mine, mă simţeam groaznic, era de la săgeată, sunt sigur. O aud pe Sarah cum râde:
-Cu ce ma-m pricopsit eu, un incapabil, retardat care nu poate să se ridice!
-Cum mi-ai zis curvă retardată! Tu nici nu existai pe când eu ucideam oameni, nu ştii cât am suferit eu, tu te-ai născut ca regina acestei lumi, totul iţi e oferit pe tavă, toţi te cred că esti cea mai tare, dar ştii ce esti, o profitoare care scoate din minţi un om normal, şi asta e o agenţie de rataţi care nu fac decat să se fută toată ziua prin camera motoarelor şi să se îmbete, chiar tu mi-ai arătat chestile ăstea!
Ea schiţeză un zâmbet. Văzând că ea nici nu mă bagă în seamă am înebunit, mi-am ieşit din minţi. Dintr-o dată aud o voce sâsâită, şi groasă:
-Vrei să te răzbuni, vrei să fi aclamat pentru că ai învins-o?
-Cine esti, unde esti, întreb eu uimit?
Sarah se uită ciudat la mine, iar apoi schiţă acel zâmbet din nou.
-Într-un final, spuse ea, în timp ce îşi mai pregătea trei săgeţi de acelaşi fel.
Aceeaşi voce, dar de data asta mai răstită:
-Zi, vrei sau nu!
-Daaaaa......Îi răspund ţipând!
Sarah ştia ce se întâmplă, ştia că se aproprie sfârşitul luptei. Îmi mai trase opt săgeţi ceea ce mă facea să gem!
-Imaginează-ţi o armă, zise vocea.
Mi-am imaginat o sabie cât braţul meu, lipită de mâna mea, curbată, să fie facută din oasele mele (binenţeles că acele ose să fie divizate din cele reale), foarte tăioasă, de ne învins!
-Acum o chestie care să o poţi arunca, ceva cu care să ucizi de la departare!
Incă două săgeţii mă loviră în burtă, sângerez şi cred că în curând voi leşina. Mi-am imaginat un disc din oase care să aibă trei laturi care să iasă din el şi să se continue ca zvastica, dar sa fie doar trei la distanţe egale si foarte ascuţite!
-Şi acum o armură!
Ma-m gândit la o armură care să îmi acopere tot corpul, iar privirea să mi se bazeze pe simţuri (adică cu ajutorul simţurilor să-mi creez o imagine în mintea mea). Să fie neagră şi foarte rezistentă, în timp ce o am pe mine să mi se vindece rănile şi sa fie mai uşoară decât hainele normale, să se refaca dupa cinci secunde dacă este spartă.
-Bun acum lasămă să te controlez!
-Ce, nici măcar nu ştiu cine esti.
-Sunt X-Energy şi dacă mă laşi să te controlez iţi promit că am so distrug!
-Bbbbbbiiiiiinnnnnnnnneeeeeeeeee, spun eu cu ultimele puteri din corpul meu!
Singurul lucru pe care am mai putut să-l văd a fost pe Sarah care îşi inchise ochii şi spuse:
-Am pierdut!