This N' That

[Alexi]

2 chaps... because I am so happy today


Capitolul 19
Alexa P.O.V


- Nu!
- Ba ai să o faci!
- Pardon?
M-am întors cu faţa către soţul şi l-am privit cu gura căscată. Îşi ţinea mâinile în sân şi mă privea cu zâmbetul pe buze. S-a apropiat de dulapul meu şi a deschis uşa acestuia. A început să scoată hainele din şifoner şi să le pună pe pat.
- Cred că m-ai auzit perfect draga mea! Ai să îţi faci bagajele şi o să te întorci cu mine acasă. Unde e locul tău ca şi soţia mea.
- În curând nu o să mai fiu soţia ta. Pentru că nu mai e nimic care să ne unească. Acel lucru care ne ţinea împreună a fost aruncat la gunoi într-o pungă de plastic.
Mi-am dus mâna la gură realizând ceea ce am spus. Lacrimile îmi înţepau ochii , în timp ce Alex a rămas nemişcat. A lăsat hainele pe pat şi l-am auzit inspirând adânc.
S-a aşezat pe pat şi şi-a lăsat capul în jos. Şi-a împreunat mâinile, în timp ce îşi strângea degetele.
- Crezi că eşti singura care suferă? Măcar tu ai putut să îi vorbeşti în fiecare seară de când ai aflat că eşti însărcinată. Dar eu nici măcar nu am putut să îi vorbesc.
- Asta s-a întâmplat din vina ta. Tu m-ai alungat din viaţa ta şi nici măcar nu ai crezut că e copilul tău.
- Crezi că nu ştiu asta? Crezi că nu mă doare? Crezi că am fost fericit în momentul în care credeam că te afli în braţele vărului meu, în timp ce eu plângeau ca un prost?
S-a ridicat de pe pat şi a început să se mişte prin cameră. Lacrimile au început să se prelingă pe obrajii mei. În timp ce îl priveam.
- Îmi pare rău! Am reuşit să şoptesc.
A oftat şi s-a întors cu faţa la mine. A făcut paşii care ne despărţeau şi m-a luat în braţe. Mi-am pus mâinile pe spatele lui şi mi-am lăsat capul pe umărul său.
M-a mângâiat pe păr şi m-a sărutat pe frunte.
- Te rog nu complica situaţia şi mai tare. Fă-ţi bagajele şi hai să mergem acasă.
Am aprobat din cap şi l-am ridicat. Băiatul mi-a şters lacrimile şi m-a sărutat pe buze. M-am îndepărtat de el şi l-am rugat să îmi dea valiza de pe dulap.
Am pus-o pe pat şi am început să îmi împachetez hainele. Aveam nevoie de un nou început. Poate totul va fi diferit. Aproape perfect.



*


- Bine ai venit acasă doamna D’Alessandro!
Brunetul mi-a deschis uşa casei şi mi-a făcut semn să intru prima. Când am păsit în interiorul vilei, am observat că toate servitoarele erau aliniate şi făceau o închinăciune.
Am oftat şi m-am uitat la soţul meu. Acesta a zâmbit şi le-a spus menajerelor să termine. Nu a durat mult, iar acestea au luat bagajele şi au început să urce scările cu ele.
Brunetul m-a îmbrăţişat pe la spate şi m-a sărutat de gât. Am zâmbit, iar băiatul a început să se mişte, conducându-mă spre scară.
Am urcat treptele, în timp ce menajerele coborau pe lângă noi. M-am oprit brusc pe hol şi am văzut uşa fostei mele camere. M-am desprins din braţele brunetului şi am început să alerg.
- Alexa, nu!
Am deschis uşa şi am intrat în cameră, iar soţul meu m-a prins din urmă. Încăperea era decorată pentru un copil mic. În mijlocul ei se afla un pătuţ, iar în toată camera erau jucării pentru bebeluşi.
Am început să plâng , iar trupul meu a început să tremure. Alex a venit în spatele meu şi mi-a pus mâna la ochi.
- Am dat ordin să fie scoase toate lucrurile astea de aici. Îmi pare rău iubito! Voi scăpa de ele.
- Nu! Nu le arunca! Doar încuie camera. O să avem nevoie de ele în viitor.
- Cum vrei tu draga mea!
Băiatul m-a întors şi m-a scos din cameră. Mi-a luat mâinile de la ochi şi mi-a şters lacrimile. M-a luat de mână şi m-a dus în camera noastră. Camera nostră. Timp de şase luni nu am putut să pronunţ aceste cuvinte.
M-a aşezat pe pat şi mi-am pus mâinile pe picioare. Sasha s-a aşezat în genunchi şi m-a luat de mâini.
- Bine, poate că sunt cam brusc, dar mâine mergem la firmă. Iar tu trebuie să fii din nou model.
Mi-am ridicat capul şi l-am privit. Replica lui mă lăsase fără cuvinte. Nu îmi venea să cred ce îmi spunea.
- Alex nu pot să o fac! Încă nu mi-am revenit complet. A trecut abia o săptămână de când mi-am pierdut copilul.
M-am ridicat de pe pat şi m-am apropiat de fereastră.
- Te înţeleg perfect! Dar viaţa continuă.
M-am întors cu faţa la el şi l-am privit cu ochii mici. În acel moment ar trebui să mulţumească destinului că e la câţiva paşi distanţă, astfel îl omoram.
- Degeaba te uiţi aşa la mine. Ştii că în fond am dreptate.
Am oftat ÅŸi am privit cerul.
- Ai dreptate! Mâine ne întoarcem la firmă. Iar viaţa noastră va continua.



*

- Eşti calmă, da?
- Alex îmi pui această întrebare de când am plecat de acasă. Şi nu înţeleg care e rostul ei.
- Vei înţelege!
A deschis uşa studioului foto şi am intrat înăuntru. Ca de obicei Jose îşi făcea treaba, iar Sonia era în centrul atenţiei. Will ne-a observat şi s-a apropiat de noi, împreună cu tatăl său. Daniel m-a îmbrăţişat şi mi-a urat bun venit, iar fiul său a făcut acelaşi lucru.
Sonia şi-a mişcat puţin capul şi m-a văzut. A zâmbit şi s-a dat jos de pe podium şi a fugit spre mine. M-a luat în braţe şi aproape m-a dat jos.
- Cui trebuie să îi mulţumesc pentru acest lucru?
- Cred că soţului meu?
S-a despărţit repede şi s-a uitat la brunet. Acesta o privea cu zâmbetul pe buze. Însă zâmbetul lui era unul de victorie.
- Hm! Mda bine! Mersi!
- Scuze, ce? Nu am auzit!
- Şi nici nu o să auzi din nou!
Am chicotit şi am luat-o din nou în braţe. Mi-a şoptit la ureche un ’îmi pare rău’ , iar eu am aprobat din cap.
Fericirea noastră nu a durat mult. În încăpere şi-a fpcut apariţia târâtura de Isabella.
- Măi,măi, măi! Ia uite cine s-a întors cu coada între picioare. Ce s-a întâmplat dragă? Leonardo nu mai e bun?
- Măcar am fost în patul unui singur bărbat în ultimele şase luni. Nu am umblat din floare în floare ca tine.
- Hm! Nici măcar nu ştii să minţi. Vrei să ne faci să crezi că eşti dură, dar de fapt suferi pentru că scumpul tău copil a murit. Şi ştii ceva? Îmi pare bine! Pentru că acum eu voi fi singura care va putea să îi facă un copil lui Sasha!
- Ce? Ce vrei să spui cu asta?
- Descoperă singură! Acum dacă mă scuza-ţi, trebuie să îmi fac părul.
A zâmbit şi s-a întors cu spatele la noi. Târfa! S-a legat de copilul meu! Dar cum ştie că l-am pierdut?
Să îşi facă părul? Nici o grijă, pot să am grijă şi eu de el.
M-am apropiat de ea şi am apucat-o de păr. Mi-am pus ambele mâini în capul ei şi am început să o ciufulesc.
- Mă pot ocupa şi eu de părul tău. Compania face economie la fixativ şi curent.
- Dă-mi drumul nebuno! Lua-ţi-o de pe mine!
- Să nu mai vorbeşti niciodată de copilul meu. Pentru că îţi jur că te omor!
- Ţi-ai pierdut copilul din acelaşi motiv pentru care l-ai pierdut şi pe Alexander. Pentru că nu ai ştiut să îi iubeşti.
În momentul în care am vrut să ma înfing şi mai tare în părul ei, am fost luată pe sus. Mi-am întors capul şi am observat că mă aflam în braţele soţului meu. Am început să mă zbat , încercând să scap.
- Nu o să fii niciodată fericită, Alexa! Niciodată!
- Ce ştii tu despre fericire? Nu faci altceva decât să te culci cu barbaţi pentru bani. Cel puţin eu am fost un soţ care mă iubeşti şi am avut şi un copil. Dar tu nu ai nimic. Eşti doar o curvă în căutare de bani!
Will a luat-o pe roşcată de braţ şi a scos-o din încăpere.
- Vreau să plece! Nu vreau să o mai văd niciodată aici. Altfel o omor! Jur că o omor!




Capitolul 20
Alexander P.O.V


- Te-ai culcat cu Isabella?
Nici nu am ieşit bine pe uşa companiei , iar şatena a început cu cearta. A ţinut-o aşa tot drumul până acasă.
A intrat după mine în cameră şi a trantit uşa în spatele ei.
- Răspunde-mi! Te-ai culcat cu ea?
- Da! Am făcut sex cu ea! Mulţumită?
M-am întors cu faţa la ea, iar soţia mea mi-a dat o palmă. A fost complet neaşteptat. Mi-am dus mâna la obraz şi am privit-o. Dacă era un dragon cred că mă ardea cu flăcările pe care le-ar fi scos pe nari.
- Vrei să te calmezi?
- Să mă calmez? Vrei să mă calmez? Te-ai culcat cu cea mai mare dusmancă a mea si tu vrei să mă calmez?
- Nu poţi da vina pe mine! În tot acel timp am crezut că aştepţi copilul vărului meu.
- Pentru că ai fost prea cretin ca să mă crezi pe mine!
- Şi tu nu ai fost în stare să mă faci să cred că e copilul meu.
Ştiam că o rănesc cu fiecare cuvânt, dar era prea nervoasă ca să îşi dea seama că spune numai tâmpenii. Era incredibil de agitată. De la deprimată a ajuns să fie agitată.
Am încercat să mă apropii de ea şi să o iau în braţe, însă m-a împins. Continua să spună multe tâmpenii. Am numărat în gândul meu până la zece şi am făcut câţiva paşi spre ea. Am apucat-o de mână şi am tras-o în braţele mele. A început să se agite. Mi-am lipit forţat buzele de ale ei. Nu a durat mult şi m-a împins de lângă ea şi mi-a mai dat o palmă.
- Încetează odată! Ce naiba e cu tine? De ce te comporţi ca o târfă care nu a fost plătită?
Auzind cuvintele pe care le-am pronunţat, am rămas uimit. Din cauza nervilor nici nu mi-am dat seama ce am putut să zic. Şatena a căzut pe pat şi şi-a lăsat capul în jos. Lacrimile au început să se prelingă pe obrajii lui.
La dracu’ Sasha! Încetează să te comporţi cu soţia ta de parcă ar fi o curvă.
Am oftat şi m-am apropiat de ea. M-am lăsat în genunchi şi i-am ridicat capul cu două degete.
- Îmi pare rău Alex!
- Pentru ce? Eu sunt ticălosul care trebuie să îşi ceară scuze.
- Nu ai de ce! Pentru că m-am comportat exact cum ai spus. Îmi pare rău că nu am reuşit să păstrez copilul nostru. Şi sunt furioasă pentru că Isabella o să îţi dăruiască un copil.
- Isabella nu o să îmi dăruiască nimic. Nu te mai gândi la aşa ceva. Singura femeia care o să îmi facă un copil eşti tu.
- Nu fi naiv! Ce crezi că vrea să spună prin ’ Acum eu sunt singura care poate să îi dăruiască un copil lui Sasha’? E însărcinată! Cu copilul tău!
- Nu e adevărat! După ce ai plecat nu m-am culcat decât o dată cu ea. Şi am folosit protecţie în acel moment.
- Juri?
Am aprobat din cap şi am tras-o în braţele mele. M-am aşezat pe podea şi am pus-o pe fată între picioarele mele. Am strâns-o în braţe şi am sărutat-o pe frunte.
Nu voi lăsa pe nimeni să mă despartă de Alexa. Am pierdut-o o dată! Nu se va mai întâmpla din nou.


*

Când am ajuns la birou primul lucru pe care l-am făcut, a fost să o chem pe Isabella la mine. Trebuia să lămuresc scandalul pe care l-a provocat ieri.
M-am aşezat pe scaun şi am început să mă uit peste teancul de rapoarte şi documente care se aflau pe biroul meu. Abea aştept ca Alexa să îşi ocupe postul de vicepreşedinte ca să mă ajute cu bătaile astea de cap. Acum înţeleg de ce tata era atât de ocupat cu firma.
- Mai chemat păpuşel?
Mi-am ridicat ochii şi am văzut-o pe roşcată în uşă. I-am făcut semn să intre. Fata a păşit în interiorul încăperii şi a închis uşa în spatele ei.
S-a aşezat pe unul din scaunele din faţa mea şi şi-a pus picior peste picior.
- Eşti însărcinată?
- Ştiam eu că eşti destul de deştept ca să îţi dai seama! Da iubitule! Sunt însărcinată! Cu copilul tău!
Am început să râd şi am închis dosarul din mâinile mele. Mi-am pus mâinile pe birou şi mi-am arcuit spatele deasupra acestuia. Roşcata mă privea cu zâmbetul pe buze.
- Copilul meu?
A aprobat din cap şi şi-a mărit zâmbetul.
- Atunci cred că eşti de acord dacă mergem în momentul acesta şi facem un test ADN copilul, nu?
- Ce?
- O! Cred că mai auzit bine!
- Dar Sasha! Asta e foarte periculos. Copilul poate să moară!
- Îţi pasă? Uite! M-ai despărţit odată de soţia mea! Nu o vei face din nou! Răspunsul e da sau nu? Sau mai bine îmi spui adevărul! Ce alegi?
Zâmbetul ei a dispărut de pe buze. A început să se agite în scaun şi se uita la mine ca şi cum ar fi prinsă între patru pereţi. M-am uitat la ea cu zâmbetul pe buze. Se vedea cu ochiul liber că minte.
M-am ridicat pe scaun şi m-am dus în spatele ei. I-am luat o şuviţă de păr între degete şi am tras-o de ea.
- Deci?
- Dacă îţi spun adevărul mă laşi în pace?
- Ihm!
S-a întors cu faţa la mine şi şi-a muşcat buza de jos.
- Nu sunt însărcinată! Am spus-o doar că să o rănesc pe soţia ta şi să vă despart!
- Şi credeai că o să reuşeşti?
- Da!
Am zâmbit şi m-am dus în faţa ei. M-am sprijinit de birou şi am privit-o.
- Nu o să mai ai şansa să mă mai desparţi de cea pe care o iubesc. Iar acum vreau să îţi iei catrafusele şi să te cari din compania mea.
- Poftim?
- Nu ai auzit-o pe soţia mea ieri? Acum e vicepreşedinta companiei şi ieri a spus că nu vrea să te mai vadă niciodată pe coperta revistei. Şi să ştii că Alexa e foarte carismatică. O să îţi închidă toate porţile în lumea modei. Iar eu nu o să mişc un deget ca să o împiedic.
- Dar ai spus că dacă îţi spun adevărul mă laşi în pace!
- Aşa e! Eu te las în pace! Dar nu pot lua decizii şi pentru soţia mea.
S-a ridicat de pe scaun şi mă privea. Era furioasă, speriată şi nervoasă. Nu a mai scos nici un cuvânt. S-a apropiat de uşă. Înainte să apese pe clanţă s-a întors cu faţa la mine.
- O să îţi pară rău. Nu o să te las să fii fericit cu ea. Niciodată!
- Să nu uiţi să îţi iei lichidarea. Falsul tău copil o să aibă nevoie de ea.
A ieşit din birou şi a trântit uşa cu putere în urma ei. Am chicotit şi mi-am pus mâinile în sân. Nu îmi dau seama cum am putut să o iubesc pe ea şi să o ignor pe Alexa.