Plătind cu viaţa

[Mad Hatter]

Helău.
Vă mulţumesc pentru comentarii/păreri/sfaturi. Well, sper că acest capitol vă va uimi, şi va reuşi să vă facă să zâmbiţi. Cum nu cred că ar mai trebui să zic ceva, vă urec simplu şi la obiect:
Lectură plăcută!

Capitolul patru.

Dragostea este o bătălie, dragostea este un război; draostea este o maturizare.

- Prostule, m-am auzit spunând pe-un ton sec în timp ce-mi strângeam părul într-un coc dezordonat, lăsându-mi câteva şuviţe brunete să-mi cadă pe gât şi umeri albi, drepţi.
- Ai grijă cum vorbeşti, Emma. Deja m-am săturat de comentariile tale, mi-a zis Mark când trecea pe lângă mine, ţinând în mână o tavă cu două căni, în care presupun că se afla ceaiul.

Mi-am dat ochii peste cap, pufnind enervată de comportamentul lui. De parcă îmi era mie frică de el. În opinia mea, frica de cineva sau de ceva însemna slăbiciune. Iar mie, ei bine, îmi era frică de multe lucruri, dar preferam să închid în mine toate aceste temeri copilăreşti şi să mă arăt ca o leoaică.
M-am privit lung în oglindă, ochii mei ciocolatii strălucind uşor. Oftând încet, printre buzele rozalii, m-am întors pe călcâie şi am intrat în livingul apartamentul lui Mark, până acum aflându-mă pe hol.
- Vreau să mă schimb, i-am zis eu blondului care stătea relaxat în fotoliu, cu o carte groasă în mâini. Mi-am pus palmele pe şolduri şi l-am privit lung, analizându-l cu o atenţie desăvârşită, spunându-mi în minte că nu simţeam nimic pentru el, doar acea...dragoste de frate. Chiar şi aşa, nu prea mă credeam.
- Te duci în dormitor, deschizi dulapul, iei ce vrei de-acolo şi te schimbi, mi-a zis el pe-un ton calm, ciufulindu-şi părul auriu, câteva şuviţe cu tente spre roşcat căzându-i pe frunte.
- Mm, ştiam şi eu asta. Problema e că n-am haine de...fete, am rămas dreaptă în faţa lui şi-am inspirat aer adânc în piept, simţindu-l cum mă studia din priviri, poate chiar mă dezbrăcă. Am înghiţit în sec şi m-am dat involuntar un pas în spate, strângându-mi braţele la piept, sperând că voi reuşi să rămân calmă.
- Şi un tricou de-al meu nu porţi sau ce? s-a ridicat el, lăsând cartea pe masă, pornind spre dormitor.

A intrat, eu urmându-l ca un căţel fidel stăpânului – sinceră să fiu, nu puteam să cred că depindeam de el în momentul ăsta – a deschis dulapul şi-a scos de acolo un tricou larg, negru, ce sigur îmi ajungea până la şolduri. Pe el scria ceva de genul „f**k the life” , ceea m-a uimit, dar am preferat să tac, căci îi ştiam aproape toate tricourile, dar pe acesta nu. Mi l-a aruncat, eu prinzându-l repede şi am rămas acolo, în dormitor, cu tricoul în braţe, aşteptând că el să iasă. În schimb, parcă să mă enerveze pe mine, el s-a trântit în pat, cu mâinile sub cap şi a zâmbi în colţul gurii, mulţumit.
- Mă duc în baie, i-am zis eu rece şi dând să ies din cameră, când el mi-a prins brusc mână.
- Am droguri. Nu vrei, mai bine, să te schimbi aici? a spus blondul pe-un ton uşor provocator, trecându-şi degetul pe gâtul meu, coborând spre bust. I-am urmărit mişcările cu coada ochiului, măsurând drogurile cu preţul ce aveam să-l plătesc. Ei, hai, n-aveam să mor doar din câteva săruturi, nu?
Am oftat scurt şi m-am întors uşor spre el, punându-mi degetul lung şi albicios, de pianistă, pe pieptul lui, îndepărtându-l astfel de mine.
- Mă voi schimba aici. Dar asta înseamnă să nu stau lipită de tine, i-am spus pe un ton mai mult sec decât vioi, având o privire goală, inexpresivă.
Cred că şi-a dat seama de privirea mea, poate că şi d-asta m-a ascultat, rezemându-se de biroul pe care se afla un laptop, un suport de creaioane şi câteva caiete. Lângă, o fereastră mare, acoperită de nişte draperii roşii-sângerii, iar la câţiva paşi de fereastră era patul de două persoane, mare şi foarte moale.

Am tras aer adânc în piept, dându-mi jos tricoul. Încet, cu mişcări obişnuite, mi-am dat jos şi blugii, rămânând în lenjeria intimă, formată din boxeri negri şi-un sutien de aceeaşi culoare. Se părea că acest 'spectacol' pe Mark îl fascina enorm de mult. Îmi studia c-o atenţie tâmpită formele, ba mai mult bustul şi şoldurile mici, trebuia să recunosc că eram cam slabă.
- Eşti tare frumoasă, ştiai asta? şi-a ridicat privirea spre a mea, iar eu am clătinat din cap, păşiind încetişor spre tricou.
- Păcat, ai face mulţi-mulţi bani dintr-un trup ca ăsta, a continuat şi-a zâmbit în colţul gurii, pervers, moment în care întrecuse deja limita nesimţirii, căci m-am simţit jignită. Fără a mai lua tricoul, l-am plesnit peste fată, întorcându-i chipul şi roşiindu-i obrazul. L-am privit tăios, dură şi mi-am strâmbat slab buzele, retrăgându-mi mâna.
El m-a privi atent, uimit de gestul meu şi poate imaginându-şi cum îşi va bătea joc de mine. Ok, acum începuse să-mi fie frică. Şi ei bine, pe lângă teama de viol, mă întrebam de ce nu gândesc înainte de-a face un lucru. Nu, eu preferam prima dată să fac, apoi să-mi dau seama de prostia făcută.
Blondul a clătinat din cap, a pufnit nervos şi închizându-şi ochii, probabil încercând să se calmeze, a trecut pe lângă mine, ieşind astfel din dormitor. L-am urmărit cu privirea până nu l-am mai văzut, moment în care-am tras pe mine tricoul, observând ca avusesem dreptate, chiar îmi venea până la şolduri. M-am aşezat pe marginea patului, lăsându-mi privirea în jos, gândindu-mă la atâtea chestii, totuşi nedând atenţie la vreuna dintre ele.
Aş fi vrut să găsesc un motiv pentru care să mă ridic şi să plec chiar acum, dar nu-l găseam. Preferam să trăiesc cu răul, decât fără el.
Am auzit paşii lui Mark, acesta intrând în cameră. S-a oprit în faţa mea şi s-a lăsat pe vine, pentru a ajunge la nivelul meu. N-am spus nimic, nici n-am schiţat vreun gest, de frică să nu mai greşec încă o dată.
- Emma. Scumpa mea Emma, a îngânat el pe-un ton calm, uşor călduţ şi mi-a ridicat încet privirea, punându-şi un deget sub bărbia mea. Nu cred că-l mai auzisem vreodată vorbindu-mi aşa. Sau nu cred că se calmase vreodată aşa repede, mereu înjura şi lovea, dar nu se calma.
Am continuat să-i evit privirea de-un albastru ce acum parcă părea sticlos, aşa frumos, aşa cald şi bun. Mi-am umezit buzele, uitându-mă absentă la fereastră, văzând că încă ploua.
- Iartă-mă, mi-a şoptit el şi dintr-o dată m-a cuprins în braţele sale, strângându-mă cu grijă, de parcă aş fi fost un obiect preţios. Mi-a sărutat gâtul, m-a desmierdat cu săruturi dulci până a ajuns la chipul meu.
L-am privit uimită, stupefiată, nevenindu-mi să cred. Ce făcea? Adică, până acum, nimeni - dar nimeni - nu se încumentase să mă sărute pe gât, sau măcar să mă strângă cu atâta grijă şi afecţiune în braţe.
- Eşti aşa idiot că mă faci să râd, i-am spus eu, muşcându-mi buza inferioară, timp în care-mi coboram privirea spre a sa. Mă pierdeam involuntar în albastrul fermecător al ochilor săi, mă adânceam într-un abis ce-ar fi trebuit să fie întunecat, dar nu era. Îmi plăcea acolo, în privirea lui, în sufletul lui.
- Şi de ce nu râzi? a surâs acesta, dându-mi conturul buzelor cu degetul mare. Mi-am lăsat capul într-o parte, neştiind ce să-i răspund. De ce nu râdeam? De ce nu zâmbeam, măcar? Mă simţeam aşa bine în braţele lui , mă simţeam de parcă aş fi plutit când îl ştiam lângă mine, şi totuşi, eu nu-mi arătam bucuria sau ce simţeam în acest moment. Blondul a afişat un zâmbet finuţ şi mi-a sărutat cu gingăşie creştetul, strângându-mă cu afecţiune în braţele lui. Mi-am lăsat cu chiu-cu-vai chipul pe pieptul lui şi-am strâns în pumn materialul tricoului său, inspirând adânc. Speram că nu visam. Speram ca tot ce se întâmpla să fie real, că eu pentru prima dată simţeam dragoste, pentru prima dată voiam să stau într-un loc şi să nu plec de-acolo niciodată. Speram ca un copil mic şi tont. Şi-mi plăcea să sper. Îmi plăcea să cred că voi putea spera liniştită, fără ca cineva să-mi sfâşie şi aceste dorinţe. De fapt, singurele mele dorinţe.
Iar acum, stând în braţele lui Mark, sperând şi crezând de parcă aş fi fost din nou copil, mă gândeam ca o tâmpită la Dimitri.

___
Capitolul este corectat, deci dacă veţi găsi greşeli pe care eu nu le-am observat, vă rog să mă iertaţi.
Lectură plăcută, again!