[Terminat] "Good Boys Never Die" [naruto][+18]

[hiimera]

Ohoo.. !! :))
Dupa un timp asa de lung, am venit si eu cu nextul, capitolul 9.
Nu este foarte lung.. din pacate, l-am scris acum dar macar am avut destula inspiratie si creativitate sa-l fac frumos, cel puitn asa cred eu, sper totusi sa va placa.. nu detine multa actiune,dar sper sa mearga si sa va fie pe plac. ;;)
Nextul nu stiu cand vine.. dar cred ca in weekend. Si accept orice fel de critica. >:D<
Ma bucur ca-l citit. >:D<

Capitolul IX
~ Naruto ~

Tic-tac, tic-tac, tic-tac...

Chronos, zeu al timpului te joci cu noi precum stapanul cu marionetele.
Si cat de crud este cand ne vedem destinul spulberat in mainile tale stricloase si cum nisipul se scurge asupra trupului nostru, inmormantandu-ne in pantecul destinului.
Tu ne-ai creat in asa fel si ne poti modifica in toate felurile, doar printr-o singura bataie din degete noi, plasmuiri ale creativitati tale, traim intr-o lume a timpului, care nu se mai opreste in loc si continuua fara ezitate, fara frica si totul din cauza ca indiferent de s-ar putea ca undeva intr-un colt moartea sa ne pandeasca...
Aberez deja, sunt un visitor m-as putea declara, de parca peste noapte am devenit un geniu inascut... nu sunt, dar as vrea. Sunt istet atunci cand stiu ca nu am de ce sa stau jos si sa privesc, datoria ma cheama si daca nu actionez, mor...

Este ora opt si jumatate, ceasul in care tocmai m-am trezit si constat ca sunt singurul ramas afara pe terasa. Ciudat, imi dau seama imediat ca nimeni nu mai sta langa mine, iar linistea se asterne in gradina.
Ma ridic alenea si privesc in jurul meu, parca crispat de atata amuteala, incepe sa ma zgarie pe creer si nu mai stau, caci plec din loc spre camera mea de unde vreau sa ma imbrac.
Deschid usa din spate... nici o servitoare nu ma intampina, nici macar prietenii mei sau fetele lui Hinata. Ciudat ? oare ce se petrece ? Pun pasul in prag si iar deduc ceva si mai straniu... cineva a mutat scaunul de la locul lui...
Da, intr-un moment atat de ironic pana si eu as rade de propria-mi gandire stupida, dar las totul balta, nu ma mai framant cu ce s-ar putea intampla, plec din bucatarie si ma indrept spre camera mea mult dorita.
Ajuns acolo, vad ca toate sunt in aceiasi “ordine” ca acum cateva zile in care eu am despachetat bagajele. Fiind din nou ironic, defapt era o dezordine monstruosa, cel putin puteam sa-mi gasesc ceva pe aici si in acelasi timp cool.
Dar stai... din nou constat ceva si mai ciudat... Hinata nu m-a luat la intrebari, nu m-a salutat, nu ma amenintat si nu m-a batut... asta cu adevarat este ciudat.
Raman in boxeri mei rosii si fug in living, iar de acolo multe sunete isi contureaza volumul strident, ce-mi deranjeaza auzul, asa ca intru ca un turbat si strig :
- Ce-i cu zarva asta ? strig eu, amutindu-i pentru catea secunde pe toti.
- Hinata a disparut sefule ...
- Waha, waaa...
- Dar Hanabi ce are ? I-a disparut tutu-ul ? intreb destul de nepasator de situatia agitata in care tocmai ma implicasem si eu.
- Naruto ! striga fetele nervoase de reactia mea.
- Bine, bine, am inteles, am micsorat glasul si cu mainile in sus ca si cum m-asi fi predat, m-am apropiat spre iubitul brunetei care era in aceiasi situatie ca Hanabi, plangea.
- E grav, sincer. A spus printr-o rasuflare Shika in timp ce analiza laptop-ul din faţa lui, sigur incerca sa afle cateva date sau repere de unde sa pornim.
M-am asezat pe canapea langa smiorcaitul de Kenji, ce isi bocea iubita mai rau ca o vaduva fara caine...sincer nu cred ca am mai pomenit asa ceva, insa modul lui de a se manifesta imi dadea de banuit... ceva sigur avea legatura cu el, insa pana la momentul contrar am de gand sa tac si sa urmaresc.
- “Şi baieţii plâng câteodată, nu-i aşa... şi băieţii plâng, nu-i aşa...”, am inceput eu sa fredonez un cantec pe care il auzisem la radioul universal.
- Naruto ?! striga Lee.
- Ce ?! Acum nici sa mai cant nu am voie... ? Oricum ii fredoman lui Kenji la ureche, si il apuc pe saten de umeri si imi lipesc obrazul de al lui, facandu-l sa tresara brusc din suspin. Vreu sa-l imbarbatez, am spus eu amuzat si cu zambetul pe buze.
- Termina, vrem si noi sa ne concentram asupra misiunii de salvare, nu vezi ca nici indicii nu prea avem, tipa Lee, destul de iritat de neseriozitatea mea acuta.
- In ce limba ai cantat ? intreaba Sakura.
- Romana, acum sa nu-mi spui ca nu ai auzit de limba asta... ? intreb eu razand si ea rade la mine, spunand ca s-ar putea sa puna la postul ei de radio intr-o seara melodia. Fiindca artistii acesti romani sunt bestiali, daca au compus un asemenea cantec.
- Sakura, terminate si tu, acum il iei in serios pe prostul asta... nu iti dai seama ca prietena ta este in pericol, cine stie in ce chinuri o trag acum ? sare in sus ca ars Sasuke.
- Dar.. scuze, se face ea mica, la figurat si isi lasa privirea trista in jos.
- Sasuke sunt doua lucruri pe care vreau sa ti le spun: Unu, ar fi faptul ca acum nu tre` sa stam toti ca la inmormantarea pudelului lui Kenji si doi esti un mare dobitoc si nerecunoscator faţa de mine.
Si fara jena am spus toate astea, chiar daca era sa-mi primesc vreo doua in cap de la Choji...care se apropiase si mai mult de mine, ca sa se linisteasca pe canapea.
- De ce sunt tampit ? intreaba brunetul mirat.
- Pai, chiar esti, fiindca tu deobicei stai si analizezi probele si cauti indici, insa eu am vazut din prima totul.
- Cum asa ? Intreaba toti si chiar in momentul acela Shika tresare de fericire ca a gasit locatia brunetei.
M-am ridicat de langa Kenji si l-am batut pe umar cu palma, apoi l-am apucat pe Sasuke de cravata de la camasa, asa de senzual incat sa se enerveze, doar ca eu chiar aveam de gand sa rad, nimic nu ma mai oprea si eram complet constient de situatie. Asa ca l-am tras dupa mine afara si i-am aratat cateva picaturi de sange care pictau pietrisul grii al curtii din faţa.
Sigur era al fetei, iar pe langa, in apropiere am mai obsevat un cutit destul de lung, aveand un taisi ascutit si pe el cand l-am ridicat am vazut un simbol cu un soarece, bine imprimat pe el... imediat mi-am dat seama care este vinovatul in caz.

Clanul Sokii, iar dusmanul meu era chiar capetenia clanului acestuia. Am mai purtat batali cu el, insa de fiecare data cand il prindeam evada precum un soarece din capcana, denumirea clanului lor este perfecta.. chiar sunt bine antrenati.
Am gasit coordonatele unui mic sediu al lor, chiar pe la parcul central al orasului, nu am mai stat caci imediat am fugit val-vartej in camera mea ca sa ma echipez cum trebuie, ne uitand sa-mi iau pistolul de argint cu mine, creat special pentru un erou al dreptati ca mine...
O camasa alba, blugi negrii si pantofi de firma, putin gel in par ca sa-mi stea pe spate si ochelari mei negrii de soare... si soarele care imi batea in faţa ma modela precum James Bond.
Puneai si pariu ca eram originalul, doar in versiunea blonda si japoneza.
Am sarit iute in decapotabila mea neagra si frumoasa precum o puma salbatica, ce avea o viteza uluitoare si am pornit-o pe soseaua incinsa si inflacarate care scotea scantei odata cu trecerea rotilor pe ea.
Misiunea aceasta sigur nu are sa fie un joc usor, eram precum soarecele si pisica, iar momentan noi suntem soarecii. Sa speram ca domnisoara Hinata este inregula, dar la cum face si cum reactioneaza in apropierea unui barbat asa de mafiot ca tipul ala, sigur a ajuns la el in pat.. sa speram ca inca este virgina...