Hello la toti :P Uite ca am facut si eu un fic singura. Ca si asa eram singura care nu avea un fic singura:))... whatever nu o mai lungesc.
Disclaimer: Nu detin nici un personaj din anime-ul/manga-ul Naruto (inafara de cele create de mine) care apartin lui Masashi Kishimoto. Si nu profit de pe urma acestor personaje/intamplari.
Confesiunea lui Sasuke: Urasc iarna! Cel putin pe cea de anul asta! Urasc ca trebuie sa pun pe mine zece geci groase si tot sa imi fie frig... pfui, ce prostie!
La dracu`! Am sa intarzii... din nou! Asteptam la trecerea de pietoni intrebandu-ma daca semaforul asta idiot are de gand sa se faca vreodata verde. Daca mai stau mult pe loc am sa inghet in congelul asta! Imi frecam de zor palmele pe bratele mele, in timp ce topaiam de pe un picioar pe altul incercand din rasputeri sa ma incalzesc. Aratam ca un idiot, recunosc, dar si ceilalti care asteptau si injurau de toti sfintii semaforul, incercau si ei sa se incalzeasca cam prin aceleasi metode ca si mine. Asa deci si prin urmare nu eram singurul care arata scapat de la nebuni. Castile negre speciale de iarna cu blatina pe dinauntru erau la locul lor pe urechi, insa nu imi erau de niciun folos deoarece cu sau fara ele... urechile tot imi inghetase-ra. Iar degete de la maini sufereau aceeasi soarta. Se pare ca a fost o decizie proasta sa imi iau manusile carora le-am taiat degetele intr-o ora de mate plictisitoare. Jumatate de fata imi era paralizata si inghetata, insa aveam noroc ca buzele nu imi inghetase-ra si puteam sa respir pe gura, scotand aburi calzi.
Dupa alte minute de teroare in care semaforul nu a aratat nici cel mai mic semn de colaborare incepusem si eu sa injur circuitele, probabil inghetate. Mi-am scos din buzunarul gecii telefonul sa ma uit la ceas. Mai aveam fix sapte minute ca sa ajung la timp la liceu sau mai exact in biroul directoarei. Daca nu ma prezentam pana la opt fix in biroul ei aveam sa fiu suspendat o saptamana. Se pare ca prea multe teme nefacute, prea multe zile in care am avut o "boala contagioasa" numita chiulangita cronica si prea multe comentarii la adresa profilor nu aduc nimic bun, decat detentii si mai nou suspendari. Tsunade, directoarea liceului mi-a dat o sansa spunandu-mi ca timp de o luna sa fiu prezent in fiecare dimineata si in pauze la ea in birou. Mai aveam de suportat inca trei zile si eram liber de toate astea. Daca aveam sa intarzii si un minut eram suspendat. Nu aveam de gand sa las sa se intample asta acum pe ultima suta de metri, insa recunosc, ma jucasem prea mult cu focul si daca nu o lasam mai moale aveam se platesc cu varf si indesat.
Am fost trezit la realitate de multimea care travesra strada si multumea cerului. Fara sa mai stau pe ganduri am luat-o la fuga strecurandu-ma printre oameni si in acelasi timp imbrancindu-i si cerandu-mi scuze peste umar. Alergam ca apucatul pe strazile aglomerate, apoi brusc am alunecat pe poleiul format pe jos si am luat in primire locul in care se aduna-se zapada. Aveam capul bagat in muntele de nea, care imi ingheta complet fata. Am stat cateva momnete ca neuronii mei sa se aseze fiecare la locul lui si sa se linisteasca de la zguduiala asta, apoi mi-am scos capul din zapada.
-Baiete, fi mai atent cum mergi pe strada, se baga in seama un mosneag, in timp ce ma scuturam. Nu e de glumit cu gheata asta. Puteai sa iti rupi ceva!
Mi-am dat ochii peste cap, dupa care mi-am luat geanta de jos, mi-am pus-o pe un umar si am luat-o la fuga... din nou! Din partea mea puteam sa imi rup si gatul, nu imi pasa. Tot ce conta acum era sa ajung la timp la liceu si... la dracu`! Mai am trei minute la dispozitie, iar liceul e la vre-o cinci blocuri distanta. Am bagat viteza mai mare impingand de-a binelea oamenii din calea mea, facandu-i sa ma injure. Printre blocuri am zarit in final si liceul.
Am intrat pe usa ca o furtuna, fara sa ma opresc din alergat, rugandu-ma sa nu se fi sunat deja. Urcam in graba treptele spre biroul lui Tsunade, uitandu-ma in toate partile, sperand sa vad pe cineva. Din nefericire holurile erau cam pustii ceea ce ma baga in sperieti. Ajung in fata usii mari de lemn, batu de doua ori, apoi intru. Imediat ce am pasit dupa pragul usii am auzit soneria. Imi era ca o binecuvantare in acel moment. Din instinct am privit pe furis ceasul de pe perete care arata ora opt fix. Slava Domnului ca am ajuns la timp ca altfel mancam suspendare pe paine! Mi-am intors privirea si am vazut-o stand pe birou, strijinindu-se de maini.
-Am crezut ca te-ai culcat pe-o ureche acum pe ultima suta de metri, imi spune ea uitandu-se la ceasul de la mana ei
Tsunade era o femeie trecuta de prima varsta, cu parul blond plin de volum, lung si aranjat prins mereu in doua cozi. Ochii caprui erau atent machiati, insa ce te atragea cel mai mult la ea era probabil semnul din nastere de pe fruntea ei. Acel romb mov si micut.
-Iertati-ma doamna Tsunade dar am fost retinut in trafic, i-am raspuns ironic
A vrut sa imi spuna ceva, dar telefonul ii suna si imi facu semn sa ma asez pe unul dintre scaunele din fata biroului. M-am asezat si am inceput sa cercetez camera in timp ce Tsunade aveao o conversatie foarte aprinsa la telefon. Nu era nimic la care sa te poti uita, in afara de lampa de pe birou, care nu prezenta niciun interes in sine. Peretii aveau o usoara tenta de galben, galbenul unei flegme mai degraba decat al unei narcise, pe care erau insirate diplome si poze de-ale lui Tsunade. Podeaua era acoperita cu linoleum zgariat, iar scaunele de plastic gri erau foarte incomode. Biroul asta avea nevoie urgenta de o redecorare. Am tresarit cand Tsunade incepuse sa urle la telefon si sfarsind prin a tranti receptorul. M-am cufundat in scaunul de plastic sperand ca in cele din urma voi disparea de aici. Tsunade a inspirat adanc, apoi s-a uitat spre mine zambind.
-Iarta-ma Sasuke, incepu ea. Stii am putina treaba azi prin birou si e cam multa harababura pe aici asa ca ma gandeam daca ai vrea sa imi dai o mana de ajutor. Te-as putea scutii de orele de azi plus ca ti-as taia si ultimele trei zile de pedeapsa.
Cand am auzit de taiatul orelor si al zilelor de pedeapsa am sarit de pe scaun si i-am spus entuziasmat sa conteze pe mine. Adica zau asa, ce treaba avea de facut si cat de greu putea sa fie? Se ridica de pe scaun si se duse la dulapurile in care erau dosarele elevilor. Bineinteles ca era un dezastru... unele sertare erau deschise cu dosare puse alandala, chiar unele erau pe jos si cu fise ratacind prin alt dosar. Imi spusese ca trebuie sa aranjez dosarele tuturor elevilor in ordine alfabetica, in timp ce imi agatam geaca groasa de cuier. M-am scos! O sa imi i-a toata ziua deci azi am program liber. Am scos toate dosarele, din toate sertarele si le-am trantit pe jos. Inainte sa plece din birou si sa ma lase singur imi spusese ca se duce la o intalnire importanta care ar putea decide soarta liceului nostru. Mi-a mai spus ca oricine o cauta sa le transmit ca e la "sedinda". Am dat din umeri, apoi m-am asezat pe jos si am inceput sa aranjez dosarele...
Inainte sa ies pe usa liceului mi-am auzit numele strigat asa ca m-am oprit si m-am intors. O gasca de trei fete si doi baieti alergau spre mine zambind. Le-am zambit cand au ajuns in dreptul meu.
-Sasuke, frate ne-ai lipsit azi, imi zice Kiba luandu-ma de dupa gat. Stii ce ai pierdut? O lucrare neanuntata la mate! Iar tu nu ai fost! Nu am avut de la cine sa copiez!
Kiba e un tip de aceeasi varsta ca si mine, are parul saten, ochii caprui si ce il deosebea cel mai mult erau cele doua semne de pe obrajii sai. Doua triunghiuri rosii ca sangele. Sam, cel de langa Kiba, este un baiat roscat, cu ochii de un verde crud, avand in ureche un cercel. E de gasca, foarte petreceret si mai mereu cu capul in nori. Urmatoarea pe lista e Hinata. Avea ochii mari, lila, iar parul ei lung pana la fund si brunet era lasat liber pe spate. Era o tipa mai la locul ei, care nu prea iesea in evidenta, dar e o foarte buna prietena. Spre deosebire de ultimile doua, dar nu cele din urma blondine Ino si Britney. Doua zapacite una mai nebuna ca cealalta care dau tonul ditractiei in gasca si mentin atmosfera dinamica.
-Pana la urma ce ti s-a intamplat? Ma intreaba bruneta
-E o poveste lunga, raspund plictisit
Am inceput sa le povestesc in detaliu ce se intamplase azi. Toti sase mergeam incet, ca si cand am fi fost la o plimbare, fara sa bagam de seama ca ningea destul de abundent si ca vom ajunge acasa cam uzi. Dupa ce am terminat toti ne intrebam la ce se referea Tsunade cand a spus „soarta liceului nostruâ€. Din cate stim noi liceul se descurca destul de bine. Nu imi pot imagina ce ar putea merge prost...
Poze:
Sasuke
Tsunade
Kiba
Sam
Hinata
Ino
Britney
Disclaimer: Nu detin nici un personaj din anime-ul/manga-ul Naruto (inafara de cele create de mine) care apartin lui Masashi Kishimoto. Si nu profit de pe urma acestor personaje/intamplari.
Cap 1: What's up fellas?
Confesiunea lui Sasuke: Urasc iarna! Cel putin pe cea de anul asta! Urasc ca trebuie sa pun pe mine zece geci groase si tot sa imi fie frig... pfui, ce prostie!
La dracu`! Am sa intarzii... din nou! Asteptam la trecerea de pietoni intrebandu-ma daca semaforul asta idiot are de gand sa se faca vreodata verde. Daca mai stau mult pe loc am sa inghet in congelul asta! Imi frecam de zor palmele pe bratele mele, in timp ce topaiam de pe un picioar pe altul incercand din rasputeri sa ma incalzesc. Aratam ca un idiot, recunosc, dar si ceilalti care asteptau si injurau de toti sfintii semaforul, incercau si ei sa se incalzeasca cam prin aceleasi metode ca si mine. Asa deci si prin urmare nu eram singurul care arata scapat de la nebuni. Castile negre speciale de iarna cu blatina pe dinauntru erau la locul lor pe urechi, insa nu imi erau de niciun folos deoarece cu sau fara ele... urechile tot imi inghetase-ra. Iar degete de la maini sufereau aceeasi soarta. Se pare ca a fost o decizie proasta sa imi iau manusile carora le-am taiat degetele intr-o ora de mate plictisitoare. Jumatate de fata imi era paralizata si inghetata, insa aveam noroc ca buzele nu imi inghetase-ra si puteam sa respir pe gura, scotand aburi calzi.
Dupa alte minute de teroare in care semaforul nu a aratat nici cel mai mic semn de colaborare incepusem si eu sa injur circuitele, probabil inghetate. Mi-am scos din buzunarul gecii telefonul sa ma uit la ceas. Mai aveam fix sapte minute ca sa ajung la timp la liceu sau mai exact in biroul directoarei. Daca nu ma prezentam pana la opt fix in biroul ei aveam sa fiu suspendat o saptamana. Se pare ca prea multe teme nefacute, prea multe zile in care am avut o "boala contagioasa" numita chiulangita cronica si prea multe comentarii la adresa profilor nu aduc nimic bun, decat detentii si mai nou suspendari. Tsunade, directoarea liceului mi-a dat o sansa spunandu-mi ca timp de o luna sa fiu prezent in fiecare dimineata si in pauze la ea in birou. Mai aveam de suportat inca trei zile si eram liber de toate astea. Daca aveam sa intarzii si un minut eram suspendat. Nu aveam de gand sa las sa se intample asta acum pe ultima suta de metri, insa recunosc, ma jucasem prea mult cu focul si daca nu o lasam mai moale aveam se platesc cu varf si indesat.
Am fost trezit la realitate de multimea care travesra strada si multumea cerului. Fara sa mai stau pe ganduri am luat-o la fuga strecurandu-ma printre oameni si in acelasi timp imbrancindu-i si cerandu-mi scuze peste umar. Alergam ca apucatul pe strazile aglomerate, apoi brusc am alunecat pe poleiul format pe jos si am luat in primire locul in care se aduna-se zapada. Aveam capul bagat in muntele de nea, care imi ingheta complet fata. Am stat cateva momnete ca neuronii mei sa se aseze fiecare la locul lui si sa se linisteasca de la zguduiala asta, apoi mi-am scos capul din zapada.
-Baiete, fi mai atent cum mergi pe strada, se baga in seama un mosneag, in timp ce ma scuturam. Nu e de glumit cu gheata asta. Puteai sa iti rupi ceva!
Mi-am dat ochii peste cap, dupa care mi-am luat geanta de jos, mi-am pus-o pe un umar si am luat-o la fuga... din nou! Din partea mea puteam sa imi rup si gatul, nu imi pasa. Tot ce conta acum era sa ajung la timp la liceu si... la dracu`! Mai am trei minute la dispozitie, iar liceul e la vre-o cinci blocuri distanta. Am bagat viteza mai mare impingand de-a binelea oamenii din calea mea, facandu-i sa ma injure. Printre blocuri am zarit in final si liceul.
Am intrat pe usa ca o furtuna, fara sa ma opresc din alergat, rugandu-ma sa nu se fi sunat deja. Urcam in graba treptele spre biroul lui Tsunade, uitandu-ma in toate partile, sperand sa vad pe cineva. Din nefericire holurile erau cam pustii ceea ce ma baga in sperieti. Ajung in fata usii mari de lemn, batu de doua ori, apoi intru. Imediat ce am pasit dupa pragul usii am auzit soneria. Imi era ca o binecuvantare in acel moment. Din instinct am privit pe furis ceasul de pe perete care arata ora opt fix. Slava Domnului ca am ajuns la timp ca altfel mancam suspendare pe paine! Mi-am intors privirea si am vazut-o stand pe birou, strijinindu-se de maini.
-Am crezut ca te-ai culcat pe-o ureche acum pe ultima suta de metri, imi spune ea uitandu-se la ceasul de la mana ei
Tsunade era o femeie trecuta de prima varsta, cu parul blond plin de volum, lung si aranjat prins mereu in doua cozi. Ochii caprui erau atent machiati, insa ce te atragea cel mai mult la ea era probabil semnul din nastere de pe fruntea ei. Acel romb mov si micut.
-Iertati-ma doamna Tsunade dar am fost retinut in trafic, i-am raspuns ironic
A vrut sa imi spuna ceva, dar telefonul ii suna si imi facu semn sa ma asez pe unul dintre scaunele din fata biroului. M-am asezat si am inceput sa cercetez camera in timp ce Tsunade aveao o conversatie foarte aprinsa la telefon. Nu era nimic la care sa te poti uita, in afara de lampa de pe birou, care nu prezenta niciun interes in sine. Peretii aveau o usoara tenta de galben, galbenul unei flegme mai degraba decat al unei narcise, pe care erau insirate diplome si poze de-ale lui Tsunade. Podeaua era acoperita cu linoleum zgariat, iar scaunele de plastic gri erau foarte incomode. Biroul asta avea nevoie urgenta de o redecorare. Am tresarit cand Tsunade incepuse sa urle la telefon si sfarsind prin a tranti receptorul. M-am cufundat in scaunul de plastic sperand ca in cele din urma voi disparea de aici. Tsunade a inspirat adanc, apoi s-a uitat spre mine zambind.
-Iarta-ma Sasuke, incepu ea. Stii am putina treaba azi prin birou si e cam multa harababura pe aici asa ca ma gandeam daca ai vrea sa imi dai o mana de ajutor. Te-as putea scutii de orele de azi plus ca ti-as taia si ultimele trei zile de pedeapsa.
Cand am auzit de taiatul orelor si al zilelor de pedeapsa am sarit de pe scaun si i-am spus entuziasmat sa conteze pe mine. Adica zau asa, ce treaba avea de facut si cat de greu putea sa fie? Se ridica de pe scaun si se duse la dulapurile in care erau dosarele elevilor. Bineinteles ca era un dezastru... unele sertare erau deschise cu dosare puse alandala, chiar unele erau pe jos si cu fise ratacind prin alt dosar. Imi spusese ca trebuie sa aranjez dosarele tuturor elevilor in ordine alfabetica, in timp ce imi agatam geaca groasa de cuier. M-am scos! O sa imi i-a toata ziua deci azi am program liber. Am scos toate dosarele, din toate sertarele si le-am trantit pe jos. Inainte sa plece din birou si sa ma lase singur imi spusese ca se duce la o intalnire importanta care ar putea decide soarta liceului nostru. Mi-a mai spus ca oricine o cauta sa le transmit ca e la "sedinda". Am dat din umeri, apoi m-am asezat pe jos si am inceput sa aranjez dosarele...
Inainte sa ies pe usa liceului mi-am auzit numele strigat asa ca m-am oprit si m-am intors. O gasca de trei fete si doi baieti alergau spre mine zambind. Le-am zambit cand au ajuns in dreptul meu.
-Sasuke, frate ne-ai lipsit azi, imi zice Kiba luandu-ma de dupa gat. Stii ce ai pierdut? O lucrare neanuntata la mate! Iar tu nu ai fost! Nu am avut de la cine sa copiez!
Kiba e un tip de aceeasi varsta ca si mine, are parul saten, ochii caprui si ce il deosebea cel mai mult erau cele doua semne de pe obrajii sai. Doua triunghiuri rosii ca sangele. Sam, cel de langa Kiba, este un baiat roscat, cu ochii de un verde crud, avand in ureche un cercel. E de gasca, foarte petreceret si mai mereu cu capul in nori. Urmatoarea pe lista e Hinata. Avea ochii mari, lila, iar parul ei lung pana la fund si brunet era lasat liber pe spate. Era o tipa mai la locul ei, care nu prea iesea in evidenta, dar e o foarte buna prietena. Spre deosebire de ultimile doua, dar nu cele din urma blondine Ino si Britney. Doua zapacite una mai nebuna ca cealalta care dau tonul ditractiei in gasca si mentin atmosfera dinamica.
-Pana la urma ce ti s-a intamplat? Ma intreaba bruneta
-E o poveste lunga, raspund plictisit
Am inceput sa le povestesc in detaliu ce se intamplase azi. Toti sase mergeam incet, ca si cand am fi fost la o plimbare, fara sa bagam de seama ca ningea destul de abundent si ca vom ajunge acasa cam uzi. Dupa ce am terminat toti ne intrebam la ce se referea Tsunade cand a spus „soarta liceului nostruâ€. Din cate stim noi liceul se descurca destul de bine. Nu imi pot imagina ce ar putea merge prost...
Poze:
Sasuke
Tsunade
Kiba
Sam
Hinata
Ino
Britney
![[Imagine: tumblr_oof58mD3Rk1w9t19go3_400.gif]](https://78.media.tumblr.com/1fa01309f6a06e8897697fde88d52b53/tumblr_oof58mD3Rk1w9t19go3_400.gif)
![[Imagine: tumblr_oof58mD3Rk1w9t19go5_400.gif]](https://78.media.tumblr.com/043514a817b0a7fe5ffa2459d454d4da/tumblr_oof58mD3Rk1w9t19go5_400.gif)