Corsarul Negru - Dura lex, sed lex

[Aveqetura]

“Impact !” auzi viola urletul celui care statea de paza in varful velei mari a corabiei.
Desi-si scosese sabia o facuse doar pentru a crea aparenta unei defensive ce-o pregatise minutios, dar adevaratele intentii ale Violei erau cu totul altele : vroia sa ajunga pe Tunetul Negru in preajma comandantului sa vada ce fel de om e sau mai bine zis ce fel de barbat.

“Prostilor !” urla ea. “Nu scoateti sabiile ! Tunetul Negru are o incarcatura mult mai pretioasa pentru voi, barbate care infruntati marile si oaceanele. Tunetul are la bord femei !” spuse ea punand accent pe cuvantul “femei”.

Stia ca barbaii de pe corabie nu mai cunoscusera de ceva vreme compania unei femei, asa ca Tunetul, “incarcat” cu femei era mai mult decat mana cereasca pentru vanjosii de pe corabia ei. In plus, auzise si ea multe despre capitanul corabiei, asa ca tipa la oamenii ei :

“Aruncati sabiile si pregatiti-va de asediu ! Lasati femeile sa vina la bord. Si aveti grija cum va purtati ! Nu faceti ca animalele, asa cum o faceti cand pradam marile si oceanele ! Invatati sa fiti cavaleri !”

‘Mai repede invata orbul sa citeasca, decat sa invete ametitii astia sa fie cavaleri’ isi spuse Viola in gand. Se uita in directia Tunetului, asteptand “invazia”.