01-06-2011, 10:52 PM
Multumim, iubi, pentru comentariu >:D<
Acum, nextul si... ultimul:* ''
Capitolul 32
Ne dezmierdam unul pe altul in patul moale, pana ce se auzi usa de la apartament. Incepuram sa ne imbracam si Anki imi ceru sa ma imi fac bagajele, fiindca vom pleca. Melane voia s ail ucida pe Kiro, insa a facut-o iubitul meu. Am aruncat sirena in gunoi si Anki i-a dat foc, dupa care plecaram.
Imi parea rau ca trebuie sa plec, in fond imi fusesera prieteni atat de mult timp… Insa Anki avea dreptate: cum le-as explica eu ca sunt varcolac?!
Am hotarat sa plecam. Varcolacul meu mi-a spus ca baietii ne pot vizita in Hawaii. Hawaii? Ce cautam noi in Hawaii?! Iubitul imi spusese ca acolo ne vom muta.
Dupa trei luni de la moartea lui Melane si nari, eu, Anki si Cerberus duceam o viata linistita in frumosul Hawaii. Anki era doctor, iar eu conduceam un club de karaoke. Ne distram in fiecare seara, ne sarutam, eram mereu unul langa celalalt. Acum aveam puterile stabile si totul era in regula.
Intr-o seara, aproape de apus, dupa o plimbare pe plaja, cand stateam pe nisipul fierbinte si ne sarutam am spus:
- Si vei fi pentru totdeauna langa mine?
- Cat vei vrea tu, voi fi langa tine! Imi spuse sarutandu-mi buzele cu buzele sale dulci.
- Pentru eternitate! I-am spus strangandu-l in braetele mele.
Dupa 50 de ani de plimbat, lumea ne uitase. Nu se mai stia cine fusesera Cinema Bizarre, nu se mai tinea cont cine fusese Anki inainte. Noi tot schimbam locatiile, pentru a nu baga oamenii la idei cum de ramaneam mereu la fel de tineri si de proaspeti.
Ne transformam pe unde vroiam, alergand ca doi bezmetici si sarutandu-ne lacom, vanam fara sa ne pese. Eram unul pentru altul. Il iubeam la nebunie si ma iubea si el pe mine, stiam asta. Cerberus alerga cat alerga dupa noi in forma de lup, apoi ne transformaram in oameni. Stateam goi unul deasupra celuilalt si ne sarutam pe gat, ne jucam, eram liberi.
Dupa cativa ani, Anki a dorit sa adoptam un copil. Am acceptat imediat. Il iubeam la nebunie pe Anki, as fi facut orice pentru el, asa ca am adoptat un baietel. Dupa alti 18 ani, tanarul, care stia care e relatia dintre noi si care stia si ca suntem varcolaci, a cerut, la majorat, sa devina ca noi. Putin timp dupa asta, Anki mi-a dat voie ca eu sa il transform.
Lumea era a noastra si a noastra avea sa fie mereu!
~ Sfarsit ~
Acum, nextul si... ultimul:* ''
Capitolul 32
Ne dezmierdam unul pe altul in patul moale, pana ce se auzi usa de la apartament. Incepuram sa ne imbracam si Anki imi ceru sa ma imi fac bagajele, fiindca vom pleca. Melane voia s ail ucida pe Kiro, insa a facut-o iubitul meu. Am aruncat sirena in gunoi si Anki i-a dat foc, dupa care plecaram.
Imi parea rau ca trebuie sa plec, in fond imi fusesera prieteni atat de mult timp… Insa Anki avea dreptate: cum le-as explica eu ca sunt varcolac?!
Am hotarat sa plecam. Varcolacul meu mi-a spus ca baietii ne pot vizita in Hawaii. Hawaii? Ce cautam noi in Hawaii?! Iubitul imi spusese ca acolo ne vom muta.
Dupa trei luni de la moartea lui Melane si nari, eu, Anki si Cerberus duceam o viata linistita in frumosul Hawaii. Anki era doctor, iar eu conduceam un club de karaoke. Ne distram in fiecare seara, ne sarutam, eram mereu unul langa celalalt. Acum aveam puterile stabile si totul era in regula.
Intr-o seara, aproape de apus, dupa o plimbare pe plaja, cand stateam pe nisipul fierbinte si ne sarutam am spus:
- Si vei fi pentru totdeauna langa mine?
- Cat vei vrea tu, voi fi langa tine! Imi spuse sarutandu-mi buzele cu buzele sale dulci.
- Pentru eternitate! I-am spus strangandu-l in braetele mele.
Dupa 50 de ani de plimbat, lumea ne uitase. Nu se mai stia cine fusesera Cinema Bizarre, nu se mai tinea cont cine fusese Anki inainte. Noi tot schimbam locatiile, pentru a nu baga oamenii la idei cum de ramaneam mereu la fel de tineri si de proaspeti.
Ne transformam pe unde vroiam, alergand ca doi bezmetici si sarutandu-ne lacom, vanam fara sa ne pese. Eram unul pentru altul. Il iubeam la nebunie si ma iubea si el pe mine, stiam asta. Cerberus alerga cat alerga dupa noi in forma de lup, apoi ne transformaram in oameni. Stateam goi unul deasupra celuilalt si ne sarutam pe gat, ne jucam, eram liberi.
Dupa cativa ani, Anki a dorit sa adoptam un copil. Am acceptat imediat. Il iubeam la nebunie pe Anki, as fi facut orice pentru el, asa ca am adoptat un baietel. Dupa alti 18 ani, tanarul, care stia care e relatia dintre noi si care stia si ca suntem varcolaci, a cerut, la majorat, sa devina ca noi. Putin timp dupa asta, Anki mi-a dat voie ca eu sa il transform.
Lumea era a noastra si a noastra avea sa fie mereu!
~ Sfarsit ~
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour