[Terminat] Iubire inecata in heroina [ yaoi +18 ]

[Beatrix LaVey]

Datorita faptului ca sunt o lenesa si jumatate, nu am apucat sa scriu. Acum insa,in pauza la scoala, am inceput sa scriu pe tel si acasa am modificat si am scris in continuare. Iata, deci, produsul reactiei dintre Oxigenul prafuit din clasa noasta si creierul meu obosit de atata scoala:
[ Inainte de asta, va multumesc celor ce mi-ati dat comentarii. ma simt onorata sa stiu ca sunt citita si apreciata de fiecare persoana in parte. Toate comentariile avute ma fac sa devin maifericita decat sunt, fiindca sunt apreciata:X Va multumesc deci ]
Next:


Capitolul 29

Limba dulce a lui Yuki se freca de cea a lui jeff, formand miscari ce-i dadeau fiori niponului pe sira spinarii si il faceau sa isi doreasca mai mult si mai mult. Isi aducea foarte bine aminte cum e sa-l aiba pe Jeff in interiorul sau si... Si chiar si cum era sa fie el in Jeff. Nu fusese o relatie bazata pe dominatie, ei doi fusesera egali tot timpul, ceea ce ii placea la nebunie, se simtea din ce in ce mai important pentru acest lucru.
Era fericit atat si el, cat si americanul, care nu se mai oprea din a-l saruta. De cand ajunsesera sa s tea unul in bratele celuilalt, nu mai contenea sa inceteze din a-l saruta si a-l dezmierda. Il tinea in brate si-l strangea tot mai tare, parca fiindu-i frica sa nu-l piarda vreodata.
- Mi-a fost atat de dor de tine, iubirea mea! rosti Jeff si inghiti in sec. Fara sa vrea, ochii i se umplusera de lacrimi si nu putea sa se opreasca, ii venea pur si simplu sa planga.
"Lacrimi... Din nou...." isi spuse in sinea lui. Isi aducea foarte bine de faptul ca, inatein sa-l cunoasca pe el, nu plangea, nu punea la suflet, nu facea absolut nimic. Acum insa, totul se schimbase. Redevenise pustiul din trecut, care iubea sa zambeasca si plangea de fiecare data cand era de plans, simtea ingrijorarea si pentru altii, nu doar pentru propria persoana si multe, multe altele. Sa nu ma mai lasi vreodata, continua sarutandu-l iarasi pe buzele dulci, intredeschise usor, de parca tanarul era gata sa spuna ceva. Te iubesc, Yuki, te iubesc mai mult ca viata mea! spuse si-l stranse in brate, la pieptul sau, cu putere.
Aveau aceeasi pozitie, se tineau in brate, iar Yuki, ce statea deasupra lui, isi incolacise mainile in jurul gatului lui si il stranse mai tare, facandu-l sa scoata un oarecare scancet pe Jeff, desi nu avea prea multa forta in el niponul, mai ales ca fusese atata timp cand nu isi folosise muschii, fusese pur si simplu intr-un repaos total.
Se sarutara iarasi, iar niponul, cu buzele inca lipite de ale celuilalt, ii sopti:
- Si eu te iubesc! Te ador, iubirea mea! Imi cer iertare ca te-am facut sa suferi, rosti gemand usor, gandindu-se la cat de multe simtise Jeff, cat il duruse, probabil, si cate lucruri ii trecusera prin cap. Sigur ca il duruse,doar il iubea, sau cel putin asa spunea.
"Oare e sincer?" se intreba baiatul in mintea sa. Dar nu avea niciun motiv plauzibil sa nu-l creada, fiindca niciodata nu-l mintise. "Da, niciodata, cu exceptia...". Dar nu mai continua. Nu voia sa isi aduca aminte. Il duruse pierderea Misei, dar cand voise sa mearga dupa ea, realiza ca vrea aici, cu Jeff, sa-l tina in brate si sa-i simta buzele dulci presarate peste ale sale, exact cum se intampla in acel moment.
Tanarul se arcui usor deasupra celuilalt, datorita faptului ca Jeff ii coborase cu mainile pe abdomen, incepand sa-l mangaie cu tandrete pe acea piele fina, ce mereu se infiora. Isi aduse aminte ca si Misa avea obiceiul sa-l sarute pe abdomen si sa-l mangaie Niciodata insa nu reacitonase asa cum o facea cand il saruta sau atingea Jeff. Americanul avea ceva aparte, stia asta.
Gemu usor, apoi se arcui in bratele iubitului lui iarasi. Nu indraznea sa vorbeasca, sa spuna orice ar putea spulbera linistea dintre ei, care era asa de dulce, incat si-ar fi dorit sa nu se termine in veci, pentru ca stiau clar ca se intelegeau doar prin simpla privire. Sentimentele lor erau impartasite verbal doar pentur a nu uita de faptul ca pot spune si vorbe, nu doar fapte. Si totusi, faptele erau mai graitoare.
- Jeff, imi pare rau... spuse in soapta, iar lui Jeff incepuse sa-i bata mai tare inima, astfel ca isi tinu respiratia pentru cateva momente. Nu stia la ce sa se astepte. Pentru cateva momente, prin cap ii trecu faptul ca s-ar putea sa aiba o surpriza chiar neplacuta, de aceea Yuki folosea tonul acela.
- Da... ? intreba in soapta, ridicandu.si ochii spre ai iubitului. Erau frumosi, mai frumosi ca niciodata, iar in linistea noptii, aratau gata sa te vrajeasca, sa te prinda in mrejele lor si sa nu le mai dea drumul vreodata.
"Se desparte de mine? Ma uraste? Ma paraseste?" se intreba speriat, neputandu-se abtine. Isi musca buzele, fiindca ii era teribil de teama acum, nu voia sa i se intample o surpriza, sa il paraseasca sau sa se intample orice altceva rau, care sa le schimbe relatia in rau.
- Vreau... Vreau sa nu ne mai ascundem, vreau sa fii al meu mereu. Te iubesc, ma intelegi? Te iubesc!
In ciuda faptului ca isi spusesera asta de foarte multe ori aceste doua cuvinte pe care putini le spuneau cu asa sinceritate si, mai presus, cu usurinta, simteau nevoia s-o faca in continuare. Se iubeau si doar asta mai conta.
Jeff facu o miscare, ajungand mai jos, intre picioarele lui Yuki, si il stranse usor, cuprinzandu-l cu blandete prin pantalonii de trening ce si asa erau cam stramti in acea zona, datorita faptului ca pana si simpla prezenta a lui Jeff crea in interiorul lui Yuki o serie de evenimente ce-l dadeau peste cap. Acesta gemu usor, apoi isi trecu limba peste buze.
Erau inlantuiti intr-o imbratisare lunga, refuzand sa-si dea drumul unul altuia. Jeff cobori putin, apoi stranse din nou, de data asta mai tare, insa nu intr-atat incat sa-l faca sa-l doara, ci doar cat sa-l simta mai bine, sa vrea sa-l guste.
- Atat de tare esti, dragostea mea, frumosul meu! Esti jucaus acum, nu? intreba jeff incantat. Ti-a fost dor de mine, de trupul meu... concluziona entuziasmat, sarutandu-l lung si cu dorinta, in timp ce mana sa se retrase doar pentru a-l tachina. Ma vrei? intreba si Yuki il privi cu ochii speriati.
"Ce sa-i spun? Il vreau? " se intreba in mintea lui. Nu voia sa para un ahtiat dupa sex, un nimfoman, insa era intr-adevar o dorinta aproape de neoprit in ei doi, se doreau unul pe celalalt. Ceea ce facea Jeff era doar conversatie, doar putina tachinare, putine perversitati. Amandoi stiau aceste lucruri.
- Da, te vreau... raspunse in soapta, plecandu-si chipul vizibil inrosit din cauza a ceea ce i se spusese. Era ingrijorat, nu stia daca facuse bine ca recunoscuse ca-l vrea. Jeff insa nu parea afectat in mod negativ de acest lucru, ci era, din contra, foarte multumit. Il stranse in brate si-l saruta lung.
- De-am avea si locul unde s-ar putea sa facem... rosti americanul oftand usor, fiindca se aflau intr-un spital si, oricat chef ar fi avut, lipsea locul.
Yuki ofta la randul sau si continua sa-l sarute pe Jeff pe buze, fara sa-i pese de faptul ca tocmai iesise cineva din spital si se uita fix la ei, sau cel putin asa parea acum, deoarece Yuki nu mai dadea importanta la asolut nimic acum, doar lui Jeff al sau, care ramase se uimit ca era preluata conducerea de catre iubitul sau.
- Hm... Jeff... rosti tanarul in soapta, desprinzandu-si pentru cateva momente buzele de ale celuilalat, apoi continua sa-l sarute si sa vorbeasca in acelasi timp: Ce s-a... intamplat... cu Ryo?
Americanul ramasese ca trasnit cand auzise despre cine cere informatii tanarul din bratele sale. Se uita fix la el, apoi continua sa-l mangaie intre picioare, de data asta strecurandu-si mana in pantalonii lui, si incepu sa-i mangaie doar prin boxeri mandria si asa umflata.
- Ingropat... explica pe o voce calma. A fost ingropat pana la urma. A fost trecut sub tacere cazul, politia... Politia nu are curaj sa se puna eu ei.
Yuki isi dori sa adauge "cu voi", insa se abtinu, datorita faptului ca stia ca ar fi putut da astfel dovada de impertintenta si nu voia sa-si supere iubitul. Ii zambi, apoi, cand Jeff facu o miscare, acesta gemu. Ajunsese in boxerii sai acum, mangaindu-i direct organul intarit, gata de actiune.
- Ai chef de joaca? intreba Yuki, dupa care isi musca buzele, datorita faptului ca Jeff atinsese cu degetul capul mandriei lui, dupa care incepuse sa mangaie in sus si in jos cu finete. Se vedea pe chipul sau ca e vizibil multumit de reactiile celuilalt, pe care il exploata multumit, entuziast si foarte incantat ca-l are acum aproape.
- Da, am. Si nu vreau sa mai pleci vreodata de langa mine, bine? intreba Jeff, iar Yuki dadu afirmativ din cap si-l saruta lung pe buze, tandru si cu dorinta nestavilita.
- Hei, baieti, ce faceti voi acolo? se auzi o voce straina celor doi tineri, iar acestia isi intrerupsera sarutul tocmai pornit in urma cu putin timp. Infirmierul de la spital ramase uimit sa-i vada pe cei doi stand in acea pozitie, mai ales pe Jeff cu mana in pantalonii celuilalt.
"Ce jenant! " isi spuse Yuki, mai rosu ca un pepene foarte copt.