[Terminat] Sharingan si timpul [+18 YAOI]

[Nywa]

[center]Capitolul 18[/center]

Ne furisam de la o umbra la alta, de la un colt al casei la altul, parca am fi niste infractori, mai ales ca purtam toti trei pelerine negre si eram cu ochii in patru, mai ceva ca in misiunile de infiltrari. Unde ma duceau cei doi si ce tehnici cunosteau, incat sa imi aduca Sharingan-ul care l-a avut tatal celor doi lengendari fondatori ai clanului Uchiha. Vad ca intram in cimitir si ne indreptam spre un mormant unde era scris numele Zunei, dar se deschise cum simti apropierea de asa-zisei decedate, lasand sa se vada o intrare secreta. Anki intra primul, eu dupa el si pe urma fata, ce sigila mormantul, ca sa nu poata fi deschis de cineva din exterior. Tortele se aprindeau rapid, parca stiind ca se apropie cineva dintr-un clan stravechi si puternic. Dupa cateva minute de coborat trepte, ajungem intr-o incapere circulara cu o usa mare, dubla, cu bolta si pe ea era scultat cu migala, simbolul clanului Enkin: semiluna. Femeia facu niste sigili din mana si atinse pe urma usa, care se deschise imediat, dand la ivala un sigriu din marmura neagra, deschis, dar pe margine erau niste hartii pentru vreo bariera. Zune isi dadu jos pelerina si ii sopti ceva tanarului, apoi pleca intr-o parte, in timp ce eu ma indreptam curios spre sicriu.
- Stai, ma opri glasul albiciosului sa mai fac un pas, apoi continua, inainte sa vezi cine e acolo, sa iti spun ca Zune iti va inocula in Sharingan gekkei-kenai-ul nostru: Kimera*. Adevaratul nostru kekkei-genkai este un Doujutsu foarte periculos, care l-a avut tatal lui Madara, facut in afara clanului nostru. Fratele lui Senny Hyuuga, care se trage si el tot din clanul nostru. De aceea dam senzatile ca putem vedea prin cineva, fiindca chiar vedem. Cand ne activam Kimera, pupila ochiului stang devine verticala sau ne inunda si irisul, semn ca putem vedea viitorul in lupta sau ce s-a intamplat, cand invertigam. Ochiul drept ramane cu pupila normala, pastrand contactul cu prezentul, dar in acelasi timp vad la 360 de grade pe o raza de treisprezece metri in ori ce directie. Cand spun vad, chiar vad si prin ceafa mea sau prin corpul meu, imi spuse, lasandu-ma cu gura cascata. Acum poti sa te uiti la mine, mai adauga, plecand de langa mine.
Ma apropii de sicriu si incepu sa privesc de jos in sus, ca socul sa nu fie atat de mare. Vad incaltamintea clanului Enkin, dar de data asta vad ca doar talpa ii era acoperita, lasand calcaiul si degetele sa atinga iarba. Se parea ca era corpul unui barbat matur, fiindca mulculatura era mult mai puternica si mai pronuntata, decat a unei femei. Vad ca purta o bluza de kimonou neagra si peste o vesta neagra, cu o gramada de catarame. Mainile cu manusi fara degete, aveau aparatori cu tinte, semn ca aceasta persoana era foarte bine specializata in taijutsu. Vad ca aveam parul lung pana la bazin, prins tot intr-o panza neagra cum il avea Zune, dar aceasta panza era impodobita cu modele de vita de vie de culoare violeta si rosu-sangeriu. Cand ii privesc chipul am ramas stana de piatra. Nu imi venea sa cred ochilor ca fata barbatului din costiug semana cu ca a lui Anki, dar tresaturile fetei erau mai ascutite. Avea acelasi nas, acelas desen al buzelor, sprancenele arcuite, fata senina, ca si cand ar dormi, dar era mort. Asta insemna "acum poti sa te uiti la mine", fiindca acest cadavru era trupul sau original, cand avea douazeci si sase de ani si domnea peste aceste pamanturi. Vad ca pe frunte avea o bandana neagra si pe placuta era imprimat semiluna, aratand ca toti ninja de sub stapanirea lui, trebuia sa aibe semnul clanului sau, chit ca nu faceau parte din clan.
O vad pe Zune in partea cealalta, privind cadavrul sotului ei foarte atenta, ca sa fie sigura ca timpul nu l-a afectat, apoi zambi multumita de ceva. O aud cum spune ca a sosit timpul pentru a insera Kimera in ochii mei. Aprob din cap si o urmez tacut spre o masa de piatra, pe care urc si intr-o clipa fusesem prinse de ea, cu bratele pe langa corp, la fel si picioarele, ca sa nu ma misc.
- Itachi o sa-ti apara Sharingan-ul in ochi, dar de data asta vei fi capabil sa vezi ca un Hyuuga si sa te misti de zece ori mai repede, decat te miscai tu inainte, imi explica Anki.
Vad cum ia in mana un ochi si il apropie de ochiul meu drept, iar in acel moment am urlat din toti plamani de durere...

Stateam pe salteaua din camera mea, cu un bandaj legat la ochii, pentru a opri sangerarea care putea sa ma ucida. Trebuia sa astept douazeci si patru de ore, pentru ca Sharingan-ul sa absoarme Kimera si sa se obisnuiasca cu ea, pentru a putea sa o folosesc la intensitate maxima. Auzeam glasul lui Anki cum imi citea dintr-o carte cu voce tare, facand din cand in cand comentari rautacioase, facandu-ma sa rad. Cand l-am intrebat de unde a facut rost de cartea aia idioata, mi-a raspuns ca a primit-o cadou de la Kakashi, cand a facut saptesprezece ani, devenind major. Am chicotit amuzant, rugandu-l sa citeasca mai departe si sa comenteze in acelasi timp.
Cred ca pana la ora unsprezece - cand ne-am culcat - i-a gasit lui Jirayia-sama vreo optzeci de greseli de exprimare, patruzeci de scriere si punctuatie si inc nu stiu cate de comentari adaugate la fiecare replica mai idioata sau tampita, scrisa de om. Abia asteptam sa vad ce putere in plus mi-a dat Kimera, incat mi-am facut griji, ca maine dimineata aveam cearcane, dar am adormit imediat, cand am simtit o mana a tanarului pe spatele meu, bagandu-ma intr-un somn adanc, fara vise...

_______________
*Iluzie, fantasma, ceva ireal. Este denumit asa, fiindca nu se observa cand este folosit sau nu, doar daca te uit foarte atent si foarte de aproape, asta daca mai apuci...