02-07-2008, 07:36 PM
Bu ha ha, aterizez cu o noua poveste :P
Ideea nu este originala, insa voi incerca sa scriu cat mai bine, voi incerca sa evoluez cat mai mult ^^ .
Genul povestii: Romance si Comedie
pe moment voi posta doar prima parte din primul capitol, sper sa va placa si sper ca nu am chiar asa de multe greseli, oricum, eu voi incerca sa evoluez cat mai mult ^.^ ...
Va urez Lectura Placuta!
~ Dragostea este ceva mai mult decat un simplu joc, sunt niste sentimente pure, ce se nasc intr-o inima pustie. Si totusi, uneori aceste sentimente sunt luate drept niste jocuri mult prea stupide si banale. Dragostea-i un joc periculos, plin de vise. ~
� Eh, viata stupida si plictisitoare. Uff, de ce eu? Uitate si tu, cu poate el sa le stie pe toate? Inteleg ca este inteligent, dar frate nici chiar asa, el este un GENIU. Se crede asa de mare si tare, doar fiindca este un Stie Totu� , hai mai da-o incolo de treaba. N-am de gand sa-i spun ceea ce simt, am vazut destul de bine cum se poarta cu majoritatea fetelor, mai ales cu cele de tipul meu. Mai bine pastrez aceste sentimente pentru mine, decat sa ajung sa sufar, odata si odata poate o sa-l uit. Si totusi ... zambetul, ochii, privirea si tot ce tine de el ma inebunesc ... �
O tanara satena statea in curtea scolii, privind la baiatul din fata sa. Ochii sai albastri, ce pareau a fi marea calma si pura, admirau fiecare particica din chipul tanarului. Se inrosii in momentul in care aceasta realiza, ca si el o privea, fiind extrem de neatenta si mult prea rusinata, se impiedica, cazand pe pamantul rece.
� La naiba, ce penibila mai sunt ! ... �
~ Cenusa de dragoste sfaramata si transformata in fum, iluzia unei iubirii mult prea marete, o dilema a misterioasei vietii. Iubind impecabilul alb si stralucirea stelelor aurii, iubind ceva ceresc, o dorinta mult prea stearsa. Delirul vietii perfecte ... ~
� Dar ce tot imi chinui eu mintea cu astfel de exercitii? Matematica, nu este punctul meu forte, iar de la profesorul acesta, nu inteleg absolut nimic. Chiar este asa mare nevoie sa invatam fractii, ecuatii si alte chesti dinastea complicate? Hello, doar nu ne ducem la magazin s-o intrebam pe vanzatoare cat la % este painea. Ah, mi-am uitat telefonul deschis, presimt ca proful se va enerva extrem de rau ... Sa-l inchid repede, pana nu-si pierde concentrarea, matematicianul ... �
Domnul ce se afla la tabla si incerca sa predea lectia cu calm, acum era foarte manios din cauza sunetului ce-i tulbura linistea mult prea pretioasa. Chipul sau rotund si plin de riduri, acum era de un rosu aprins, iar in ochii sai se zarea o stralucire extrem de puternica. Micutul profesor s-a intors spre elevi, privindu-i cu atentie si examinandu-le fiecare reactie, ajuns cu privirea in locul in care o domnisorica se afla, foindu-se si incercand sa-si inchida telefonul.
- Domnisoara Tsuki, de cate ori trebuie sa va spun ca nu aveti voie la ora mea, cu telefonul deschis? incepu sa urle profesorul la satena ce statea si-l privea nervoasa, si totodata speriata de reactia acestuia. Barbatul se apropie si mai mult de ea, asezandu-se in fata sa si privind-o in ochii.
� Upss, cred ca am incurcat-o rau de tot... Trebuie sa gasesc o scuza acum, altfel pedeapsa ma asteapta cu bratele deschise... Gandeste-te Miko, hai trebuie sa-mi vina mie vreo idee. �
- Pai stiti domnule profesor, era tata si vroia sa vorbeasca cu mine, mi-a spus de dimineata sa-mi las telefonul deschis. Va rog frumos sa ma iertati, i-a raspuns copila, privindu-l cu lacrimi in ochii, incercand sa para cat mai serioasa, sperand ca minciuna ei va fi una credibila.
Exact in momentul in care profesorul a dorit sa spuna ceva, clopotelul a sunat, salvand-o de la pedeapsa pe Mikomi.
- Domnisoara Tsuki, este ultima oara cand iti spun... F-a-r-a t-e-l-e-f-o-a-n-e deschise in timpul orei mele! se mai uita un pic urat la eleva sa, dupa care cu un simplu � la revedere � iesi din clasa.
Fata iesi rapid dupa profesor, fara sa mai apuce sa vorbeasca cu prietenele sale, ce acum o priveau alergand spre iesirea din scoala, cu ghiozdanul in spate.
� Exact la ora de matematica s-a gasit si el sa ma sune. Uff, acum ce-o mai vrea? Nu putea sa astepte pana-n pauza? � in mintea tinerei multe intrebari regasindu-se.
- Miko, aici! un baiat cam de aceiasi varsta cu ea, cu parul de un rosu aprins, iar ochii sai sclipitori de culoarea frunzelor tinere, ii facea semn cu mana, aratandu-i drumul pe care s-o ia.
- Sojiro, de ce nu ai venit la ora? Si mai ales de ce mai sunat, s-a intamplat ceva? Mikomi, se uita atent la prietenul ei, asteptand raspunsurile la intrebarile sale. Vantul batea din cand in cand, dand o senzatie placuta, parca, vrand sa calmeze apele si sa alunge raul din lume.
� Ce a patit? De ce oare nu spune nimic? Off, se pare ca nu mai este prezent cu pluta pe aici, iar viseaza cu ochii deschisi. Da, stiu ca va veni din nou cu acelasi replica �Te rog, da-mi o sansa! Fii cu mine si te voi face fericita! �stiu ca tine mult la mine, dar eu nu-l plac, nu ma pot juca cu sentimentele lui. Daca ma gandesc bine el simte ce simt si eu. Sojiro, ma iubeste pe mine, dar eu nu, iar eu il plac pe acel geniu, iar inteligentul nu-mi acorda nici cea mai micuta atentie. Uhh, ce mai viata, lasa ca trec eu si peste asta! �
Cam atat din aceasta micuta povestioara, astept sa citesc parerile voastre ^^ ... Sper ca v-a placut macar un pic din aceasta poveste si-mi pare rau ca inceputul este un pic cam plictisitor.
Poze:
http://i243.photobucket.com/albums/ff241...tomboy.jpg ~ Mikomi
http://i243.photobucket.com/albums/ff241...imeBoy.jpg ~ Sojiro
http://i243.photobucket.com/albums/ff241...175621.jpg ~ Geniul
Astept sa citesc parerile voastre...
kappuchu ... ^_^ ... chuu
Ideea nu este originala, insa voi incerca sa scriu cat mai bine, voi incerca sa evoluez cat mai mult ^^ .
Genul povestii: Romance si Comedie
pe moment voi posta doar prima parte din primul capitol, sper sa va placa si sper ca nu am chiar asa de multe greseli, oricum, eu voi incerca sa evoluez cat mai mult ^.^ ...
Va urez Lectura Placuta!
A Game About Love
Capitolul 1
~ Prima Parte ~
~ Dragostea este ceva mai mult decat un simplu joc, sunt niste sentimente pure, ce se nasc intr-o inima pustie. Si totusi, uneori aceste sentimente sunt luate drept niste jocuri mult prea stupide si banale. Dragostea-i un joc periculos, plin de vise. ~
� Eh, viata stupida si plictisitoare. Uff, de ce eu? Uitate si tu, cu poate el sa le stie pe toate? Inteleg ca este inteligent, dar frate nici chiar asa, el este un GENIU. Se crede asa de mare si tare, doar fiindca este un Stie Totu� , hai mai da-o incolo de treaba. N-am de gand sa-i spun ceea ce simt, am vazut destul de bine cum se poarta cu majoritatea fetelor, mai ales cu cele de tipul meu. Mai bine pastrez aceste sentimente pentru mine, decat sa ajung sa sufar, odata si odata poate o sa-l uit. Si totusi ... zambetul, ochii, privirea si tot ce tine de el ma inebunesc ... �
O tanara satena statea in curtea scolii, privind la baiatul din fata sa. Ochii sai albastri, ce pareau a fi marea calma si pura, admirau fiecare particica din chipul tanarului. Se inrosii in momentul in care aceasta realiza, ca si el o privea, fiind extrem de neatenta si mult prea rusinata, se impiedica, cazand pe pamantul rece.
� La naiba, ce penibila mai sunt ! ... �
~ Cenusa de dragoste sfaramata si transformata in fum, iluzia unei iubirii mult prea marete, o dilema a misterioasei vietii. Iubind impecabilul alb si stralucirea stelelor aurii, iubind ceva ceresc, o dorinta mult prea stearsa. Delirul vietii perfecte ... ~
� Dar ce tot imi chinui eu mintea cu astfel de exercitii? Matematica, nu este punctul meu forte, iar de la profesorul acesta, nu inteleg absolut nimic. Chiar este asa mare nevoie sa invatam fractii, ecuatii si alte chesti dinastea complicate? Hello, doar nu ne ducem la magazin s-o intrebam pe vanzatoare cat la % este painea. Ah, mi-am uitat telefonul deschis, presimt ca proful se va enerva extrem de rau ... Sa-l inchid repede, pana nu-si pierde concentrarea, matematicianul ... �
Domnul ce se afla la tabla si incerca sa predea lectia cu calm, acum era foarte manios din cauza sunetului ce-i tulbura linistea mult prea pretioasa. Chipul sau rotund si plin de riduri, acum era de un rosu aprins, iar in ochii sai se zarea o stralucire extrem de puternica. Micutul profesor s-a intors spre elevi, privindu-i cu atentie si examinandu-le fiecare reactie, ajuns cu privirea in locul in care o domnisorica se afla, foindu-se si incercand sa-si inchida telefonul.
- Domnisoara Tsuki, de cate ori trebuie sa va spun ca nu aveti voie la ora mea, cu telefonul deschis? incepu sa urle profesorul la satena ce statea si-l privea nervoasa, si totodata speriata de reactia acestuia. Barbatul se apropie si mai mult de ea, asezandu-se in fata sa si privind-o in ochii.
� Upss, cred ca am incurcat-o rau de tot... Trebuie sa gasesc o scuza acum, altfel pedeapsa ma asteapta cu bratele deschise... Gandeste-te Miko, hai trebuie sa-mi vina mie vreo idee. �
- Pai stiti domnule profesor, era tata si vroia sa vorbeasca cu mine, mi-a spus de dimineata sa-mi las telefonul deschis. Va rog frumos sa ma iertati, i-a raspuns copila, privindu-l cu lacrimi in ochii, incercand sa para cat mai serioasa, sperand ca minciuna ei va fi una credibila.
Exact in momentul in care profesorul a dorit sa spuna ceva, clopotelul a sunat, salvand-o de la pedeapsa pe Mikomi.
- Domnisoara Tsuki, este ultima oara cand iti spun... F-a-r-a t-e-l-e-f-o-a-n-e deschise in timpul orei mele! se mai uita un pic urat la eleva sa, dupa care cu un simplu � la revedere � iesi din clasa.
Fata iesi rapid dupa profesor, fara sa mai apuce sa vorbeasca cu prietenele sale, ce acum o priveau alergand spre iesirea din scoala, cu ghiozdanul in spate.
� Exact la ora de matematica s-a gasit si el sa ma sune. Uff, acum ce-o mai vrea? Nu putea sa astepte pana-n pauza? � in mintea tinerei multe intrebari regasindu-se.
- Miko, aici! un baiat cam de aceiasi varsta cu ea, cu parul de un rosu aprins, iar ochii sai sclipitori de culoarea frunzelor tinere, ii facea semn cu mana, aratandu-i drumul pe care s-o ia.
- Sojiro, de ce nu ai venit la ora? Si mai ales de ce mai sunat, s-a intamplat ceva? Mikomi, se uita atent la prietenul ei, asteptand raspunsurile la intrebarile sale. Vantul batea din cand in cand, dand o senzatie placuta, parca, vrand sa calmeze apele si sa alunge raul din lume.
� Ce a patit? De ce oare nu spune nimic? Off, se pare ca nu mai este prezent cu pluta pe aici, iar viseaza cu ochii deschisi. Da, stiu ca va veni din nou cu acelasi replica �Te rog, da-mi o sansa! Fii cu mine si te voi face fericita! �stiu ca tine mult la mine, dar eu nu-l plac, nu ma pot juca cu sentimentele lui. Daca ma gandesc bine el simte ce simt si eu. Sojiro, ma iubeste pe mine, dar eu nu, iar eu il plac pe acel geniu, iar inteligentul nu-mi acorda nici cea mai micuta atentie. Uhh, ce mai viata, lasa ca trec eu si peste asta! �
Cam atat din aceasta micuta povestioara, astept sa citesc parerile voastre ^^ ... Sper ca v-a placut macar un pic din aceasta poveste si-mi pare rau ca inceputul este un pic cam plictisitor.
Poze:
http://i243.photobucket.com/albums/ff241...tomboy.jpg ~ Mikomi
http://i243.photobucket.com/albums/ff241...imeBoy.jpg ~ Sojiro
http://i243.photobucket.com/albums/ff241...175621.jpg ~ Geniul
Astept sa citesc parerile voastre...
kappuchu ... ^_^ ... chuu