30-05-2011, 02:41 PM
Salut fetelor
...cum stiu cat de enervant e sa ramai in plop si plopul-n aer...am avenit mai repede cu nextul. Sper sa va placa
***
-Ar fi trebuit sa mergi la spital, nu sa te intorci aici, zise Felix, privindu-l pe Blake. Vom avea grija de Jesse.
-I-am promis ca ma voi intoarce. Acum ca l-am gasit, nu mai am de gand sa-l parasesc.
Jesse fusese tinut prizonier intr-un depozit parasit de la periferiile Londrei. Imediat ce iesii de acolo, Blake se indrepta spre primul loc unde vazu oameni si il suna pe Felix, iar acum erau, impreuna cu o intreaga echipa de criminalisti si o salvare in drum spre Jesse.
Odata ajunsi in fata depozitului, Blake cobora din masina, fara sa asculte de ordinele lui Felix sau a celorlalti politisit din preajma si se avanta inauntru. Nu vroia decat sa-l ia de acolo. Sa-l duca la spital pentru a primii ingrijire medicala. Starea lui nu fusese tocmai buna cand il lasase in acest loc, dar Jesse avusese dreptate. In halul ala probabil i-ar fi facut mai mult rau decat bine daca il misca.
Inauntru era mult prea liniste. Aerul era imbacsit cu miros de umed, mucegai si sange.
-Jesse! striga Blake pe masura de se apropia de el. Tanarul statea rezemat de perete, cu piciorele ridicate la piept si cu capul sprijinit de ele. Jesse, iubitule...zise, lasandu-se in genunchi langa el, atingandu-i usor parul cu mana. Insa in acel moment trupul se dezechilibra si aluneca intr-o parte. Jesse! Blake il prinse chiar inainte de a atinge podeau si il intinse usor pe spate. Ii lua pulsul, dar nu simtea nimic. Intra in panica si-si apropie ureche de pieptul sau ascultand...insa nu se auzea nimic.
-Va rugam, face-ti loc! zise un barbat care dori sa-l indeparteze pe Blake, dar acest se incrunta si refuza.
-Sunt medic...aduce-ti dracului defibrilatorul si o sonda! ACUM! Isi impreuna mainile si incepu sa apese pieptul tanarului cu putere, rugandu-se ca inima sa reincepa sa bata. Nu ar fi trebuit sa plece...nu ar fi trebuit sa-l lase aici! Nu putea sa fie mort...Nu avea sa accepte asa ceva! Barbatul de mai devreme veni cu defibrilatorul portabil si ii dadu lui Blake paletele.
-20 de ml adrenalina, zise Blake luand paletele si asteptand sa auda sunetul distinct care arata ca aparatul era incarcat.
Incarcarc la 60. Zicand acesta aproapie paletele de pieptul lui Jesse, lasandu-l sa fie strabatut de curent. Niciun semn... Incarc la 100, continua Blake cu incapatanare. Trupul se convulsiona, dar din nou niciun semn. La dracu', Jesse, hai, stiu ca poti. Incarc la 120...Insa nimic. Blake isi simtea ochii intepati de lacrimi pe care nu vroia a le lase sa curga. Nu putea sa-i priveasca chipul. Nu vroia sa-l vada asa. Stia ca cu fiecare minut ce trecea sansele ca inima sa sa-i bata era din ce in ce mai slabe.
Incarc la...
-Ajunge, Blake, auzi din spatele sau vocea lui Felix si ii simti mana pe umar. Lasa-l...nu-l mai chinui si tu. Jesse a murit.
Atunci nu a mai fost in stare sa-si tina lacrimile in frau. Le-a lasat sa cada pe obraji in voie. S-a intors spre trupul lui Jesse si si-a lasat capul pe torsul lui continuand sa planga ca un copil. Il pierduse! Ajunsese prea tarziu pentru a-l salva. La dracu'! Nu putea sa accepte asa ceva! Ridicandu-si capul, intinse mana spre trusa de prim ajutor si lua o siringa ce continea adrenalina si i-o injecta direct in inima pana ca cei prezenti sa reuseasca-l sa-l opreasca, apoi incepu din nou compresiile.
-Domnule doctor, a trecut deja...nu stim de cat timp e in starea asta, incerca asistentul sa-l faca sa se opreasca, iar Felix il prinse de umeri ca sa-l indeparteze.
- Taci! La dracu'! Jesse pe care il stiu eu nu s-ar fi dat niciodata batut, ci ar fi continuat sa lupte cu incapatanare. Nu-mi spune ca te-ai dat batut, pustiule! Enervat si indurerat ne propria neputinta isi stranse mana drepta pumn si lovi cu putere pieptul tanarului in dreptul inimii.
Atunci aparatul minuscul la care fusese conectat Jesse intre timp scoase un bipait strident, captandu-le tuturor atentia. Inima incepuse sa-i bata...Blake isi intoarse privirea spre el cand simti cev tragandu-l de mana.
-Ma cheama Jesse, nu pustiule, zise baiatul semi contsient, dupa care mana ii cazu, iar el inchise ochii obosit.
Asistetii il mutara cu grija cu targa in ambulanta care astepta la iesirea din depozit, iar Blake ii urma.
-Cand termin aici, o sa vin la spital, zise Felix, cercetand cu grija trupul celui care le cauzase atatea probleme.
-Te astept atunci acolo. Blake intra in ambulanta, iar aceasta pornii in viteza spre cel mai apropiat spital. Din fericire nu dura mult pana sa ajunga. Jesse fusese imediat consultat si supus mai multor teste, dar Bake nu avusese voi sa fie prezent. O asistenta il roga sa astepte in hol pana ce doctorii vor termina. Degeaba incercase sa-i explice ca si el este doctor, caci nu-l asculta.
Intr-un final un doctor mai in varsta veni in camera de asteptare.
-Sunteti aici pentru pacientul pe care l-au adus in stare grava acum jumatate de ora?
-Da. Ce s-a intamplat? Cum se simte? Blake se ridica de pe scaunele inconfortabile, pregatit mental sa asculte vestile, care banuia ca nu sunt prea bune. Doar pentru ca inima incepuse din nou sa-i bata, asta nu inseamana ca Jesse scapase. Indiferent de faptul ca era om si nutrea speranta, era si doctor si recunostea un caz deosebit de grav cand il vedea.
-Corpul sau e foarte slabit, incepu doctorul sa vorbeasca. Nu stiu...
-Sunt doctor chirurg, ii taie Blake vorba. Puteti sa fiti sincer cu mine.
Celalalt doctor respira oarecum usurat si continua:
-Are rani pe 60% din suprafata corpului, 3 coaste rupte, ruptura de muschi in mana stanga, ruptura de splina ce a cauzat hemoragie interna si o contuzie. Cum am zis, corpul ii era foarte slabit, malnutrit. Din cauza hemoragiei cavitatea abdominala era plina de sange. Plamanii i-au cedat si am fost nevoiti sa-l conectam la o sonda. I-am aspirat sangele din abdomen si i-am facut trasfuzii, dar degeaba. Daca trupul sau ar fi mai puternic as recomanda o splenectomie, dar asa nu putem decat sa-l punem sub tratament si sa ne rugam ca isi va face efectul.
-Inteleg...pot sa-l vad?
-Va numiti Blake Thorton?
-Da...dar de unde?
-Sunteti trecut la persoane de contact in caz de urgenta. Nu ar trebui sa va las sa stati mult, dar avand in vedere ca sunteti medic, o sa fac o exceptie. Urmati-ma...
Blake tacu si-l aproba din cap, apoi il umra pe holurile intortocheate ale spitalului pana ce ajunsera in dreptul unui salon privat. Ii zambi trist lui Blake, apoi se indeparta, lasandu-l singur. Doctorul deschise usa si intra in camera intunecoasa. Se aseza pe scaunul de langa pat si ii lua mana lui Jesse intr-a lui. Trupul tanarului era tot badajat, incepamnd de la brate, tors si probabil, daca s-ar fi uitat si pe picioare. Fata sa era vanata si umflata pe alocuri, iar fruntea era, la rnadul ei stransa cu un bandaj. La gura ii era atasat un tub prin care putea sa respire, iar in maini si in abdomen avea alte tubulete mai mici, prin care pe de-o parte primea sange de la perfuzia de langa pat, iar pe de alta i se aspira sangele care, din cauza emoragiei ajunge in cavitatea abdominala.
-Vei fi bine, ii sopti Blake tanarului, dar defapt se incuraja singur. Trebuie sa cred ca vei fi bine, Jesse. Indiferent ce-mi zice pregatirea medicala, tu de cele mai multe ori mi-ai demonstrat ca nu totul e batut in cuie. Te rog, arata-mi ca ma insel si acum. Te rog...
-Au trecut deja trei zile. Nu trebuia sa existe vreo schimbare? Blake isi intoarse privirea obosita spre Ray, care statea sprijinit de geamul ce despartea salonul lui Jesse de holul spitalului. Blake...tu esti doctor. Spune-mi ce parere ai!
-Uneori lipsa de vesti noi e un lucru bun. Starea lui se putea inrautati pana acum, dar e stabil. Avand in vedere situatia, nu cred ca putem cere ceva mai mult. Blake se ridica de pe scaunul unde statuse si se apropie de geam. Timp de trei zile il veghease si nimic. Jesse nu dadea niciun semn ca ar dori sa-si revina. Semnele lui vitale erau stabile, dar asta nu excludea posibilitatea unei come. Cert era insa ca daca nu-l vor scoate din starea asta, intr-n final corpul ii va ceda. Cel mai rau lucru era ca nu raspundea tratamentului. Ruptura de spina nu se ameliorase si nici nu dadea semne ca o va face.
-Vreau sa-l operezi.
Blake trasari si-si intoarse privirea spre Ray, care parea la fel de obosit ca si el. Barbatul brunet privea pierdut un punct fix, ca si cum incerca sa-si dea seama daca spune o tampenie sau nu.
-Daca o fac, va muri, Ray. Inca nu e destul de puternic ca sa reziste operatiei. Sunt peste 90% sanse ca Jesse sa moara pe masa de operatie.
-Si crezi ca ar prefera sa ramana asa?! Ray il strapunse cu privirea. Uita-te la el! Deja e mort! Daca nu facem ceva acum...
-Nu e mort! Blake se apropie de el, ridicand tonul si sustinandu-si privirea dura.
-Cred ca ar prefera sa moara de mana ta, decat sa ramana asa.
-Nu am degand sa-l omor!
-Nu, ai de gand sa-l lasi sa sufere, nu-i asa?
Asta fusese ultima picatura. Blake isi stranse mana in pumn si-l lovi cu putere pe Ray peste falca, facandu-l sa-si piarda echilibrul si sa se sprijine cu spatele de perete. Barbatul mai inalt clipi de cateva ori, uimit de tupeul celuilalt, apoi se ridica si se impinse in Blake pana ce amandoi se lovira cu putere de perete.
Blake reusi sa scape din stransoarea lui tocmai la fix pentru a se feri de o prima lovitura, dar, din pacate nu reusi sa se dea din calea celei de-a doua, care il facu sa injure printre dinti si sa se pregateasca sa loveasca si el.
-Ce dracu' aveti amandoi?! auzira o voce binecunoscuta ce-i facu sa opreasca nebunia. Il privira pe Felix care se apropia cu pasi mari hotarati si care se puse intre ei, blocandu-le calea. Stiu ca sunteti obositi si nervosi, dar daca va bateti intre voi nu-l veti ajuta pe Jesse. Ray, daca Blake zice ca nu poate sa-l opereze, nu-l va opera si gata, iar Blake, la fel ca tine, Ray e ingrijorat. Nu are rost sa va luati la pumni! Nu mai sunteti adolescenti!
Cei doi barbati isi plecara privirile in pamant rusinati de modul in care se comportau. Erau perfect constienti ca oboseala sau mai bine zis intreaga situatie ii facea sa reactioneze asa, dar era oare asta o scuza?
-Imi pare rau...murmurara la unison.
Felix zambi si se relaxa.
-Vreo schimbare? A reactionat? Ceva, orice?
-Nu. Blake redeveni serios. La dracu'! Nenorocitul ala l-a distrus! Lovi cu pumnul in perete din cauza frustrarii. Sunt doctor si nu pot sa-l ajut. Nu pot face absolut nimic pentru el! Mai lovi o data cu celalalt pumn peretele, insa asta nu-l ajuta cu nimic. Ii era frica...nu vroia sa-l piarda. Nu credea ca ar suporta. Chiar daca se cunoscusera in urma cu doua luni, Jesse insemna totul pentru el. Ar fi renutat la orice doar pentru a-l face fericit.
-Ai incredere in el, Blake. Jesse nu te-ar face sa suferi. Blake il privi pe Ray cu care in urma ca cateva minute se luase la pumni, dar care acum ii zambea de parca stia un secret. Isi va reveni.
-Nu ai de unde sa sti asta. Niciunul nu stim.
-Eu stiu, zise Ray cu tarie.
-Cum?
-Isi misca mana.
-Ray, daca asta e o gluma, sa sti ca nu e...
-Uita-te, zise Ray cu mai mult entuziasm in voce. Isi misca mana!
Blake isi intoarse privirea spre geam si vazu si el. Ray avea dreptate. Intra repede in camera si se aseza langa patul baiatului asteptand. In urma lui venira ceilalti doi barbati insa preferara sa pastreze distanta in cazul in care Blake ar fi avut nevoie de spatiu.
-Cheama-i doctorul, zise acesta pe un ton hotarat. Felix aproba din cap si iesi afara din salon, iar Blake continua sa astepte. Ii lua mana tanarului intr-a sa si o stranse putin, iar, spre bucuria lui, gestul fusese intors. Nu dura mult si niste ochi incredibil de albastrii il privira surprinsi si confuzi.
Stai linistit. Iti voi scoate sonda ca sa poti vorbi, bine? Vocea doctorului era blanda si calda. Isi duse ambele maini pe fata lui Jesse si desprinse sonda, apoi o scoase cu grija afara. Tanarul incepu sa tuseasca, inchizandu-si din nou ochii din cauza durerii. Tocmai atunci in incapere veni Felix cu doctorul mai in varsta, care se apropie repede de pacient ca sa-l examineze.
-Sti cum te numesti? intreba in timp ce ii cerceta pupilele. Baiatul dadu din cap in semn ca da, apoi incerca sa vorbeasca:
-Jesse...Rosson, zise cu greutate.
-Foarte bine. Sti cine sunt acesti barbati?
Jesse isi plimba privirea prin camera pana ce zari chipurile ingrijorate ale celor trei barbati si zambi chinuit.
-Un incapatanat...un tradator...si un roscat.
Cand il auzira barbatii zambira. Chiar si in acesta situatie Jesse tot Jesse ramanea.
-Poftim? intreba doctorul uimit.
-Blake...Ray si Felix.
( mentionez...cand Jesse zice tradator se refera la Ray pentru ca ghiceste ca din cauza lui a aflat Blake unde este)
...cum stiu cat de enervant e sa ramai in plop si plopul-n aer...am avenit mai repede cu nextul. Sper sa va placa ***
-Ar fi trebuit sa mergi la spital, nu sa te intorci aici, zise Felix, privindu-l pe Blake. Vom avea grija de Jesse.
-I-am promis ca ma voi intoarce. Acum ca l-am gasit, nu mai am de gand sa-l parasesc.
Jesse fusese tinut prizonier intr-un depozit parasit de la periferiile Londrei. Imediat ce iesii de acolo, Blake se indrepta spre primul loc unde vazu oameni si il suna pe Felix, iar acum erau, impreuna cu o intreaga echipa de criminalisti si o salvare in drum spre Jesse.
Odata ajunsi in fata depozitului, Blake cobora din masina, fara sa asculte de ordinele lui Felix sau a celorlalti politisit din preajma si se avanta inauntru. Nu vroia decat sa-l ia de acolo. Sa-l duca la spital pentru a primii ingrijire medicala. Starea lui nu fusese tocmai buna cand il lasase in acest loc, dar Jesse avusese dreptate. In halul ala probabil i-ar fi facut mai mult rau decat bine daca il misca.
Inauntru era mult prea liniste. Aerul era imbacsit cu miros de umed, mucegai si sange.
-Jesse! striga Blake pe masura de se apropia de el. Tanarul statea rezemat de perete, cu piciorele ridicate la piept si cu capul sprijinit de ele. Jesse, iubitule...zise, lasandu-se in genunchi langa el, atingandu-i usor parul cu mana. Insa in acel moment trupul se dezechilibra si aluneca intr-o parte. Jesse! Blake il prinse chiar inainte de a atinge podeau si il intinse usor pe spate. Ii lua pulsul, dar nu simtea nimic. Intra in panica si-si apropie ureche de pieptul sau ascultand...insa nu se auzea nimic.
-Va rugam, face-ti loc! zise un barbat care dori sa-l indeparteze pe Blake, dar acest se incrunta si refuza.
-Sunt medic...aduce-ti dracului defibrilatorul si o sonda! ACUM! Isi impreuna mainile si incepu sa apese pieptul tanarului cu putere, rugandu-se ca inima sa reincepa sa bata. Nu ar fi trebuit sa plece...nu ar fi trebuit sa-l lase aici! Nu putea sa fie mort...Nu avea sa accepte asa ceva! Barbatul de mai devreme veni cu defibrilatorul portabil si ii dadu lui Blake paletele.
-20 de ml adrenalina, zise Blake luand paletele si asteptand sa auda sunetul distinct care arata ca aparatul era incarcat.
Incarcarc la 60. Zicand acesta aproapie paletele de pieptul lui Jesse, lasandu-l sa fie strabatut de curent. Niciun semn... Incarc la 100, continua Blake cu incapatanare. Trupul se convulsiona, dar din nou niciun semn. La dracu', Jesse, hai, stiu ca poti. Incarc la 120...Insa nimic. Blake isi simtea ochii intepati de lacrimi pe care nu vroia a le lase sa curga. Nu putea sa-i priveasca chipul. Nu vroia sa-l vada asa. Stia ca cu fiecare minut ce trecea sansele ca inima sa sa-i bata era din ce in ce mai slabe.
Incarc la...
-Ajunge, Blake, auzi din spatele sau vocea lui Felix si ii simti mana pe umar. Lasa-l...nu-l mai chinui si tu. Jesse a murit.
Atunci nu a mai fost in stare sa-si tina lacrimile in frau. Le-a lasat sa cada pe obraji in voie. S-a intors spre trupul lui Jesse si si-a lasat capul pe torsul lui continuand sa planga ca un copil. Il pierduse! Ajunsese prea tarziu pentru a-l salva. La dracu'! Nu putea sa accepte asa ceva! Ridicandu-si capul, intinse mana spre trusa de prim ajutor si lua o siringa ce continea adrenalina si i-o injecta direct in inima pana ca cei prezenti sa reuseasca-l sa-l opreasca, apoi incepu din nou compresiile.
-Domnule doctor, a trecut deja...nu stim de cat timp e in starea asta, incerca asistentul sa-l faca sa se opreasca, iar Felix il prinse de umeri ca sa-l indeparteze.
- Taci! La dracu'! Jesse pe care il stiu eu nu s-ar fi dat niciodata batut, ci ar fi continuat sa lupte cu incapatanare. Nu-mi spune ca te-ai dat batut, pustiule! Enervat si indurerat ne propria neputinta isi stranse mana drepta pumn si lovi cu putere pieptul tanarului in dreptul inimii.
Atunci aparatul minuscul la care fusese conectat Jesse intre timp scoase un bipait strident, captandu-le tuturor atentia. Inima incepuse sa-i bata...Blake isi intoarse privirea spre el cand simti cev tragandu-l de mana.
-Ma cheama Jesse, nu pustiule, zise baiatul semi contsient, dupa care mana ii cazu, iar el inchise ochii obosit.
Asistetii il mutara cu grija cu targa in ambulanta care astepta la iesirea din depozit, iar Blake ii urma.
-Cand termin aici, o sa vin la spital, zise Felix, cercetand cu grija trupul celui care le cauzase atatea probleme.
-Te astept atunci acolo. Blake intra in ambulanta, iar aceasta pornii in viteza spre cel mai apropiat spital. Din fericire nu dura mult pana sa ajunga. Jesse fusese imediat consultat si supus mai multor teste, dar Bake nu avusese voi sa fie prezent. O asistenta il roga sa astepte in hol pana ce doctorii vor termina. Degeaba incercase sa-i explice ca si el este doctor, caci nu-l asculta.
Intr-un final un doctor mai in varsta veni in camera de asteptare.
-Sunteti aici pentru pacientul pe care l-au adus in stare grava acum jumatate de ora?
-Da. Ce s-a intamplat? Cum se simte? Blake se ridica de pe scaunele inconfortabile, pregatit mental sa asculte vestile, care banuia ca nu sunt prea bune. Doar pentru ca inima incepuse din nou sa-i bata, asta nu inseamana ca Jesse scapase. Indiferent de faptul ca era om si nutrea speranta, era si doctor si recunostea un caz deosebit de grav cand il vedea.
-Corpul sau e foarte slabit, incepu doctorul sa vorbeasca. Nu stiu...
-Sunt doctor chirurg, ii taie Blake vorba. Puteti sa fiti sincer cu mine.
Celalalt doctor respira oarecum usurat si continua:
-Are rani pe 60% din suprafata corpului, 3 coaste rupte, ruptura de muschi in mana stanga, ruptura de splina ce a cauzat hemoragie interna si o contuzie. Cum am zis, corpul ii era foarte slabit, malnutrit. Din cauza hemoragiei cavitatea abdominala era plina de sange. Plamanii i-au cedat si am fost nevoiti sa-l conectam la o sonda. I-am aspirat sangele din abdomen si i-am facut trasfuzii, dar degeaba. Daca trupul sau ar fi mai puternic as recomanda o splenectomie, dar asa nu putem decat sa-l punem sub tratament si sa ne rugam ca isi va face efectul.
-Inteleg...pot sa-l vad?
-Va numiti Blake Thorton?
-Da...dar de unde?
-Sunteti trecut la persoane de contact in caz de urgenta. Nu ar trebui sa va las sa stati mult, dar avand in vedere ca sunteti medic, o sa fac o exceptie. Urmati-ma...
Blake tacu si-l aproba din cap, apoi il umra pe holurile intortocheate ale spitalului pana ce ajunsera in dreptul unui salon privat. Ii zambi trist lui Blake, apoi se indeparta, lasandu-l singur. Doctorul deschise usa si intra in camera intunecoasa. Se aseza pe scaunul de langa pat si ii lua mana lui Jesse intr-a lui. Trupul tanarului era tot badajat, incepamnd de la brate, tors si probabil, daca s-ar fi uitat si pe picioare. Fata sa era vanata si umflata pe alocuri, iar fruntea era, la rnadul ei stransa cu un bandaj. La gura ii era atasat un tub prin care putea sa respire, iar in maini si in abdomen avea alte tubulete mai mici, prin care pe de-o parte primea sange de la perfuzia de langa pat, iar pe de alta i se aspira sangele care, din cauza emoragiei ajunge in cavitatea abdominala.
-Vei fi bine, ii sopti Blake tanarului, dar defapt se incuraja singur. Trebuie sa cred ca vei fi bine, Jesse. Indiferent ce-mi zice pregatirea medicala, tu de cele mai multe ori mi-ai demonstrat ca nu totul e batut in cuie. Te rog, arata-mi ca ma insel si acum. Te rog...
-Au trecut deja trei zile. Nu trebuia sa existe vreo schimbare? Blake isi intoarse privirea obosita spre Ray, care statea sprijinit de geamul ce despartea salonul lui Jesse de holul spitalului. Blake...tu esti doctor. Spune-mi ce parere ai!
-Uneori lipsa de vesti noi e un lucru bun. Starea lui se putea inrautati pana acum, dar e stabil. Avand in vedere situatia, nu cred ca putem cere ceva mai mult. Blake se ridica de pe scaunul unde statuse si se apropie de geam. Timp de trei zile il veghease si nimic. Jesse nu dadea niciun semn ca ar dori sa-si revina. Semnele lui vitale erau stabile, dar asta nu excludea posibilitatea unei come. Cert era insa ca daca nu-l vor scoate din starea asta, intr-n final corpul ii va ceda. Cel mai rau lucru era ca nu raspundea tratamentului. Ruptura de spina nu se ameliorase si nici nu dadea semne ca o va face.
-Vreau sa-l operezi.
Blake trasari si-si intoarse privirea spre Ray, care parea la fel de obosit ca si el. Barbatul brunet privea pierdut un punct fix, ca si cum incerca sa-si dea seama daca spune o tampenie sau nu.
-Daca o fac, va muri, Ray. Inca nu e destul de puternic ca sa reziste operatiei. Sunt peste 90% sanse ca Jesse sa moara pe masa de operatie.
-Si crezi ca ar prefera sa ramana asa?! Ray il strapunse cu privirea. Uita-te la el! Deja e mort! Daca nu facem ceva acum...
-Nu e mort! Blake se apropie de el, ridicand tonul si sustinandu-si privirea dura.
-Cred ca ar prefera sa moara de mana ta, decat sa ramana asa.
-Nu am degand sa-l omor!
-Nu, ai de gand sa-l lasi sa sufere, nu-i asa?
Asta fusese ultima picatura. Blake isi stranse mana in pumn si-l lovi cu putere pe Ray peste falca, facandu-l sa-si piarda echilibrul si sa se sprijine cu spatele de perete. Barbatul mai inalt clipi de cateva ori, uimit de tupeul celuilalt, apoi se ridica si se impinse in Blake pana ce amandoi se lovira cu putere de perete.
Blake reusi sa scape din stransoarea lui tocmai la fix pentru a se feri de o prima lovitura, dar, din pacate nu reusi sa se dea din calea celei de-a doua, care il facu sa injure printre dinti si sa se pregateasca sa loveasca si el.
-Ce dracu' aveti amandoi?! auzira o voce binecunoscuta ce-i facu sa opreasca nebunia. Il privira pe Felix care se apropia cu pasi mari hotarati si care se puse intre ei, blocandu-le calea. Stiu ca sunteti obositi si nervosi, dar daca va bateti intre voi nu-l veti ajuta pe Jesse. Ray, daca Blake zice ca nu poate sa-l opereze, nu-l va opera si gata, iar Blake, la fel ca tine, Ray e ingrijorat. Nu are rost sa va luati la pumni! Nu mai sunteti adolescenti!
Cei doi barbati isi plecara privirile in pamant rusinati de modul in care se comportau. Erau perfect constienti ca oboseala sau mai bine zis intreaga situatie ii facea sa reactioneze asa, dar era oare asta o scuza?
-Imi pare rau...murmurara la unison.
Felix zambi si se relaxa.
-Vreo schimbare? A reactionat? Ceva, orice?
-Nu. Blake redeveni serios. La dracu'! Nenorocitul ala l-a distrus! Lovi cu pumnul in perete din cauza frustrarii. Sunt doctor si nu pot sa-l ajut. Nu pot face absolut nimic pentru el! Mai lovi o data cu celalalt pumn peretele, insa asta nu-l ajuta cu nimic. Ii era frica...nu vroia sa-l piarda. Nu credea ca ar suporta. Chiar daca se cunoscusera in urma cu doua luni, Jesse insemna totul pentru el. Ar fi renutat la orice doar pentru a-l face fericit.
-Ai incredere in el, Blake. Jesse nu te-ar face sa suferi. Blake il privi pe Ray cu care in urma ca cateva minute se luase la pumni, dar care acum ii zambea de parca stia un secret. Isi va reveni.
-Nu ai de unde sa sti asta. Niciunul nu stim.
-Eu stiu, zise Ray cu tarie.
-Cum?
-Isi misca mana.
-Ray, daca asta e o gluma, sa sti ca nu e...
-Uita-te, zise Ray cu mai mult entuziasm in voce. Isi misca mana!
Blake isi intoarse privirea spre geam si vazu si el. Ray avea dreptate. Intra repede in camera si se aseza langa patul baiatului asteptand. In urma lui venira ceilalti doi barbati insa preferara sa pastreze distanta in cazul in care Blake ar fi avut nevoie de spatiu.
-Cheama-i doctorul, zise acesta pe un ton hotarat. Felix aproba din cap si iesi afara din salon, iar Blake continua sa astepte. Ii lua mana tanarului intr-a sa si o stranse putin, iar, spre bucuria lui, gestul fusese intors. Nu dura mult si niste ochi incredibil de albastrii il privira surprinsi si confuzi.
Stai linistit. Iti voi scoate sonda ca sa poti vorbi, bine? Vocea doctorului era blanda si calda. Isi duse ambele maini pe fata lui Jesse si desprinse sonda, apoi o scoase cu grija afara. Tanarul incepu sa tuseasca, inchizandu-si din nou ochii din cauza durerii. Tocmai atunci in incapere veni Felix cu doctorul mai in varsta, care se apropie repede de pacient ca sa-l examineze.
-Sti cum te numesti? intreba in timp ce ii cerceta pupilele. Baiatul dadu din cap in semn ca da, apoi incerca sa vorbeasca:
-Jesse...Rosson, zise cu greutate.
-Foarte bine. Sti cine sunt acesti barbati?
Jesse isi plimba privirea prin camera pana ce zari chipurile ingrijorate ale celor trei barbati si zambi chinuit.
-Un incapatanat...un tradator...si un roscat.
Cand il auzira barbatii zambira. Chiar si in acesta situatie Jesse tot Jesse ramanea.
-Poftim? intreba doctorul uimit.
-Blake...Ray si Felix.
( mentionez...cand Jesse zice tradator se refera la Ray pentru ca ghiceste ca din cauza lui a aflat Blake unde este)
"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
![[Imagine: chibi_5001.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_5001.gif)
, chibi-ul lui