The last chance!

[X-EnergY]

Capitolul 2
Luat prin surprindere

După zece minute de linişte mormântală, parcă deranjante pentru mine, savantul acela îmi dase cinci beţe din metal, unul cu vârfurile turtite şi mai lung decât celelalte, mi-am dat seama că era casca mea (cea prin care comunic cu coechipierii mei), după ce le studiasem un timp am observat că cele patru normale aveau patru butuoane mici, pe unul era ilustrată o săgeată spre stânga şi urmatorul o săgeată spre dreapta. Mă uitam uimit spre acestea, dar când mă pregăteam să întreb ce înseamnă, observ că savantul dispăruse.
Mă uit mai atent şi văd că pe un buton, albastru de data asta, era ilustrat semnul on/off, îl apăs şi mă dau în spate, o hologramă apare, eram uimit şi speriat, dar observ că pe hologramă scrie ,,Informaţii“, era un jurnal holografic (chestia asta costă o avere, iar eu l-am primit pe gratis, încă patru, suuuper), le pornesc pe toate, în primul găsesc informaţii despre profesorul meu (din ce era redat acolo deduc că este foarte sever şi îmi e cam frică să dau ochii cu el) şi unde şi la ce oră mă voi întâlni cu el. Tot în primul este o hartă care îmi arată cum să ajung la camera mea, era în partea cea mai frumoasă a agenţiei şi mă simţeam mândru că locuiesc acolo. În celelalte trei erau informaţii despre puterile mele şi cum să-mi folosesc armura şi armele pe care le voi primi în camera mea. Mă duc în halat până în camera mea şi când am deschis uşa (care actiona cu scaner de retină şi de amprentă), Raiul mi-a sărit în faţa ochilor, o cameră circulară cu un pat cu apă, noptiera era robotizată, un robot majordom îmi întinse nişte haine de firmă şi adidaşi, pantofi etc. Camera era albastră plină de suporturi pentru diferite armuri şi arme. Era într-o vitrină o armura care avea o foaie pe ea pe care scria ,,Armura Lunii” şi mai jos scria că aceasta a fost creată de maiaşi şi că îmi amplifică puterile. Langă aceasta am văzut şi o ţeavă frumos decorată şi avea pe ea şi porţiuni cu safir, si cauciuc, pe hârtia de pe aceasta scria că este ,,Sabia Arkishami” şi mai jos scria că este o sabie laser care se deschide atunci când vede că te lupţii.
Am văzut mai multe porţiuni care nu semănau cu celelalte, toate erau ca să deschid pasaje secrete şi actionau ca şi uşa. Am dechis un seif în care erau nişte acte, ale mele, un card de credit al agenţiei, sunt bogat (ma simt şi norocos şi stânjenit pentru că îmi este oferit totul pe tavă, dar ce să-i faci), acolo mai erau şi niste chei electronice (care în contact cu lucrul la care îi apartin îl deschid), îmi vine să sar în sus de bucurie când am vazut scris pe una ,,XRGS2000” (maşina visurilor mele, cu o viteză de patru mi de kilometri pe ora), şi pe a doua ,,NPAS3X” (navă spaţială şi avion în acelaşi timp).
Eram uluit, am stat să mă uit mai atent când am vazut şi garajul. Cele două maşinării erau în el, mă simţeam în al nouălea cer când îmi suna casca, mă uit ciudat la ea şi mi-o dau jos, găsesc şi pe aceasta un butonaş minuscul pe care era ilustrat un telefon, îl apăs şi o holograma, dar culmea, solidă îmi apare în faţă, este ca un telefon real numai că se poate transforma în cască, răspund, este profesorul meu, are o voce puternică care bagă dracii în om.
-Da domnule!
-Axel, mişcă-ţi curul în coace!
-Unde domnule, la dracul în praznic unde alt undeva, în cantină!
-OK!
Îmi iau inima în dinţi şi ma grăbesc să mă îmbrac cu Armura Lunii. Ajung în cantină, dar în loc să văd nişte maimuţoi care toată ziua se înjură văd nişte oameni obişnuiţ, şi femei şi barmaţi. O fată vine langă mine şi îmi spune:
-Salut, văd că esti alesul, the last chance of the world, mă rog eu sunt Sarah!
-Bună, îi răspunde eu, mă cheama.......
-Ştiu cum te cheamă prostuţule, toată lumea ştie, vrei să dăm o tură, să-ţi prezint baza?
-Nu pot, am........
-Stiu, trebuie să te întâlnesti cu profu’ tău!
-Da de...........
-Toooooooaaaaaată lumea ştie, prostuţule!
Cam ciudată tipa, am apucat să o studiez, are părul albastru închis şi ochii albastru deschis (prima dată cănd am văzut-o am crezut că emo), e draguţa şi e şi bine facută, are un zâmbet cald şi frumos, te face să uiţi de toate chestile pe care ar trebuii să le faci, are un glas ca sunetul liniştitor al pasărilor.
-Bine, vin cu tine, îi răspund ca himnotizat.
-Super!
Ea îmi prezentase baza şi după acea mă aduse într-o sală întunecată.
-Ce este aici?
-O să vezi!
Dintr-o dată lumina se deschise, era o arenă destul de mare, frumoasă şi periculoasă, capcane la tot pasul. Am fost păcălit, Sarah era îmbrăcată cu aceaşi armură ca mine doar că în varianta feminină şi ţinand în mâna arcul legendar. Arena era plină cu spectatori!
-Cine eÅŸti tu? ÃŽntreb eu ca un disperat.
-Eu sunt profesorul tău sau profesoara ta, cum vrei tu, acesta e primul test, fi gata de luptă!






Scuze că nu am descris baza, o să vedeţi în capitolul urmator ce se va întâmpla, va rog sa daţi comentarii!