29-05-2011, 03:02 PM
Capitolul VIII
Chiar mă iubeşte
Roşcatul m-a îndepărtat spunând că nu vrea să intrăm într-un copac, dar poate că eu vreau. M-am abţinut să spun acea frază gândindu-mă la Sasuke, la buzele lui, la ochii lui, la personalitatea, la tot ce iubesc la el. am închis ochii şi am scos un oftat silenţios, nu doream să arăt cât de rău îmi pare. Chiar dacă inima mea plânge şi se scufundă în agonia, eu trebuie să par tare, să ţin toate aceste lucruri pentru mine. Maşina merge tot mai repede, am ieşit din oraş, mergeam spre aeroport. Sper că nu are de gând să plecăm într-o excursie, eu voi începe cât de curând şcoala, Hinata a rămas însărcinată. Acum realizez că Sasuke nu s-a protejat, dar nu am cum să rămân însărcinată, nu asta e o prostie. Chiar dacă nu credeam că este posibil mi-am trecut mâna peste pântec, mi-aş dori ca eu săi dăruiesc un copil brunetului.
- Te doare stomacul?
Sasori privea cum îmi ţineam mâna, chipul îmi era încordat şi plin de durere. Mormăi un „da†sec, adevărul e că nu prea ştiam ce altceva pot minţi. Am vrut să în întreb unde mergem, dar am oprit deja în parcarea aeroportului. Roşcatul m-a luat de mână şi mi-a spus că mergem să luăm ceva de mâncare apoi facem o scurtă călătorie.
Ce Doamne îi în mintea acestui băiat, acum îi arde de călători! Nici măcar nu am bagajul cu mine, nu am nici banii, nimic. Îmi smucesc mâna din a lui şi îi spun că nu am de gând să plec cu el.
- Atunci poţi spune că te răpesc. Hai mai repede că pierdem avionul.
A început să mă tragă de braţ până la scările care erau amplasate lângă un avion. Am auzit că avionul urma să zboare până în Rusia. Nu am fost nici măcar o dată acolo şi nici nu ştiu limba acea ciudată, după părerea mea. Urc scările alături de Sasori şi acesta îmi face semn unde să mă aşez, el stătea cu două rânduri în fată, acum mai trebuie să stau şi singură. Simt cu cineva îşi pune mâna pe piciorul meu. Grozav, acum mai stau şi lângă un pervers. Mă întorc să-i dau o palmă, dar acei ochii negri mă aruncă în abis. Simt cum încep să mă usture şi lacrimile se rostogolesc uşor pe obrazul meu palid. Ce caută el aici? Asta trebuie să fie surpriza promisă de roşcat.
- De ce plângi? Sakura, iubito.
M-a tras în braţele lui, am încercat fără efort să scap dar nu puteam. Era ca şi cum braţele forma o închisoare în jurul meu, o închisoare plină de emoţi.
- M-ai părăsit, m-ai folosit şi apoi m-ai lăsat baltă. Te-ai folosit de mine şi…
- Nu! Te iubesc, am plecat pentru a te proteja. Sunt urmărit de nişte criminali, totul din cauza tatălui meu, eu şi Itachi vom pleca în Rusia, acolo ne vor pierde urma. Trebuia să-ţi spun asta chiar eu, mi-ai spus în seara aceia că vrei să fi un şofer de curse, de acea am vorbit cu Sasori, el este chiar mai priceput ca mine, are mai multă experienţă. Sakura, promite-mi că nu mă vei uita, promite-mi că te vei gândi măcar o dată la mine.
- M-am dat la Sasori, am sperat că aşa te voi uita. L-am sărutat.
Am simţit cum braţele lui se încordă în jurul meu, mă strânge puţin mai tare, dar era bine. Am ridicat privirea şi am văzut că privea cu ură în faţă, privea la o pată roşie de păr, mai mult ca sigur a roşcatului.
- Vreau să vin cu tine, nu mă lăsa aici, voi muri dacă nu vei fi tu lângă mine.
Chiar mă iubeşte
Roşcatul m-a îndepărtat spunând că nu vrea să intrăm într-un copac, dar poate că eu vreau. M-am abţinut să spun acea frază gândindu-mă la Sasuke, la buzele lui, la ochii lui, la personalitatea, la tot ce iubesc la el. am închis ochii şi am scos un oftat silenţios, nu doream să arăt cât de rău îmi pare. Chiar dacă inima mea plânge şi se scufundă în agonia, eu trebuie să par tare, să ţin toate aceste lucruri pentru mine. Maşina merge tot mai repede, am ieşit din oraş, mergeam spre aeroport. Sper că nu are de gând să plecăm într-o excursie, eu voi începe cât de curând şcoala, Hinata a rămas însărcinată. Acum realizez că Sasuke nu s-a protejat, dar nu am cum să rămân însărcinată, nu asta e o prostie. Chiar dacă nu credeam că este posibil mi-am trecut mâna peste pântec, mi-aş dori ca eu săi dăruiesc un copil brunetului.
- Te doare stomacul?
Sasori privea cum îmi ţineam mâna, chipul îmi era încordat şi plin de durere. Mormăi un „da†sec, adevărul e că nu prea ştiam ce altceva pot minţi. Am vrut să în întreb unde mergem, dar am oprit deja în parcarea aeroportului. Roşcatul m-a luat de mână şi mi-a spus că mergem să luăm ceva de mâncare apoi facem o scurtă călătorie.
Ce Doamne îi în mintea acestui băiat, acum îi arde de călători! Nici măcar nu am bagajul cu mine, nu am nici banii, nimic. Îmi smucesc mâna din a lui şi îi spun că nu am de gând să plec cu el.
- Atunci poţi spune că te răpesc. Hai mai repede că pierdem avionul.
A început să mă tragă de braţ până la scările care erau amplasate lângă un avion. Am auzit că avionul urma să zboare până în Rusia. Nu am fost nici măcar o dată acolo şi nici nu ştiu limba acea ciudată, după părerea mea. Urc scările alături de Sasori şi acesta îmi face semn unde să mă aşez, el stătea cu două rânduri în fată, acum mai trebuie să stau şi singură. Simt cu cineva îşi pune mâna pe piciorul meu. Grozav, acum mai stau şi lângă un pervers. Mă întorc să-i dau o palmă, dar acei ochii negri mă aruncă în abis. Simt cum încep să mă usture şi lacrimile se rostogolesc uşor pe obrazul meu palid. Ce caută el aici? Asta trebuie să fie surpriza promisă de roşcat.
- De ce plângi? Sakura, iubito.
M-a tras în braţele lui, am încercat fără efort să scap dar nu puteam. Era ca şi cum braţele forma o închisoare în jurul meu, o închisoare plină de emoţi.
- M-ai părăsit, m-ai folosit şi apoi m-ai lăsat baltă. Te-ai folosit de mine şi…
- Nu! Te iubesc, am plecat pentru a te proteja. Sunt urmărit de nişte criminali, totul din cauza tatălui meu, eu şi Itachi vom pleca în Rusia, acolo ne vor pierde urma. Trebuia să-ţi spun asta chiar eu, mi-ai spus în seara aceia că vrei să fi un şofer de curse, de acea am vorbit cu Sasori, el este chiar mai priceput ca mine, are mai multă experienţă. Sakura, promite-mi că nu mă vei uita, promite-mi că te vei gândi măcar o dată la mine.
- M-am dat la Sasori, am sperat că aşa te voi uita. L-am sărutat.
Am simţit cum braţele lui se încordă în jurul meu, mă strânge puţin mai tare, dar era bine. Am ridicat privirea şi am văzut că privea cu ură în faţă, privea la o pată roşie de păr, mai mult ca sigur a roşcatului.
- Vreau să vin cu tine, nu mă lăsa aici, voi muri dacă nu vei fi tu lângă mine.