28-05-2011, 10:32 AM
***
Vestea il socase. Se lasa sa cada pe scaunul din fata biroului lui Felix, privind in gol. O saptamana...Jesse era dat disparut de o saptamana , iar el nu stiuse nimic. Timp de o saptamana el isi vazuse de viata lui obisnuita, crezand ca un prost ca iubitul sau se va intoarce la el, iar Jesse ar putea fi...ar putea fi...Nici macar nu putea sa gandeasca acel cuvant, dar sa-l mai si spuna.
-Domnule Thorton, va simtit bine?
-Spune-mi Blake, zise doctorul cu o voce stinsa, incercand sa se reculeaga. Ce s-a intamplat? Atat vocea cat si corpul ii tremurau, dar trebuia sa afle.
-Sunt date dintr-o ancheta oficiala. Nu ar trebui sa va dezvalui prea multe, dar avand in vedere ce mi-a spus Ray, o voi face. Scoase dintr-un dosar de pe birou niste poze si i le dadu lui Blake. Acesta le lua, incepand sa le studieze cu atentie. Primele 3 erau cu victimele, fete tinere, brunete, toate injunghiate. A patra arata o pata mare de sange de pe o podea destul de murdara.
-Asta...?
-Dupa rezultatele de la laboratoarele noastre, acela e sangele lui Jesse, zise Felix cu regret in glas. L-am gasit langa al patrulea cadavru.
Blake inghiti in sec, incercand sa se calmeze, dar ii venea foarte greu sa priveasca pata aceea rosiatica. In minte ii venira imagini din primele zile pe care le petrecuse cu Jesse si felul in care acesta aratase in momentul in care sa prabusise inconstient pe podeaua spitalului. Nu mai vroia sa-l vada asa. Jurase ca nu-l va mai lasa sa ajunga in statiul acela si uite ca nu reusise sa faca nimic.
Cantitatea de sange, ne face sa ne gandim ca lovitura nu a fost fatala, continua Felix, dar a trecut o saptamana. Inca nu am descoperit niciun cadavru, dar cu cat trece mai mult timp cu atat sansele ca el sa fie inca in viata sunt slabe, Blake.
-Nu a murit! afirma Blake cu incapatanare. De unde nu sti ca este bine si ca s-a dat la fund pentru a face o ancheta proprie? Vorbim de Jesse aici. Daca ii esti prieten ar trebui sa sti ca are obiceiul de a actiona de unul singur.
- Iti voi arata de ce. Zicand acestea, Felix intoarse laptopul sau si deschise un fiesier video. In fereastra care aparuse pe ecran Blake putu sa observe chipul de care ii era atat de dor. Dar Jesse nu arata deloc bine. Defapt niciodata nu-l vazuse in acel hal. Parea obosit, iar ochii mari si albastrii care il privisera de atatea ori cu dragostea erau goi, plini de durere. Blake dori sa spuna ceva, dar politistul ii facu semn sa taca si sa asculte.
-Imi pare rau ca am apelat la acest mic truc, Felix, ca sa vorbesc cu tine, dar avand in vedere situatia in care banuiesc ca am intrat, nu am de ales. Jesse isi arata zambetul sau strengaresc si se freca la ochi, apoi continua. Stiu ca am zis doar trei ore, dar daca tu vezi acest mesaj, inseamna ca a trecut mai bine de 2 zile de cand nu ai intrat in contact cu mine. Stiu de ce a fost atat de diferita ultima lui crima: fusese un mesaj pentru mine. Te-am mintit...zise cu regret tanarul. Nu vroiam sa te implici prea mult, nu inca cel putin. Clubul Tamisa 13 fusese locul unde a cunoscut-o pe Monica si locul unde a cerut-o in casatorie. Tu nu aveai de unde sa sti asta.
Nu mai vreau sa apara si alte cadavre, asa ca ii dau ceea ce vrea: pe mine! Eu sunt singura lui greseala, crima pe care nu a reusit sa o duca la bun sfasit.
Blake privea ecranul si simtea cum inima i se strange in piept. Jesse vorbea cu atata nonsalanta si atata seninatate ca si cum...ca si cum acesta ii era sfarsitul.
Alaturi de acest mesaj, continua Jesse, iti trimit si alte informatii pe care am reusit sa le culg de-a lungul anilor si pe care le-am pastrat special pentru acesta ocazie. In cazul in care eu dau gres, tu vei putea sa-l infunzi de tot.
Jesse ofta, tacu pentru cateva clipe ca si cum incerca sa gaseasca cele mai potrivite cuvinte, apoi vocea sa se facu din nou auzita, de acesta data insa tremuranda:
Probabil asta e ultima oara cand discutam...Inca de cand mi-am dat seama ca mesajul e pentru mine, am stiut ca timpul meu s-a scurs. Nu mai vreau sa fug de trecut, Felix, iar daca pentru asta trebuie sa mor, o voi face. Tu concentreaza-ti atentia pe documentele pe care le-am trimis, nu pe mine. Probabil in momentul in care tu vezi asta, eu nu sunt decat o noua cifra dintr-o statstica. Tanarul zambi din nou ca si cum ar fi spus ceva amuzant. Deja e tarziu, iar eu trebuie sa plec. Multa bafta, amice. Ma bazez pe tine in cazul in care eu dau gres. In acel moment filmul se intrerupse.
Felix intoarse laptopul spre el, lasandu-i timp lui Blake pentru a procesa informatiile. Acesta insa parea in transa.
-Am ceva si pentru tine, zise intr-un final politistul. Scoase din serarul biroului un plic si i-l inmana. Blake il lua cu mana tremuranda si se uita perplex la el nestiind ce sa faca.
E pentru tine, zise Felix. A ajuns aici la 2 zile dupa ce am primit filmul. Sunt sigur ca Jesse la trimis.
Felix avea dreptate. Era numele lui pe plic. Il deschise si scoase din interior bucata de hartie alba. Nu erau prea multe lucruri scrise pe ea, dar prin acele simple cuvinte Blake simti toata durere si tristetea lui Jesse. Isi lua ramas bun...
"Multumesc pentru ca mi-ai dat o sansa. Te iubesc si imi pare rau ca s-a terminat asa. Jesse"
-Jesse...
-A calculat totul, zise Felix ganditor. Mesajele au venit la distanta de 2 zile. Dupa ce l-am vazut pe primul, am avut inca speranta ca il vom gasi, dar cand am primit plicul si am vazut ca ti-e adresat tie...am stiut la fel cum a stiu si el.
-Inca traieste! Nu a murit! urla Blake. Nu accept una ca asta. Am venit aici ca sa-l iau inapoi acasa si nu am de gand sa plec fara el. Iar tu, zise ridicandu-se de pe scaun, ar trebui sa-ti faci meseria si sa-l gasesti.
-Ce naiba crezi ca fac de o saptamana? Dar pur si simplu tipul s-a evaportat. Unde pleci, Blake? urla Felix, cand vazu ca doctorul se indreapta spre iesire.
-Ma duc sa-l caut! Nu ai decat sa ramai aici si sa gandesti in continuare ca e mort, dar eu ma duc sa-l caut!
-Si de unde ai de gand sa incepi cautarile?
-Din locul de unde a disparut: Tamisa 13.
In mai putin de jumatate de ora se afla in cladirea darapanata, facandu-si loc printre mesele aruncate neglijent si benzile politiei ce impanzeau locul. Lumina de la lanterna nu era foarte puternica, dar il ajuta sa se orienteze si sa cerceteze locul. Ajungand intr-un final in camera unde gasisera cadavrul fetei, Blake se lasa in genunchi si atinse pata rosiatica ce pata podeaua.
"Jesse, unde esti? "
Ii venea foarte greu sa se concentreze, in parte datorieta oboselii, dar mai mult din cauza nelinistei. Nu-i placea sa recunoasca, dar Felix avea dreptate. Daca lucrurile decursesera asa cum zisese politistul, Jesse era in mainile nebunului astuia de o saptamana. sansele ca el sa fie...Nu! nu se putea gandi la asa ceva. Trebuia sa creada, trebuia sa spera ca el este bine, altfel nimic nu mai conta.
Oftand, se ridica in picioare, dar un sunet distinct ii atrase atentia. Dori sa se intoarca, dar simti cum un obiect dintr-un material dur ii impungea spatele.
-Buna ziua, domnule Thorton, se auzi o voce ragusita de barbat. Nici nu aveti idee de cat timp va asteptam.
-Unde e Jesse? Ce ai facut cu el, nenorocitule?
Barbatul incepu sa rada cu pofta de parca auzise o gluma buna. Il indemna pe Blake sa se intoarca cu fata la el, ceea ce doctorul si facu. Barbatul nu era mai inalt decat el si nici mai bine facut. Din contra: era slab, palid, cu ochii mari rosii adanciti in orbite, cu parul balai aranjat cu ulei si dat pe spate dupa o moda ce expirase in urma cu cativa ani. Purta un palton lung, maroniu si o pereche de pantaloni eleganti, la dunga de parca asta ar fi fost o ocazie speciala.
-Ma gandeam ca nu mai veniti. Jesse nu mai are mult timp, domnule Thorton si nici eu, daca stau sa ma gandesc bine. Ce ar fi sa ma insotiti?
Blake inghiti in sec si-si incorda tot trupul, dar il urma. Daca asta era singura modalitate de a-l gasi pe Jesse...o va accepta
*
Incaperea era cufundata in intuneric. Era frig si de undeva se auzea apa curgand. Era vag constient de imprejurimile in care se afla. Locul mirosea a mucegai si a lemn umed. Incerca sa se miste, dar pur si simplu nu avea destula putere. Nici macar capul nu si-l mai putea tine drept...
Pierduse notiunea timpului si sirul zilelor de cand era aici. Cand isi revenise dupa lovitura la cap se gasise in acesta incapere cu bratele legate de doi stalpi. Incercase sa scapa, dar fusese in van. Tipul folosise lanturi ca sa-i imabilizeze bratele asa ca oricat s-a chinuit nu a putut sa traga de ele destul de mult ca sa slabeasca vreo veriga. Iar, dupa o vreme, devenise mult prea obosit ca sa mai incerce.
Cand venise prima data el, trecuse deja mai bine de o zi dupa calculele lui de cand fusese adus acolo. Trupul incepuse sa-i slabeasca, iar starea generala i se deteriora rapid. Insa avea vaga impresia ca nu-l va lasa sa moara...nu atat de usor, ce putin.
Il batuse...cu atata cruzime si rautate incat, cand terminase, tanarul era mai mult mort decat viu, apoi il lasa acolo semiconstient cu trupul plin de rani deschise pana ce Jesse reusi sa-si revina in fire.
Apoi o lua de la inceput...in fiecare zi...de fiecare data mai rau si mai dureros. Dar niciodata prea mult. Se oprea in momentul in care credea ca trupul ii va ceda. Ii injecta ceva in vene ce-l ajuta sa-si revina, apoi continua ce incepuse. Il tortura...si ii placea la nebunie.
Jesse insa ajunsese la limita. Indiferent prin cate trecuse pana acum...nimic nu fusese mai rau decat ceea ce ii facea nebunul asta. Jurase ca-l va distruge, dar nu reusise decat sa se lase distrus. Nu vroia decat sa moara...durere devenise permanenta, pregnanta si ii rodea si ultima urma de ratiune. Corpul ii era distrus si nu mai raspundea comenzilor. Nu era decat o biata papusa...nimic mai mult.
Dar, de undeva de departe auzea sunetul unor pasi ce se apropiau. Se reintorsese... Din instinc dori sa fuga, dar propriul trup nu-l asculta deloc. Era neputincios...
Ii auzi vocea...acea voce pe care o detesta atat de mult:
-Ai noroc, inca traieste. Ceva il prinse de par si ii trase capul in sus. Jesse, deschide ochii si uita-te cine a venit sa te vada. Nu-i placea tonalitatea pe care o folosise. Ii dadea fiori, dar incerca sa se conformeze. Insa nici ochii nu si-i mai putea controla. Stransoarea deveni mai puternica, dar degeaba, pana ce auzii a doua voce.
-Jesse...aceasta, spre deosebire de prima era sfasaiata de durere si regret, dar atat de draga lui. Jesse! striga din nou mai disperata ca prima oara...
Blake privea persoana pe care o iubea si nu-i venea sa creada. Omul acela nu putea sa fie el...nu putea fi Jesse. Trupul pe care il tinuse de atatea ori in brate, pe care il dezmierdase pana la epuizare, era plin de rani si de sange. Tanarul nu mai avea camasa pe el, putand astfel sa vada torsul ce parea a avea lovituri de bici pe toata suprafata sa. Capul pe care barbatul il tinea ridicat, era si le lovit, mai ales in dreptul tamplelor, unde putea sa observe sange inchegat. Intr-un final tanarul isi deschise ochii ce odata fusesera de un albastru intens, dar care, acum, isi pierdusera din culoare, aratand clar ca baiatul era in soc. Nu parea al recunoaste...defapt nu parea a fi contient de imprejurarile in care se afla.
-Jesse, nu e frumos sa nu-i raspunzi omului, zise barbatul mai in varsta ironic. Uite, a venit tocmai din SUA ca sa te vada. Nu-i asa ca e dragut din partea lui?
-Nenorocitule! Ce i-ai facut? urla Blake. Incerca sa-si deslege legaturile din jurul mainilor, dar erau prea stranse. Se smucii de cateva ori, insa era degeaba. Jesse! Te rog, raspunde-mi! Jesse!
- Nu ai decat sa-l rogi pana nu mai poti. Jesse pe care tu il cunosteai...a murit. Ceea ce vezi tu aici, zise tragand si mai tare de parul tanarului pana ce Blake putu sa-i vada fata lipsita de expresie, e doar o carcasa goala. Intorcandu-si atentia spre Jesse incepu sa rada cu pofta si continua sa vorbeasca. Stiu ca ma auzi, Jesse si stiu ca-l auzi si pe el. Uita-te...uita-te cum il voi omora, la fel cum am facut cu mama ta, la fel cum am facut cu atatea alte persoane, iar nu vei fi din nou neputincios. Ai esuat. Nu ai fost niciodata destul de bun pentru a ma oprii.
Cuvintele ironice si rasul sadic al barbatului reusira sa patrunde prin vidul ce ii inconjura mintea. Stranse din dinti de durere si-si ridica singur capul spre a privii.
-Blake...Nu...il vei ucide. Nu...te voi lasa...
-Doar priveste, baiete, asta e ultima picatura care iti va distruge de tot si putina umanitate pe care o mai ai in tine! Barbatul se indeparta de Jesse si scoase de la brau un pistol de calibru mic, indreptandu-se cu pasi mici, studiati spre Blake, care il privea inmarmurit. Incerca inca o data sa se smuceasca din legaturile care il tineau, dar nici de acesta data nu reusi. Nu vroia sa se incheie asa. Nebunul asta il va omora...dar nu asta conta. Vroia ca macar Jesse sa scape. Inchise ochii, oftand cand vazu pistolul indreptat spre pieptul sau si astepta...dar urletul plin de durere a lui Jesse il facu sa tresara speriat si sa-si redeschida ochii chiar inainte ca tanarul sa se napusteasca asupra barbatului ce il ameninta.
Reusise sa-si slabeasca lanturile...
Cei doi se rostogolira pe podea, luptandu-se unul cu altul pentru a castiga. Jesse ii prinse mana in care avea pistolul si i-o intoarse facandu-l sa urle de durere, apoi incepu sa o loveasca de podea in incercarea de a-l face sa scape arma. Barbatul il impinse, apoi se arunca el asupra sa, facandu-l pe Jesse sa se loveasca cu spatele de podea si sa icneasca de durere. Indrepta arma spre el, dar baiatul cu un ultim efort il lovi peste inchietura mainii. Pistolul cazu pe podea langa ei. Barbatul se intinese sa-l ia, dar Jesse fusese mai rapid. Il prinse cu ambele maini si incerca sa tinteasca, dar mainile barbatului se incolacira in jurul gatului sau incercand sa-l sugrume. Durerea din tot corpul deveni brusc si mai mare, mai pregananta, depasind cu mult instensitatea valului de adrenalina care il ajutase sa se miste pana acum. Apasa pe tragaci, rugandu-se sa fie bine. Doua impuscaturi rasunara in linistea incaperii...
Trupul barbatului cazu peste el, inert. Jesse scapa pistolul din mana si ramase acolo, respirand cu greu si abia constient.
-Jesse! Jesse! strigatele disperate a lui Blake il facaura sa-si mai revina putin in fire. Deschise ochii larg, incercand sa se orienteze...miscarile ii deveneau din ce in ce mai incete si mai chinuite, dar trebuia sa o faca. Blake inca era acolo. Trebuia sa-l dezlege. Se ridica in genunchi, apoi incet in picioare si mersese pana in dreptul lui Blake, unde puterile il lasasera si cazu inapoi pe podea. Insa era destul de aproape pentru a-l dezlega. Cu mainile tremurande desfacu legaturile ce il tineau prizonier pe doctor, apoi, imediat ii simti bratele inconjurandu-l.
-Ce...cauti..aici? murmura. Dorea atat de mult sa-i vada chipul, dar privirea ii era incetosata.
Ii simtea mainile pe corp, cercetandu-l, dar nu dori sa-l lase se continue asa ca il opri.
-Trebuie sa ...incepu doctorul.
-Trebuie sa pleci de aici.
-Nu am de gand sa plec fara tine!
Ii venea tot mai greu sa ramana constient, dar apela la un ultimul efort.
-Uita-te la mine! Nu...pot merge. Du-te! Adu ajutoare...eu voi fi aici.
-Jesse...
-Te rog, asculta-ma. Il prinse cu mana de palton si trase ca sa se faca inteles. Simti buzele lui Blake peste ale sale, apoi mainile barbatului ii dadura drumul.
-Te iubesc, Jesse. Ma voi intoarce! Sunetul pasilor sai se indeparta pana ce se pierdu de tot.
-Sti ca nu va ajunge la timp, nu-i asa? Jesse isi intoarse privirea spre barbatul care ii ruinase viata si, care, se pare ca inca nu isi dadu duhul.
-Stiu. Jocul s-a terminat, Malone. Iar o data cu el, mi-am incheieat si eu rolul. Jesse zambi si isi atinse buzunarele pantalonilor, unde, spre surprinderea sa inca mai avea pachetul de tigari, iar in el o bricheta minuscula. Se sprijini cu spatele de perete si-si aprinse tigara, tragand din ea cu pofta.
Barbatul mai in varsta tusi puternic, chinuindu-se inca sa vorbeasca...parand a mai avea inca multe se spus.
-Te voi astepta, Jesse, de partea cealalta! Esti la fel ca mine! Doar un criminal!
Acestea fusesera ultimele lui cuvinte.
Jesse privi trupul lipsit de viata si zambi.
-Ai dreptate, Malone. Doar un criminal. Trase un ultim fum din tigara si o stinse. O eternitate in Infern alaturi de tine... abia astept.
Renunta sa mai lupte...inchise ochii impacat cu sine si cu faptele sale. Malone era mort, Blake era in siguranta, iar razbunarea sa se incheiase. Acum putea in sfarsit sa se odihneasca...
Vestea il socase. Se lasa sa cada pe scaunul din fata biroului lui Felix, privind in gol. O saptamana...Jesse era dat disparut de o saptamana , iar el nu stiuse nimic. Timp de o saptamana el isi vazuse de viata lui obisnuita, crezand ca un prost ca iubitul sau se va intoarce la el, iar Jesse ar putea fi...ar putea fi...Nici macar nu putea sa gandeasca acel cuvant, dar sa-l mai si spuna.
-Domnule Thorton, va simtit bine?
-Spune-mi Blake, zise doctorul cu o voce stinsa, incercand sa se reculeaga. Ce s-a intamplat? Atat vocea cat si corpul ii tremurau, dar trebuia sa afle.
-Sunt date dintr-o ancheta oficiala. Nu ar trebui sa va dezvalui prea multe, dar avand in vedere ce mi-a spus Ray, o voi face. Scoase dintr-un dosar de pe birou niste poze si i le dadu lui Blake. Acesta le lua, incepand sa le studieze cu atentie. Primele 3 erau cu victimele, fete tinere, brunete, toate injunghiate. A patra arata o pata mare de sange de pe o podea destul de murdara.
-Asta...?
-Dupa rezultatele de la laboratoarele noastre, acela e sangele lui Jesse, zise Felix cu regret in glas. L-am gasit langa al patrulea cadavru.
Blake inghiti in sec, incercand sa se calmeze, dar ii venea foarte greu sa priveasca pata aceea rosiatica. In minte ii venira imagini din primele zile pe care le petrecuse cu Jesse si felul in care acesta aratase in momentul in care sa prabusise inconstient pe podeaua spitalului. Nu mai vroia sa-l vada asa. Jurase ca nu-l va mai lasa sa ajunga in statiul acela si uite ca nu reusise sa faca nimic.
Cantitatea de sange, ne face sa ne gandim ca lovitura nu a fost fatala, continua Felix, dar a trecut o saptamana. Inca nu am descoperit niciun cadavru, dar cu cat trece mai mult timp cu atat sansele ca el sa fie inca in viata sunt slabe, Blake.
-Nu a murit! afirma Blake cu incapatanare. De unde nu sti ca este bine si ca s-a dat la fund pentru a face o ancheta proprie? Vorbim de Jesse aici. Daca ii esti prieten ar trebui sa sti ca are obiceiul de a actiona de unul singur.
- Iti voi arata de ce. Zicand acestea, Felix intoarse laptopul sau si deschise un fiesier video. In fereastra care aparuse pe ecran Blake putu sa observe chipul de care ii era atat de dor. Dar Jesse nu arata deloc bine. Defapt niciodata nu-l vazuse in acel hal. Parea obosit, iar ochii mari si albastrii care il privisera de atatea ori cu dragostea erau goi, plini de durere. Blake dori sa spuna ceva, dar politistul ii facu semn sa taca si sa asculte.
-Imi pare rau ca am apelat la acest mic truc, Felix, ca sa vorbesc cu tine, dar avand in vedere situatia in care banuiesc ca am intrat, nu am de ales. Jesse isi arata zambetul sau strengaresc si se freca la ochi, apoi continua. Stiu ca am zis doar trei ore, dar daca tu vezi acest mesaj, inseamna ca a trecut mai bine de 2 zile de cand nu ai intrat in contact cu mine. Stiu de ce a fost atat de diferita ultima lui crima: fusese un mesaj pentru mine. Te-am mintit...zise cu regret tanarul. Nu vroiam sa te implici prea mult, nu inca cel putin. Clubul Tamisa 13 fusese locul unde a cunoscut-o pe Monica si locul unde a cerut-o in casatorie. Tu nu aveai de unde sa sti asta.
Nu mai vreau sa apara si alte cadavre, asa ca ii dau ceea ce vrea: pe mine! Eu sunt singura lui greseala, crima pe care nu a reusit sa o duca la bun sfasit.
Blake privea ecranul si simtea cum inima i se strange in piept. Jesse vorbea cu atata nonsalanta si atata seninatate ca si cum...ca si cum acesta ii era sfarsitul.
Alaturi de acest mesaj, continua Jesse, iti trimit si alte informatii pe care am reusit sa le culg de-a lungul anilor si pe care le-am pastrat special pentru acesta ocazie. In cazul in care eu dau gres, tu vei putea sa-l infunzi de tot.
Jesse ofta, tacu pentru cateva clipe ca si cum incerca sa gaseasca cele mai potrivite cuvinte, apoi vocea sa se facu din nou auzita, de acesta data insa tremuranda:
Probabil asta e ultima oara cand discutam...Inca de cand mi-am dat seama ca mesajul e pentru mine, am stiut ca timpul meu s-a scurs. Nu mai vreau sa fug de trecut, Felix, iar daca pentru asta trebuie sa mor, o voi face. Tu concentreaza-ti atentia pe documentele pe care le-am trimis, nu pe mine. Probabil in momentul in care tu vezi asta, eu nu sunt decat o noua cifra dintr-o statstica. Tanarul zambi din nou ca si cum ar fi spus ceva amuzant. Deja e tarziu, iar eu trebuie sa plec. Multa bafta, amice. Ma bazez pe tine in cazul in care eu dau gres. In acel moment filmul se intrerupse.
Felix intoarse laptopul spre el, lasandu-i timp lui Blake pentru a procesa informatiile. Acesta insa parea in transa.
-Am ceva si pentru tine, zise intr-un final politistul. Scoase din serarul biroului un plic si i-l inmana. Blake il lua cu mana tremuranda si se uita perplex la el nestiind ce sa faca.
E pentru tine, zise Felix. A ajuns aici la 2 zile dupa ce am primit filmul. Sunt sigur ca Jesse la trimis.
Felix avea dreptate. Era numele lui pe plic. Il deschise si scoase din interior bucata de hartie alba. Nu erau prea multe lucruri scrise pe ea, dar prin acele simple cuvinte Blake simti toata durere si tristetea lui Jesse. Isi lua ramas bun...
"Multumesc pentru ca mi-ai dat o sansa. Te iubesc si imi pare rau ca s-a terminat asa. Jesse"
-Jesse...
-A calculat totul, zise Felix ganditor. Mesajele au venit la distanta de 2 zile. Dupa ce l-am vazut pe primul, am avut inca speranta ca il vom gasi, dar cand am primit plicul si am vazut ca ti-e adresat tie...am stiut la fel cum a stiu si el.
-Inca traieste! Nu a murit! urla Blake. Nu accept una ca asta. Am venit aici ca sa-l iau inapoi acasa si nu am de gand sa plec fara el. Iar tu, zise ridicandu-se de pe scaun, ar trebui sa-ti faci meseria si sa-l gasesti.
-Ce naiba crezi ca fac de o saptamana? Dar pur si simplu tipul s-a evaportat. Unde pleci, Blake? urla Felix, cand vazu ca doctorul se indreapta spre iesire.
-Ma duc sa-l caut! Nu ai decat sa ramai aici si sa gandesti in continuare ca e mort, dar eu ma duc sa-l caut!
-Si de unde ai de gand sa incepi cautarile?
-Din locul de unde a disparut: Tamisa 13.
In mai putin de jumatate de ora se afla in cladirea darapanata, facandu-si loc printre mesele aruncate neglijent si benzile politiei ce impanzeau locul. Lumina de la lanterna nu era foarte puternica, dar il ajuta sa se orienteze si sa cerceteze locul. Ajungand intr-un final in camera unde gasisera cadavrul fetei, Blake se lasa in genunchi si atinse pata rosiatica ce pata podeaua.
"Jesse, unde esti? "
Ii venea foarte greu sa se concentreze, in parte datorieta oboselii, dar mai mult din cauza nelinistei. Nu-i placea sa recunoasca, dar Felix avea dreptate. Daca lucrurile decursesera asa cum zisese politistul, Jesse era in mainile nebunului astuia de o saptamana. sansele ca el sa fie...Nu! nu se putea gandi la asa ceva. Trebuia sa creada, trebuia sa spera ca el este bine, altfel nimic nu mai conta.
Oftand, se ridica in picioare, dar un sunet distinct ii atrase atentia. Dori sa se intoarca, dar simti cum un obiect dintr-un material dur ii impungea spatele.
-Buna ziua, domnule Thorton, se auzi o voce ragusita de barbat. Nici nu aveti idee de cat timp va asteptam.
-Unde e Jesse? Ce ai facut cu el, nenorocitule?
Barbatul incepu sa rada cu pofta de parca auzise o gluma buna. Il indemna pe Blake sa se intoarca cu fata la el, ceea ce doctorul si facu. Barbatul nu era mai inalt decat el si nici mai bine facut. Din contra: era slab, palid, cu ochii mari rosii adanciti in orbite, cu parul balai aranjat cu ulei si dat pe spate dupa o moda ce expirase in urma cu cativa ani. Purta un palton lung, maroniu si o pereche de pantaloni eleganti, la dunga de parca asta ar fi fost o ocazie speciala.
-Ma gandeam ca nu mai veniti. Jesse nu mai are mult timp, domnule Thorton si nici eu, daca stau sa ma gandesc bine. Ce ar fi sa ma insotiti?
Blake inghiti in sec si-si incorda tot trupul, dar il urma. Daca asta era singura modalitate de a-l gasi pe Jesse...o va accepta
*
Incaperea era cufundata in intuneric. Era frig si de undeva se auzea apa curgand. Era vag constient de imprejurimile in care se afla. Locul mirosea a mucegai si a lemn umed. Incerca sa se miste, dar pur si simplu nu avea destula putere. Nici macar capul nu si-l mai putea tine drept...
Pierduse notiunea timpului si sirul zilelor de cand era aici. Cand isi revenise dupa lovitura la cap se gasise in acesta incapere cu bratele legate de doi stalpi. Incercase sa scapa, dar fusese in van. Tipul folosise lanturi ca sa-i imabilizeze bratele asa ca oricat s-a chinuit nu a putut sa traga de ele destul de mult ca sa slabeasca vreo veriga. Iar, dupa o vreme, devenise mult prea obosit ca sa mai incerce.
Cand venise prima data el, trecuse deja mai bine de o zi dupa calculele lui de cand fusese adus acolo. Trupul incepuse sa-i slabeasca, iar starea generala i se deteriora rapid. Insa avea vaga impresia ca nu-l va lasa sa moara...nu atat de usor, ce putin.
Il batuse...cu atata cruzime si rautate incat, cand terminase, tanarul era mai mult mort decat viu, apoi il lasa acolo semiconstient cu trupul plin de rani deschise pana ce Jesse reusi sa-si revina in fire.
Apoi o lua de la inceput...in fiecare zi...de fiecare data mai rau si mai dureros. Dar niciodata prea mult. Se oprea in momentul in care credea ca trupul ii va ceda. Ii injecta ceva in vene ce-l ajuta sa-si revina, apoi continua ce incepuse. Il tortura...si ii placea la nebunie.
Jesse insa ajunsese la limita. Indiferent prin cate trecuse pana acum...nimic nu fusese mai rau decat ceea ce ii facea nebunul asta. Jurase ca-l va distruge, dar nu reusise decat sa se lase distrus. Nu vroia decat sa moara...durere devenise permanenta, pregnanta si ii rodea si ultima urma de ratiune. Corpul ii era distrus si nu mai raspundea comenzilor. Nu era decat o biata papusa...nimic mai mult.
Dar, de undeva de departe auzea sunetul unor pasi ce se apropiau. Se reintorsese... Din instinc dori sa fuga, dar propriul trup nu-l asculta deloc. Era neputincios...
Ii auzi vocea...acea voce pe care o detesta atat de mult:
-Ai noroc, inca traieste. Ceva il prinse de par si ii trase capul in sus. Jesse, deschide ochii si uita-te cine a venit sa te vada. Nu-i placea tonalitatea pe care o folosise. Ii dadea fiori, dar incerca sa se conformeze. Insa nici ochii nu si-i mai putea controla. Stransoarea deveni mai puternica, dar degeaba, pana ce auzii a doua voce.
-Jesse...aceasta, spre deosebire de prima era sfasaiata de durere si regret, dar atat de draga lui. Jesse! striga din nou mai disperata ca prima oara...
Blake privea persoana pe care o iubea si nu-i venea sa creada. Omul acela nu putea sa fie el...nu putea fi Jesse. Trupul pe care il tinuse de atatea ori in brate, pe care il dezmierdase pana la epuizare, era plin de rani si de sange. Tanarul nu mai avea camasa pe el, putand astfel sa vada torsul ce parea a avea lovituri de bici pe toata suprafata sa. Capul pe care barbatul il tinea ridicat, era si le lovit, mai ales in dreptul tamplelor, unde putea sa observe sange inchegat. Intr-un final tanarul isi deschise ochii ce odata fusesera de un albastru intens, dar care, acum, isi pierdusera din culoare, aratand clar ca baiatul era in soc. Nu parea al recunoaste...defapt nu parea a fi contient de imprejurarile in care se afla.
-Jesse, nu e frumos sa nu-i raspunzi omului, zise barbatul mai in varsta ironic. Uite, a venit tocmai din SUA ca sa te vada. Nu-i asa ca e dragut din partea lui?
-Nenorocitule! Ce i-ai facut? urla Blake. Incerca sa-si deslege legaturile din jurul mainilor, dar erau prea stranse. Se smucii de cateva ori, insa era degeaba. Jesse! Te rog, raspunde-mi! Jesse!
- Nu ai decat sa-l rogi pana nu mai poti. Jesse pe care tu il cunosteai...a murit. Ceea ce vezi tu aici, zise tragand si mai tare de parul tanarului pana ce Blake putu sa-i vada fata lipsita de expresie, e doar o carcasa goala. Intorcandu-si atentia spre Jesse incepu sa rada cu pofta si continua sa vorbeasca. Stiu ca ma auzi, Jesse si stiu ca-l auzi si pe el. Uita-te...uita-te cum il voi omora, la fel cum am facut cu mama ta, la fel cum am facut cu atatea alte persoane, iar nu vei fi din nou neputincios. Ai esuat. Nu ai fost niciodata destul de bun pentru a ma oprii.
Cuvintele ironice si rasul sadic al barbatului reusira sa patrunde prin vidul ce ii inconjura mintea. Stranse din dinti de durere si-si ridica singur capul spre a privii.
-Blake...Nu...il vei ucide. Nu...te voi lasa...
-Doar priveste, baiete, asta e ultima picatura care iti va distruge de tot si putina umanitate pe care o mai ai in tine! Barbatul se indeparta de Jesse si scoase de la brau un pistol de calibru mic, indreptandu-se cu pasi mici, studiati spre Blake, care il privea inmarmurit. Incerca inca o data sa se smuceasca din legaturile care il tineau, dar nici de acesta data nu reusi. Nu vroia sa se incheie asa. Nebunul asta il va omora...dar nu asta conta. Vroia ca macar Jesse sa scape. Inchise ochii, oftand cand vazu pistolul indreptat spre pieptul sau si astepta...dar urletul plin de durere a lui Jesse il facu sa tresara speriat si sa-si redeschida ochii chiar inainte ca tanarul sa se napusteasca asupra barbatului ce il ameninta.
Reusise sa-si slabeasca lanturile...
Cei doi se rostogolira pe podea, luptandu-se unul cu altul pentru a castiga. Jesse ii prinse mana in care avea pistolul si i-o intoarse facandu-l sa urle de durere, apoi incepu sa o loveasca de podea in incercarea de a-l face sa scape arma. Barbatul il impinse, apoi se arunca el asupra sa, facandu-l pe Jesse sa se loveasca cu spatele de podea si sa icneasca de durere. Indrepta arma spre el, dar baiatul cu un ultim efort il lovi peste inchietura mainii. Pistolul cazu pe podea langa ei. Barbatul se intinese sa-l ia, dar Jesse fusese mai rapid. Il prinse cu ambele maini si incerca sa tinteasca, dar mainile barbatului se incolacira in jurul gatului sau incercand sa-l sugrume. Durerea din tot corpul deveni brusc si mai mare, mai pregananta, depasind cu mult instensitatea valului de adrenalina care il ajutase sa se miste pana acum. Apasa pe tragaci, rugandu-se sa fie bine. Doua impuscaturi rasunara in linistea incaperii...
Trupul barbatului cazu peste el, inert. Jesse scapa pistolul din mana si ramase acolo, respirand cu greu si abia constient.
-Jesse! Jesse! strigatele disperate a lui Blake il facaura sa-si mai revina putin in fire. Deschise ochii larg, incercand sa se orienteze...miscarile ii deveneau din ce in ce mai incete si mai chinuite, dar trebuia sa o faca. Blake inca era acolo. Trebuia sa-l dezlege. Se ridica in genunchi, apoi incet in picioare si mersese pana in dreptul lui Blake, unde puterile il lasasera si cazu inapoi pe podea. Insa era destul de aproape pentru a-l dezlega. Cu mainile tremurande desfacu legaturile ce il tineau prizonier pe doctor, apoi, imediat ii simti bratele inconjurandu-l.
-Ce...cauti..aici? murmura. Dorea atat de mult sa-i vada chipul, dar privirea ii era incetosata.
Ii simtea mainile pe corp, cercetandu-l, dar nu dori sa-l lase se continue asa ca il opri.
-Trebuie sa ...incepu doctorul.
-Trebuie sa pleci de aici.
-Nu am de gand sa plec fara tine!
Ii venea tot mai greu sa ramana constient, dar apela la un ultimul efort.
-Uita-te la mine! Nu...pot merge. Du-te! Adu ajutoare...eu voi fi aici.
-Jesse...
-Te rog, asculta-ma. Il prinse cu mana de palton si trase ca sa se faca inteles. Simti buzele lui Blake peste ale sale, apoi mainile barbatului ii dadura drumul.
-Te iubesc, Jesse. Ma voi intoarce! Sunetul pasilor sai se indeparta pana ce se pierdu de tot.
-Sti ca nu va ajunge la timp, nu-i asa? Jesse isi intoarse privirea spre barbatul care ii ruinase viata si, care, se pare ca inca nu isi dadu duhul.
-Stiu. Jocul s-a terminat, Malone. Iar o data cu el, mi-am incheieat si eu rolul. Jesse zambi si isi atinse buzunarele pantalonilor, unde, spre surprinderea sa inca mai avea pachetul de tigari, iar in el o bricheta minuscula. Se sprijini cu spatele de perete si-si aprinse tigara, tragand din ea cu pofta.
Barbatul mai in varsta tusi puternic, chinuindu-se inca sa vorbeasca...parand a mai avea inca multe se spus.
-Te voi astepta, Jesse, de partea cealalta! Esti la fel ca mine! Doar un criminal!
Acestea fusesera ultimele lui cuvinte.
Jesse privi trupul lipsit de viata si zambi.
-Ai dreptate, Malone. Doar un criminal. Trase un ultim fum din tigara si o stinse. O eternitate in Infern alaturi de tine... abia astept.
Renunta sa mai lupte...inchise ochii impacat cu sine si cu faptele sale. Malone era mort, Blake era in siguranta, iar razbunarea sa se incheiase. Acum putea in sfarsit sa se odihneasca...
"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
![[Imagine: chibi_5001.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_5001.gif)
, chibi-ul lui