Cap. 2: Iti bati joc de mine?!
Sakura:
Stateam asezata pe margine unei fantani, privind in gol prin ochii mei sticlosi, verzulii. Ma gandeam la trecut, ma gandeam la tot ce era mai rau, ma gandeam la mama. Sa fi copil nu e usor. Deoarece pentru greselile parintilor platesti tu, eu si cei din jurul nostru. Pentru ca pentru greselile parintilor, platesti tu, eu si vocea care striga "nu exista cei din jurul nostru!". Si platesti scump. Nici eu nu am vrut ca tata sa moara acum 3 ani, intr-un accident de masina. Dar am fost copil, a trebuit sa indur durerea. Nici eu nu am vrut ca fratele meu mai mare, Itachi, sa plece in strainatate pentru a trimite minimul necesar. Dar eram un copil, trebuia sa lupt cu durerea. Nici eu nu am vrut ca mama sa se imbolnaveasca atat de grav, ca sa fiu nevoita sa apelez la camatari. Dar sunt o adolescenta de 18 ani, trebuie sa infrang durerea. Si de aceea, eu trebuie sa fiu tare. Trebuie sa lupt eu cu boala mamei mele si sa o infrang pentru ca ea sa poata trai din nou o viata normala. Iar pentru asta, am recurs la acest gest. Madridul era o forta imensa asupra banilor si averilor. O sursa imensa de unde puteai alege jobul perfect. Dar ce faci in momentul cand nimeni nu vrea ca tu sa ai vreo slabiciune, si cand mama ta te impiedica? Ce faci in momentul in care toti spun ca slabiciunea unui angajat este letala in locul de munca oferit de angajator? Ce faci cand nimeni nu te vrea doar pentru ca mama ta e bolnava?
Am oftat adanc, apoi m-am ridicat de pe marginea fantanii, scuturandu-mi blugii albastri, scurti, pana un pic mai jos de fese. Mi-am aranjat putin maieul alb, cu terminatia intr-o funda, sub sani, dupa care mi-am dat o mica parte din parul meu rozaliu peste umeri. Am inceput sa ma uit in stanga si in dreapta, dupa cel care ar fi trebuit sa se intalneasca cu mine, si totusi, nu vedeam pe nimeni. Cel cu care te vei intalni are parul negru si ochii de aceasi culoare. Va intalniti in centru. Oh, serios? Si unde era tipul brunet si cu ochii negri? Lipsea totalmente din peisaj. Am tras aer in piept, apoi mi-am scos telefonul din buzunar. Trecuse cu mult ora in care ar fi trebuit sa ne intalnim. Incepeam sa cred, din ce in ce mai mult, ca totul fusese o pacaleala, si incepusem sa ma ingrijorez din cauza asta. In minte, gandurile tabarau fara oprire pe creierasul meu, incercand sa scape de ele. Dar nu puteau. Daca tipii ma luasera in vizor? Si daca nu aveam sa-mi vad banii? Ce aveam sa fac? M-am bagat in niste treburi murdare. Foarte murdare. Si nu trebuia sa o fac. Am simtit pe umarul meu o mana, una puternica, exact ca cea a unui barbat. O mana care m-a facut sa tresar. M-am intors, iar ochii mei au fost cuprinsi de doua pupile negre, un negru deosebit de stralucitor. El banuiesc ca trebuia sa fie. Am zambit relativ pe sub mustati, in timp ce el ma examina din cap pana in picioare, apoi s-a incruntat la mine.
-Curva?
Am clipit des, privindu-l in prostie ca si cum mi-ar fi facut un compliment. Dar cand mi-am dat seama, am tresarit.
-Ce?!
Dar el doar si-a mentinut privirea, cea incruntata, examinandu-ma din nou.
-Am vazut destule cat sa-mi dau seama ca esti una dintre curve. Ei bine, si banii astia, ce ai vrea sa faci cu ei? Mosul nu-ti mai da bani? Continua, facandu-mi cu ochiul.
Obrajii mi s-au inrosit instantaneu. Aratam a curva? Pe bune?! Tipul asta era un adevarat nesimtit! Si, cu siguranta, daca nu aveam simtul bunului simt prin urmare: nesimtitule! cred ca l-as fi luat la palme. Asta, daca ma tine sa-l iau la pumni pe unul dintre... ei. In schimb, mi-am pus mainile in san si am evitat privirea lui, uitandu-ma in alta parte.
-Ca pentru stirea ta, sunt perfect virgina.
-Hei, de unde sa stiu eu? Nu te-am verificat!
Ochii mi s-au bulbucat si, sincer, cred ca i-as fi dat doua dosuri de palma de ajungea in partea cealalta a planetei Terra. Dar acea stare s-a dilatat rapid, odata cu izbucnirea unui ras "pofticios" al tipului. L-am privit usor cunfuza, dar el si-a trecut doar mana prin fata.
-Glumeam, pustoaico. Hai sa lamurim niste lucruri. S-a asezat in fund, jos, pe iarba, in timp ce eu refuzam sa ma asez. Suma? Nu ma intereseaza. Plata? Inapoi. Dobanda? Din ora in ora. Unde ma poti gasi? Oriunde. Unde ma poti cauta? Peste tot. Unde poti returna banii? Acolo unde ma gasesti. Am fost suficient de clar?
Am simtit cum un junghi imi trece prin stomac, in timp ce creierul o lua razna. Am simtit cum stomacul meu mi se face ghem, iar ochii mei se cutremura. Pe bune?! Atat de banali erau camatarii?! Am rasuflat, cu forta, cat sa se vada clar ca palavrageste in gol, si ca nu imi prea pasa despre ce vorbeste, din moment ce n-ar de gand sa-mi transmita o informatie clara. Ma privi atent in ochi, si zambi. Eu doar il priveam fix, strambandu-ma cand isi arunca privirea acolo unde nu trebuie. Isi sterse zambetul de pe fata si deveni serios. Tonalitatea s-a imi dadu o urma de seriozitate:
-5 ti se par OK?
-5 dolari?! Am izbucnit. Tu iti bati joc de mine, sau ce?!
Brunetul a chicotit usor, scotocindu-se in buzunarul pantalonilor sai foarte largi.
-Credeam ca te-ai prins ca vorbesc de 5 teancuri de bani.
Scoase din buzunar o punga neagra, plina. A aruncat un teanc de bani spre mine, iar eu l-am prins cu o singura mana. Nu mi-am schimbat deloc privirea, stiind ca ceea ce faceam era total gresit. Chiar eram gata sa-mi dau viata pentru banii astia? Pentru mama? Pentru ca nu aveam de unde sa dau inapoi o suma intr-atat de mare. Si-atunci aveam sa pier. Dar as fi salvat viata mamei mele, iar asta ar fi insemnat totul pentru mine. Pe primul loc era mama. Pe locul doi eram eu. Iar daca ar fi trebuit sa mor pentru ca mama sa ramana in viata, as faceo. Desi eram absolut constienta ca moartea e dureroasa.
-Am nevoie insa de ceva, spuse el la fel de serios.Seful meu mi-a spus cauza pentru care ai nevoie de bani. Sincer, poti sa-l si minti, pentru ca nu ne intereseaza cauza, faza este ca banii trebuie dati inapoi cu varf si indesat. Sunt totusi curios, daca ai intr-adevar conditia pe care o ai, imi poti spune cum ai de gand sa dai banii inapoi?
Mi-am intors capul intr-alta parte, incercand sa ii evit privirea. Aveam sa mor. N-aveam sa-i mai dau niciodata banii inapoi. Si totusi, sentimentele de tarie m-au tradat in ultima secunda, iar cateva lacrimi au inceput sa se scurga pe obrajii mei. Le-am lasat sa curga, in voia lor, pana cand mi-am dat seama ca brunetul inca era acolo. Mi-am sters lacrimile cu o viteza incredibila, cu toate ca eram sigura ca avusese destul timp sa le vada.
-Nu te intereseaza, am zis cu vocea tremuranda.
Cand mi-am intors privirea, am fost surprinsa total sa-l vad in spatele meu. Mi-a tras in sus barbia, provocandu-ma sa ma uit fix in ochii sai negriciosi. Imi zambea cu o oarecare ironie, iar eu incercam sa gasesc in minte metoda perfecta de-al respinge. Dar, inainte de a gesturiza ceva, el mi-o luase inainte, patrunzandu-mi cu dinzii o particica neinsemnata din obraz, o muscatura tare, pe care abea am simtit-o, datorita cantitatii extrem de mici muscate. L-am privit confuza, plin de banuieli si in acelasi timp cu o anume revolta in interiorul meu.
-De obicei, cand oamenii spun asta, totul se transforma intr-un joc de-a soarecele si pisica. Iar motanul asta din fata ta si-a inghitit mereu prada, la final de joc.
Mi-a intors spatele, apoi a plecat, lasandu-ma in urma, confuza si ingandurata. Pentru ca ceea ce imi spusese el nu era normal. Era inspaimantator...
Bluza Sakurei: http://69.174.246.169/Products/Tie-Top-Blouse.jpg
Pantalonii Sakurei: http://thumbs.dreamstime.com/thumblarge_...6eoUve.jpg
Sakura:
Stateam asezata pe margine unei fantani, privind in gol prin ochii mei sticlosi, verzulii. Ma gandeam la trecut, ma gandeam la tot ce era mai rau, ma gandeam la mama. Sa fi copil nu e usor. Deoarece pentru greselile parintilor platesti tu, eu si cei din jurul nostru. Pentru ca pentru greselile parintilor, platesti tu, eu si vocea care striga "nu exista cei din jurul nostru!". Si platesti scump. Nici eu nu am vrut ca tata sa moara acum 3 ani, intr-un accident de masina. Dar am fost copil, a trebuit sa indur durerea. Nici eu nu am vrut ca fratele meu mai mare, Itachi, sa plece in strainatate pentru a trimite minimul necesar. Dar eram un copil, trebuia sa lupt cu durerea. Nici eu nu am vrut ca mama sa se imbolnaveasca atat de grav, ca sa fiu nevoita sa apelez la camatari. Dar sunt o adolescenta de 18 ani, trebuie sa infrang durerea. Si de aceea, eu trebuie sa fiu tare. Trebuie sa lupt eu cu boala mamei mele si sa o infrang pentru ca ea sa poata trai din nou o viata normala. Iar pentru asta, am recurs la acest gest. Madridul era o forta imensa asupra banilor si averilor. O sursa imensa de unde puteai alege jobul perfect. Dar ce faci in momentul cand nimeni nu vrea ca tu sa ai vreo slabiciune, si cand mama ta te impiedica? Ce faci in momentul in care toti spun ca slabiciunea unui angajat este letala in locul de munca oferit de angajator? Ce faci cand nimeni nu te vrea doar pentru ca mama ta e bolnava?
Am oftat adanc, apoi m-am ridicat de pe marginea fantanii, scuturandu-mi blugii albastri, scurti, pana un pic mai jos de fese. Mi-am aranjat putin maieul alb, cu terminatia intr-o funda, sub sani, dupa care mi-am dat o mica parte din parul meu rozaliu peste umeri. Am inceput sa ma uit in stanga si in dreapta, dupa cel care ar fi trebuit sa se intalneasca cu mine, si totusi, nu vedeam pe nimeni. Cel cu care te vei intalni are parul negru si ochii de aceasi culoare. Va intalniti in centru. Oh, serios? Si unde era tipul brunet si cu ochii negri? Lipsea totalmente din peisaj. Am tras aer in piept, apoi mi-am scos telefonul din buzunar. Trecuse cu mult ora in care ar fi trebuit sa ne intalnim. Incepeam sa cred, din ce in ce mai mult, ca totul fusese o pacaleala, si incepusem sa ma ingrijorez din cauza asta. In minte, gandurile tabarau fara oprire pe creierasul meu, incercand sa scape de ele. Dar nu puteau. Daca tipii ma luasera in vizor? Si daca nu aveam sa-mi vad banii? Ce aveam sa fac? M-am bagat in niste treburi murdare. Foarte murdare. Si nu trebuia sa o fac. Am simtit pe umarul meu o mana, una puternica, exact ca cea a unui barbat. O mana care m-a facut sa tresar. M-am intors, iar ochii mei au fost cuprinsi de doua pupile negre, un negru deosebit de stralucitor. El banuiesc ca trebuia sa fie. Am zambit relativ pe sub mustati, in timp ce el ma examina din cap pana in picioare, apoi s-a incruntat la mine.
-Curva?
Am clipit des, privindu-l in prostie ca si cum mi-ar fi facut un compliment. Dar cand mi-am dat seama, am tresarit.
-Ce?!
Dar el doar si-a mentinut privirea, cea incruntata, examinandu-ma din nou.
-Am vazut destule cat sa-mi dau seama ca esti una dintre curve. Ei bine, si banii astia, ce ai vrea sa faci cu ei? Mosul nu-ti mai da bani? Continua, facandu-mi cu ochiul.
Obrajii mi s-au inrosit instantaneu. Aratam a curva? Pe bune?! Tipul asta era un adevarat nesimtit! Si, cu siguranta, daca nu aveam simtul bunului simt prin urmare: nesimtitule! cred ca l-as fi luat la palme. Asta, daca ma tine sa-l iau la pumni pe unul dintre... ei. In schimb, mi-am pus mainile in san si am evitat privirea lui, uitandu-ma in alta parte.
-Ca pentru stirea ta, sunt perfect virgina.
-Hei, de unde sa stiu eu? Nu te-am verificat!
Ochii mi s-au bulbucat si, sincer, cred ca i-as fi dat doua dosuri de palma de ajungea in partea cealalta a planetei Terra. Dar acea stare s-a dilatat rapid, odata cu izbucnirea unui ras "pofticios" al tipului. L-am privit usor cunfuza, dar el si-a trecut doar mana prin fata.
-Glumeam, pustoaico. Hai sa lamurim niste lucruri. S-a asezat in fund, jos, pe iarba, in timp ce eu refuzam sa ma asez. Suma? Nu ma intereseaza. Plata? Inapoi. Dobanda? Din ora in ora. Unde ma poti gasi? Oriunde. Unde ma poti cauta? Peste tot. Unde poti returna banii? Acolo unde ma gasesti. Am fost suficient de clar?
Am simtit cum un junghi imi trece prin stomac, in timp ce creierul o lua razna. Am simtit cum stomacul meu mi se face ghem, iar ochii mei se cutremura. Pe bune?! Atat de banali erau camatarii?! Am rasuflat, cu forta, cat sa se vada clar ca palavrageste in gol, si ca nu imi prea pasa despre ce vorbeste, din moment ce n-ar de gand sa-mi transmita o informatie clara. Ma privi atent in ochi, si zambi. Eu doar il priveam fix, strambandu-ma cand isi arunca privirea acolo unde nu trebuie. Isi sterse zambetul de pe fata si deveni serios. Tonalitatea s-a imi dadu o urma de seriozitate:
-5 ti se par OK?
-5 dolari?! Am izbucnit. Tu iti bati joc de mine, sau ce?!
Brunetul a chicotit usor, scotocindu-se in buzunarul pantalonilor sai foarte largi.
-Credeam ca te-ai prins ca vorbesc de 5 teancuri de bani.
Scoase din buzunar o punga neagra, plina. A aruncat un teanc de bani spre mine, iar eu l-am prins cu o singura mana. Nu mi-am schimbat deloc privirea, stiind ca ceea ce faceam era total gresit. Chiar eram gata sa-mi dau viata pentru banii astia? Pentru mama? Pentru ca nu aveam de unde sa dau inapoi o suma intr-atat de mare. Si-atunci aveam sa pier. Dar as fi salvat viata mamei mele, iar asta ar fi insemnat totul pentru mine. Pe primul loc era mama. Pe locul doi eram eu. Iar daca ar fi trebuit sa mor pentru ca mama sa ramana in viata, as faceo. Desi eram absolut constienta ca moartea e dureroasa.
-Am nevoie insa de ceva, spuse el la fel de serios.Seful meu mi-a spus cauza pentru care ai nevoie de bani. Sincer, poti sa-l si minti, pentru ca nu ne intereseaza cauza, faza este ca banii trebuie dati inapoi cu varf si indesat. Sunt totusi curios, daca ai intr-adevar conditia pe care o ai, imi poti spune cum ai de gand sa dai banii inapoi?
Mi-am intors capul intr-alta parte, incercand sa ii evit privirea. Aveam sa mor. N-aveam sa-i mai dau niciodata banii inapoi. Si totusi, sentimentele de tarie m-au tradat in ultima secunda, iar cateva lacrimi au inceput sa se scurga pe obrajii mei. Le-am lasat sa curga, in voia lor, pana cand mi-am dat seama ca brunetul inca era acolo. Mi-am sters lacrimile cu o viteza incredibila, cu toate ca eram sigura ca avusese destul timp sa le vada.
-Nu te intereseaza, am zis cu vocea tremuranda.
Cand mi-am intors privirea, am fost surprinsa total sa-l vad in spatele meu. Mi-a tras in sus barbia, provocandu-ma sa ma uit fix in ochii sai negriciosi. Imi zambea cu o oarecare ironie, iar eu incercam sa gasesc in minte metoda perfecta de-al respinge. Dar, inainte de a gesturiza ceva, el mi-o luase inainte, patrunzandu-mi cu dinzii o particica neinsemnata din obraz, o muscatura tare, pe care abea am simtit-o, datorita cantitatii extrem de mici muscate. L-am privit confuza, plin de banuieli si in acelasi timp cu o anume revolta in interiorul meu.
-De obicei, cand oamenii spun asta, totul se transforma intr-un joc de-a soarecele si pisica. Iar motanul asta din fata ta si-a inghitit mereu prada, la final de joc.
Mi-a intors spatele, apoi a plecat, lasandu-ma in urma, confuza si ingandurata. Pentru ca ceea ce imi spusese el nu era normal. Era inspaimantator...
Bluza Sakurei: http://69.174.246.169/Products/Tie-Top-Blouse.jpg
Pantalonii Sakurei: http://thumbs.dreamstime.com/thumblarge_...6eoUve.jpg
![[Imagine: SIGN.png]](http://i1131.photobucket.com/albums/m556/miky100miky/SIGN.png)
Zone