25-05-2011, 10:54 PM
Multumesc mult de commuri :3
Timpul trecea foarte greu, iar eu incercam sa nu fiu deloc atent la discutiile celor doi. Cat de mult as fi vrut, replicile date de domnul Utaru imi faceau obrajii sa se inbujoreze, chiar daca acele cuvinte nu imi erau adresate mie.
In sfarsit momentul mult asteptat de mine sosise. Cerul capata o nuanta de albastru inchis, pe bolta observandu-se micutele stele ce incercau sa impresioneze lumea cu stralucirea lor. Ajuns in fata casei mele, mi-am luat la revedere politicos si am afisat un zambet cald, cu toate ca era unul fals, oricile l-ar fi luat ca pe unul adevarat. Cum m-as fi putut simti bine avand in vedere ca eu ar fi trebuit sa ies cu Yn, nu cu Saren? Ma simteam prost intr-un fel, ca si cum profesorul meu ma luase cu el din obligatie. Le-am facut cu mana apoi am intrat repede pe usa casei, incuind-o imediat. Am rasuflat usurat ca in sfarsit ma aflam in casa mea, insa gandul ca nici macar nu imi incepusem temele, ma speria. Iubita mea bunica adormise deja, asa ca am pornit discret spre camera mea. M-am asezat pe pat impreuna cu cartile si caietele, incercand sa invat la istorie si sa imi continui tema la romana.
Nu ma puteam concentra absolut deloc. Mintea imi fugea in alta parte, oriunde numai la invatat nu. Incercam sa citesc randurile din caiet si sa retin ceva, dar la doua secunde dupa ce reciteam o propozitie, concentrarea pierea. Cum as fi putut sa invat in starea asta?
Pentru prima data am lasat temele deoparte pentru ca era foarte tarziu. Peste o jumatate de ora, dupa toate incercarile de a retine ceva din caietul de istorie, incaperea fu luminata doar de o veioza ce statea langa patul meu. Chipul ca de inger, cu ochii inchisi, isi facea somnul. Eram acoperit cu un cearsaf alb, sub cap tinandu-mi mana pentru ca asa obisnuiam sa dorm. Cu toate ca aveam ochii inchisi si paream ca sunt intr-o lume a viselor, nu dormeam. Nu ma puteam odihni avand in vedere ce simtisem in acea zi. Mai intai la scoala, atunci cand i-am revazut zambetul dulce si bland al profesorului, apoi in oras, cand cei doi vorbeau lucruri atat de intime. Brusc imi venise ideea ca maine, la scoala, sa nu mai dau ochii cu Yn. La cat de prost ma simteam cred ca m-as fi balbait de tot in fata lui pentru ca, da, chiar simteam ceva pentru el. Nu puteam spune ca il iubesc, dar o atractie tot simteam. Mi-am dat seama de asta atunci cand inima parca mi se rupea cand il auzeam pe Yn soptindu-i cuvinte dulci acelui domn cu parul violet deschis.
Alarma enervanta a ceasului ma trezi din nou la timp, ca in fiecare dimineata. Am scos o mana din materialul subtire al cearsafului si am oprit acel ticait obositor, uitandu-ma cu coada ochiului spre fereastra. Razele soarelui nu incetau sa apara nici de data asta, acestea luminandu-mi intreaga incapere. Ceasul arata ora sapte fix, iar in patruzeci de minute am avut timp sa fac totul : sa mananc, sa ma spal pe maini si pe dinti, sa imi fac ghiozdanul, sa ma imbrac si sa imi aranjez parul. Nu trecu mult timp si ajunsesem iar la scoala, revazandu-mi colegii. Nu imi schimbasem modul de a gandi, mai bine spus ca as fi avut sa il ignor pe domnul Utaru in ziua asta, sau cel putin as fi incercat. Orele trecura repede si ma aflam in ultima pauza pe ziua de azi, urmand ora de matematica.
-Hey, Akita, vii la mine azi? ma intreba colegul meu de banca, prinzandu-mi mana intr-o stransoare foarte puternica pentru a-mi indrepta toata atentia spre el.
Eram pe colidorul de la parter, in fata usii de la clasa noastra. Nu eram singuri, bineinteles, erau multi alti colegi ce-si vedeau de treaba lor.
Colegul meu, Mark, era putin mai inalt decat mine si mai bine facut. Avea parul saten inchis si purta mereu uniforma neagra a scolii impreuna cu cravata rosie si inscriptia liceului pe ea. Rareori il vedeam purtand altfel de haine, blugi sau bluze mai mulate, nici macar in timpul liber. Nu am avut timp sa ii raspund intrebarii sale caci ii zaresc chipul domnului Utaru in celalalt capat al colidorului, facandu-ma imediat nevazut dupa trupul inalt al lui Mark.
-Mark, vorbim mai tarziu, nu cred ca vin la ora, imi anunt colegul, apoi ii aranjez scurt cravata si plec de langa el, in asa fel incat persoana din capatul celalalt sa nu ma fi vazut, sau cel putin asa speram eu. Am inaintat pe scari pana am ajuns la etajul unu si am privit in jos, asteptand sa ii vad trupul domnului Utaru cum intra in clasa. Da, asa e, aveam de gand sa chiulesc pentru prima data in anii astia. Cum imi propusesem, planul meu de a nu mai da ochii cu el ar fi trebuit sa mearga. Voiam sa isi dea seama ca sunt suparat si, totusi incercam sa ii arat ca el nu inseamna nimic pentru mine.
Nu stiu de ce, dar nu m-am gandit ca asta ar putea inrautati situatia. Am coborat o treapta caci profesorul de matematica nu mai intra la ora, iar toti colegii mei erau in clasa. Incepusem a ma ingrijora si a-mi pune tot felul de intrebari cum ar fi de ce nu a venit la ora? Aud pasi din spatele meu si imi indrept privirea acolo, ezitand la inceput sa privesc persoana.
Trupul inalt ce se afla pe ultima treapta de sus, impreuna cu catalogul imbracat intr-o coperta visinie, ma privea insistent cu acei ochi albastri. Parul blond ii cadea pe umerii lati, conturandu-i foarte bine gatul alb, la fel ca si pielea chipului sau. Ochelarii ii stateau pe nasul micut, ridicand o spranceana atunci cand vedea ca nu reactionez. Ramasesem pur si simplu incremenit cu mainile pe balustrada atunci cand domnul Utaru aparuse in fata mea.
-Dar... Cum ai ajuns? Erai acolo.. si... acum... aici? m-am balbait, incercand sa imi ascund vocea ce tremura.
Se apropie de mine in timp ce cobora treptele, pentru ca probabil isi daduse seama ca nu aveam de gand sa ma misc din acel loc. Odata ajuns in fata mea, isi aseza o mana greoaie pe umarul meu drept, facandu-ma sa tresar.
-De ce ma ignori? imi spuse calm, vocea lui nesperiindu-ma niciodata. Cu toate ca folosea acel ton bland, trupul incepu a-mi tremura, probabil din cauza situatiei in care ma aflam.
Nu am stiut ce sa ii raspund, sau mai bine spus cum sa incep. Ma zgudui usor, apoi se apropie cu chipul de al meu, sarutandu-mi scurt buzele.
-Hai in clasa, raspunse si o lua inainte, trecand pe langa mine ca un fulger, coborand si ultimele trepte.
Am ramas in acel loc catva timp pentru a realiza ce fusese cu acel sarut si, imediat dupa asta m-am intors cu fata la el, coborand treptele inapoi spre etajul principal, adica parterul, unde se afla clasa noastra. Inainta si deschise usa, apoi am trecut de prag, tinandu-mi capul aplecat in jos pentru a ascunde chipu-mi imbujorat. In clasa se facu liniste atunci cand domnul Utaru isi facu aparitia impreuna cu catalogul, facandu-mi semn sa ma asez in banca.
Am luat loc acolo, uitandu-ma spre fereastra pentru a ignora privirea profesorului si mai ales pe cele ale colegilor.
-Unde ai fost? imi sopti Mark, colegul meu, apropiindu-se de urechea mea imediat ce il analiza pe Yn, domnul de la catedra.
Intrebarea ramasese fara raspuns, caci nici dupa ora de matematica ce s-a desfasurat normal, nu l-a primit. Mi-am strans cartile, stiind ca azi era vineri. Trebuia sa ma bucur de sfarsitul de saptamana impreuna cu colegul meu.
-Deci vii? Ti-am spus ca sunt singur acasa, parintii au plecat la matusa in orasul alaturat si sunt singur in noaptea asta.
-Sigur, ii spun, afisand un zambet micut pe buze.
Toti eliberasera clasa mai putin barbatul blond ce inca ramasese la catedra.
Avea palmele incrucisate si coatele indoite, tinandu-le pe suprafata de lemn a biroului. Mainile erau ridicatle la nivelul barbiei, buzele fiind ascunse intre mainile impreunate. Ma privea pe mine si pe saten printre suvitele blonde ale bretonului, fara a ma scapa din privi. Ma uitam la el cu coada ochiului, fara a-i adresa ceva, doar un simplu "œbuna ziua" cand am iesit amandoi din clasa.
Afara era placut, soarele stralucea pe cer ca in nicio alta zi. Adia un vant usor de vara ce imprastia mireasma florilor din copaci, aruncand acel parful intregului oras.
Am vorbit cu Mark sa ma insoteasca acasa unde imi voi lua pijamalele si celelalte lucruri de care aveam nevoie, apoi ne-am fi dus amandoi la el acasa si probabil ne-am fi apucat de teme, ori ne-am fi jucat la calculator.
In mai putin de doua ore ma aflam in apartamentul lui de la periferia orasului. Camera sa era frumos decorata cu posterele trupelor sale preferate, pe pereti avand si diferite tablouri, pictate de el, bineinteles. Avea un talent deosebit la artele plastice, avand o multime de diplome castigate la concursurile de desen. Ne-am asezat pe o canapea crem din sufragerie si am dat drumul televizorului.
-Imi poti povestii ce s-a intamplat inainte de a incepe ora de matematica? ma intreba satenul, parand foarte curios.
-Am vrut sa plec, am zis scurt, apucand paharul de suc de pe masa si gustand din lichidul dulce si acrisor de lamaie.
-De ce? S-a intamplat ceva?
-Nu, am vrut doar sa plec. Nu ma simteam bine.
-Nu, Akita, nu te cred. Nu stii sa minti. Adu-ti aminte ca te cunosc, imi spuse bosumflat, prinzandu-mi mana si ridicandu-o la nivelul chipului sau. Mi-am retras-o imediat, stiind ca colegul meu avea inclinatii si spre relatiile dintre baieti, iar eu nu acceptam gandul ca m-ar putea saruta, in fond eram baieti si buni prieteni. Doar atat !
-Bine, uite, am inceput eu, privindu-l fix in ochi. Nu am vrut sa dau ochii cu profesorul de matematica pentru ca ... am oftat, oprindu-ma.
-Pentru ca?
-Pentru ca ieri am iesit cu el si domnul Saren in oras. Ei purtau o discutie intima iar Yn i-a spus ca ma luat si pe mine cu ei caci a uitat sa ma anunte ca va iesi cu el. M-am simtit prost tot drumul, vorbeau chestii pe care as fi dorit sa nu le aud.
-Stai, stai putin , ma intrerupse Mark, facand ochii mari, surprins. Adica domnul Utaru este impreuna cu Saren? intreba acesta, stand cu gura cascata.
Am inghitit in sec, dand afirmativ din cap caci oricum satenul si-ar fi dat seama daca il mint. Doamne, Yn, scuze ca n-am avut grija sa tin secret asta. Acum ma simteam si mai vinovat ca inainte.
-Capitolul 2-
Timpul trecea foarte greu, iar eu incercam sa nu fiu deloc atent la discutiile celor doi. Cat de mult as fi vrut, replicile date de domnul Utaru imi faceau obrajii sa se inbujoreze, chiar daca acele cuvinte nu imi erau adresate mie.
In sfarsit momentul mult asteptat de mine sosise. Cerul capata o nuanta de albastru inchis, pe bolta observandu-se micutele stele ce incercau sa impresioneze lumea cu stralucirea lor. Ajuns in fata casei mele, mi-am luat la revedere politicos si am afisat un zambet cald, cu toate ca era unul fals, oricile l-ar fi luat ca pe unul adevarat. Cum m-as fi putut simti bine avand in vedere ca eu ar fi trebuit sa ies cu Yn, nu cu Saren? Ma simteam prost intr-un fel, ca si cum profesorul meu ma luase cu el din obligatie. Le-am facut cu mana apoi am intrat repede pe usa casei, incuind-o imediat. Am rasuflat usurat ca in sfarsit ma aflam in casa mea, insa gandul ca nici macar nu imi incepusem temele, ma speria. Iubita mea bunica adormise deja, asa ca am pornit discret spre camera mea. M-am asezat pe pat impreuna cu cartile si caietele, incercand sa invat la istorie si sa imi continui tema la romana.
Nu ma puteam concentra absolut deloc. Mintea imi fugea in alta parte, oriunde numai la invatat nu. Incercam sa citesc randurile din caiet si sa retin ceva, dar la doua secunde dupa ce reciteam o propozitie, concentrarea pierea. Cum as fi putut sa invat in starea asta?
Pentru prima data am lasat temele deoparte pentru ca era foarte tarziu. Peste o jumatate de ora, dupa toate incercarile de a retine ceva din caietul de istorie, incaperea fu luminata doar de o veioza ce statea langa patul meu. Chipul ca de inger, cu ochii inchisi, isi facea somnul. Eram acoperit cu un cearsaf alb, sub cap tinandu-mi mana pentru ca asa obisnuiam sa dorm. Cu toate ca aveam ochii inchisi si paream ca sunt intr-o lume a viselor, nu dormeam. Nu ma puteam odihni avand in vedere ce simtisem in acea zi. Mai intai la scoala, atunci cand i-am revazut zambetul dulce si bland al profesorului, apoi in oras, cand cei doi vorbeau lucruri atat de intime. Brusc imi venise ideea ca maine, la scoala, sa nu mai dau ochii cu Yn. La cat de prost ma simteam cred ca m-as fi balbait de tot in fata lui pentru ca, da, chiar simteam ceva pentru el. Nu puteam spune ca il iubesc, dar o atractie tot simteam. Mi-am dat seama de asta atunci cand inima parca mi se rupea cand il auzeam pe Yn soptindu-i cuvinte dulci acelui domn cu parul violet deschis.
Alarma enervanta a ceasului ma trezi din nou la timp, ca in fiecare dimineata. Am scos o mana din materialul subtire al cearsafului si am oprit acel ticait obositor, uitandu-ma cu coada ochiului spre fereastra. Razele soarelui nu incetau sa apara nici de data asta, acestea luminandu-mi intreaga incapere. Ceasul arata ora sapte fix, iar in patruzeci de minute am avut timp sa fac totul : sa mananc, sa ma spal pe maini si pe dinti, sa imi fac ghiozdanul, sa ma imbrac si sa imi aranjez parul. Nu trecu mult timp si ajunsesem iar la scoala, revazandu-mi colegii. Nu imi schimbasem modul de a gandi, mai bine spus ca as fi avut sa il ignor pe domnul Utaru in ziua asta, sau cel putin as fi incercat. Orele trecura repede si ma aflam in ultima pauza pe ziua de azi, urmand ora de matematica.
-Hey, Akita, vii la mine azi? ma intreba colegul meu de banca, prinzandu-mi mana intr-o stransoare foarte puternica pentru a-mi indrepta toata atentia spre el.
Eram pe colidorul de la parter, in fata usii de la clasa noastra. Nu eram singuri, bineinteles, erau multi alti colegi ce-si vedeau de treaba lor.
Colegul meu, Mark, era putin mai inalt decat mine si mai bine facut. Avea parul saten inchis si purta mereu uniforma neagra a scolii impreuna cu cravata rosie si inscriptia liceului pe ea. Rareori il vedeam purtand altfel de haine, blugi sau bluze mai mulate, nici macar in timpul liber. Nu am avut timp sa ii raspund intrebarii sale caci ii zaresc chipul domnului Utaru in celalalt capat al colidorului, facandu-ma imediat nevazut dupa trupul inalt al lui Mark.
-Mark, vorbim mai tarziu, nu cred ca vin la ora, imi anunt colegul, apoi ii aranjez scurt cravata si plec de langa el, in asa fel incat persoana din capatul celalalt sa nu ma fi vazut, sau cel putin asa speram eu. Am inaintat pe scari pana am ajuns la etajul unu si am privit in jos, asteptand sa ii vad trupul domnului Utaru cum intra in clasa. Da, asa e, aveam de gand sa chiulesc pentru prima data in anii astia. Cum imi propusesem, planul meu de a nu mai da ochii cu el ar fi trebuit sa mearga. Voiam sa isi dea seama ca sunt suparat si, totusi incercam sa ii arat ca el nu inseamna nimic pentru mine.
Nu stiu de ce, dar nu m-am gandit ca asta ar putea inrautati situatia. Am coborat o treapta caci profesorul de matematica nu mai intra la ora, iar toti colegii mei erau in clasa. Incepusem a ma ingrijora si a-mi pune tot felul de intrebari cum ar fi de ce nu a venit la ora? Aud pasi din spatele meu si imi indrept privirea acolo, ezitand la inceput sa privesc persoana.
Trupul inalt ce se afla pe ultima treapta de sus, impreuna cu catalogul imbracat intr-o coperta visinie, ma privea insistent cu acei ochi albastri. Parul blond ii cadea pe umerii lati, conturandu-i foarte bine gatul alb, la fel ca si pielea chipului sau. Ochelarii ii stateau pe nasul micut, ridicand o spranceana atunci cand vedea ca nu reactionez. Ramasesem pur si simplu incremenit cu mainile pe balustrada atunci cand domnul Utaru aparuse in fata mea.
-Dar... Cum ai ajuns? Erai acolo.. si... acum... aici? m-am balbait, incercand sa imi ascund vocea ce tremura.
Se apropie de mine in timp ce cobora treptele, pentru ca probabil isi daduse seama ca nu aveam de gand sa ma misc din acel loc. Odata ajuns in fata mea, isi aseza o mana greoaie pe umarul meu drept, facandu-ma sa tresar.
-De ce ma ignori? imi spuse calm, vocea lui nesperiindu-ma niciodata. Cu toate ca folosea acel ton bland, trupul incepu a-mi tremura, probabil din cauza situatiei in care ma aflam.
Nu am stiut ce sa ii raspund, sau mai bine spus cum sa incep. Ma zgudui usor, apoi se apropie cu chipul de al meu, sarutandu-mi scurt buzele.
-Hai in clasa, raspunse si o lua inainte, trecand pe langa mine ca un fulger, coborand si ultimele trepte.
Am ramas in acel loc catva timp pentru a realiza ce fusese cu acel sarut si, imediat dupa asta m-am intors cu fata la el, coborand treptele inapoi spre etajul principal, adica parterul, unde se afla clasa noastra. Inainta si deschise usa, apoi am trecut de prag, tinandu-mi capul aplecat in jos pentru a ascunde chipu-mi imbujorat. In clasa se facu liniste atunci cand domnul Utaru isi facu aparitia impreuna cu catalogul, facandu-mi semn sa ma asez in banca.
Am luat loc acolo, uitandu-ma spre fereastra pentru a ignora privirea profesorului si mai ales pe cele ale colegilor.
-Unde ai fost? imi sopti Mark, colegul meu, apropiindu-se de urechea mea imediat ce il analiza pe Yn, domnul de la catedra.
Intrebarea ramasese fara raspuns, caci nici dupa ora de matematica ce s-a desfasurat normal, nu l-a primit. Mi-am strans cartile, stiind ca azi era vineri. Trebuia sa ma bucur de sfarsitul de saptamana impreuna cu colegul meu.
-Deci vii? Ti-am spus ca sunt singur acasa, parintii au plecat la matusa in orasul alaturat si sunt singur in noaptea asta.
-Sigur, ii spun, afisand un zambet micut pe buze.
Toti eliberasera clasa mai putin barbatul blond ce inca ramasese la catedra.
Avea palmele incrucisate si coatele indoite, tinandu-le pe suprafata de lemn a biroului. Mainile erau ridicatle la nivelul barbiei, buzele fiind ascunse intre mainile impreunate. Ma privea pe mine si pe saten printre suvitele blonde ale bretonului, fara a ma scapa din privi. Ma uitam la el cu coada ochiului, fara a-i adresa ceva, doar un simplu "œbuna ziua" cand am iesit amandoi din clasa.
Afara era placut, soarele stralucea pe cer ca in nicio alta zi. Adia un vant usor de vara ce imprastia mireasma florilor din copaci, aruncand acel parful intregului oras.
Am vorbit cu Mark sa ma insoteasca acasa unde imi voi lua pijamalele si celelalte lucruri de care aveam nevoie, apoi ne-am fi dus amandoi la el acasa si probabil ne-am fi apucat de teme, ori ne-am fi jucat la calculator.
In mai putin de doua ore ma aflam in apartamentul lui de la periferia orasului. Camera sa era frumos decorata cu posterele trupelor sale preferate, pe pereti avand si diferite tablouri, pictate de el, bineinteles. Avea un talent deosebit la artele plastice, avand o multime de diplome castigate la concursurile de desen. Ne-am asezat pe o canapea crem din sufragerie si am dat drumul televizorului.
-Imi poti povestii ce s-a intamplat inainte de a incepe ora de matematica? ma intreba satenul, parand foarte curios.
-Am vrut sa plec, am zis scurt, apucand paharul de suc de pe masa si gustand din lichidul dulce si acrisor de lamaie.
-De ce? S-a intamplat ceva?
-Nu, am vrut doar sa plec. Nu ma simteam bine.
-Nu, Akita, nu te cred. Nu stii sa minti. Adu-ti aminte ca te cunosc, imi spuse bosumflat, prinzandu-mi mana si ridicandu-o la nivelul chipului sau. Mi-am retras-o imediat, stiind ca colegul meu avea inclinatii si spre relatiile dintre baieti, iar eu nu acceptam gandul ca m-ar putea saruta, in fond eram baieti si buni prieteni. Doar atat !
-Bine, uite, am inceput eu, privindu-l fix in ochi. Nu am vrut sa dau ochii cu profesorul de matematica pentru ca ... am oftat, oprindu-ma.
-Pentru ca?
-Pentru ca ieri am iesit cu el si domnul Saren in oras. Ei purtau o discutie intima iar Yn i-a spus ca ma luat si pe mine cu ei caci a uitat sa ma anunte ca va iesi cu el. M-am simtit prost tot drumul, vorbeau chestii pe care as fi dorit sa nu le aud.
-Stai, stai putin , ma intrerupse Mark, facand ochii mari, surprins. Adica domnul Utaru este impreuna cu Saren? intreba acesta, stand cu gura cascata.
Am inghitit in sec, dand afirmativ din cap caci oricum satenul si-ar fi dat seama daca il mint. Doamne, Yn, scuze ca n-am avut grija sa tin secret asta. Acum ma simteam si mai vinovat ca inainte.
![[Imagine: dbigps.png]](http://i42.tinypic.com/dbigps.png)