Senzatii*Ritmice` [+12 . +18]

[hiimera]

Hii !! :3
Yey, aduc nextul aici, pentru ca am idei si nu ma pot oprii din scris, sper inca sa va placa noul fic, acum intru in mai multe detalii.
Va spun, nu este nici asa de interesant, din pacate, dar promit ca data viitoare sa fac mai bine.;) Si sper sa nu intarzi asa de mult cu enxtul. ;;)

Capitolul I
- Pierzi, pentru ca nu crezi -
*Sakura*

“- Sakura Haruno este o fricoasa, Sakura Haruno este o fricoasa !
- Incetati ! am strigat eu printre lacrimi.
- Si daca nu vreu soricelule ? se opreste din a mai face vreo alta miscare si mi se adreseaza cu rautate.
- Nu ti-am facut nimic ...
- Ficoaso, fricoaso...
Au tinut-o tot asa, intreaga zi m-au torturat cu “frica” in sine si chiar imi displacea comportamentul lor neobrazat si degajat.
Eram mica, clasa a-V-a si fiind transferata la o alta scoala, cam toti se luau de mine...
Eram in excursie si trebuia sa ma simt bine alaturi de noi mei colegi, care nu aratau pic de mila si simpatie, de parca cineva ii hipnotiza ca sa-mi faca mie rau , creerul lor poate, insa ii uram deja.
Tot drumul in autocar baietii m-au tras de codite si ma tot faceau fricoasa, mai ales cand am ajuns la cabanele de pe munte, tot asa au facut pana aproape de seara cand a trebuit sa mergem sus pe munte pentru a ajunge la o tabara frumoasa unde aveam sa petrecem o seara intreaga la un foc.
Pe scurt eram intr-o tabara, plina de copii rai si rautaciosi, nu aveau respect unul faţa de celalat si de multe ori cineva era invinuit pe nedrepte. Eu una, am reusit sa nu fiu condamnata pentru ceva ce nu am comis.. fetele fiind mai prietenoase decat razgaiatii de baieti m-au primit in gasca lor, dar tinerii flacai tot ne badjocoreau si se lau ba de: chipurile noastre, ba de corp si mai ales de forme...
Enervanti din calea afara si ma disperau, tot drumul pana sus au tinut-o asa, dar intr-un final ne-am ratacit, eu si inca patru baieti, care desigur se lipisera de mine ca scaiul si incercau in asa fel sa ma enerveze, pana cand ajungeam la pragul de a plange zdravan...
Pentru cateva minute, vazand ca nu mai suntem sub aripa liderului, doamnei diriginte, ne-am asezat aproape de cativa brazi mai falnici si tineri. De acolo au inceput sa se vaite toti si fiindca se lasa cu negura eu ma impancientam, pentru ca imi era tare groaza de ce fel de salbaticiuni colcaie padurea deasa de brazi.
- Lui Sakura ii este frica baieti... ce este rozalio, vrei la mami ? si au inceput sa rada toti, imediat dupa ce primul baiat m-a facut o laşă.
Dar trebuia sa accept faptul ca eram mica si inca doream sa stau sub un bec, stea sau soare, doar ca sa stiu ca nu ma atinge umbra si noaptea...
- Nu ! Nu imi este, taci odata prostule ! m-am rastit violent la el si imediat l-am facut sa taca, dar nu a durat mult ca au izbucnit ceilalti doi colegi ai mei, foarte “istet” din partea lor...
Si dupa taifas m-am asezat suparata cu mainile incrucisate la piept, jos pe iarba moale rezemata de trunchiul puternic al unui tanar brad.
Exemplul l-au luat si ceilalti, facand acelasi lucru, trebuia sa ne odihnim putin se putea ca in orice clipa ceilalti sa ne caute. Iluzii desarte, poate ca au uitat de noi, dar un lucru stiu sigur: drumul nu e lung pana la acea mica tabara, doar ca trebuie sa ne tragem suflarea. Iar aerul asta de munte, imbinat cu parfumul fresh al brazilor este numai bun pentru noi si mai ales mie imi face bine.
Dupa aprozimativ trei minute au inceput cateva tufisuri din apropierea unui lac, brazdat acum cu razele inflacarate ale soarelui de apus, sa se cutremure si sa fosneasca de zor, noi imediat am remarcat acest aspect neobisnuit si am tresarit din locurile noastre... Sigur era un animal salbatic, dar netotii de baieti au considerat pericolul ce ne pastea a fii o chestie minuscula si au inceput sa rada, apoi apucand fiecare cate o pietricica si au inceput sa arunce ca nemancati in acel loc.
Asa au reusit sa trezeasca din somn un pui mare, chiar mare.. de urs. Am ramas masca si am fugit undeva sa ma catar, i-am chemat rapid si pe ei si cu greu am reusit sa-i urc, fiindca la final cand el s-a apropiat si mai mult l-a zgariat pe unul din ei, chiar atunci cand se urca si a fost mult mai dificil, pentru mine ca sa-l urc pe creanga...
Norocul lui a fost ca si restul m-au ajutat si l-am tras cu putere langa mine, apoi l-am strans in brate, fiindca plangea rau de tot, ii simteam frica cum trecea prin venele pulsative, iar inima nici ca se mai punea la socoteala, batea intr-un ritm alert.
- Ce ne facem ? striga unul dintre ei speriat.
- Saracul Ches, acum e ranit si .. Doamne ne i-a moarte pe toti..
- Ho baieti, ho ! nu mai tipati, mai rau il intaratati si nici sa nu va treaca prin cap sa-l alungati cu crengute sau conuri, nu v-a merge, am spus eu in timp ce-l dezmierdam pe Ches, care deabia de mai putea de durere. Mainile lui erau inconjurul taliei mele, strangea bine de tricoul meu crem si isi lasa lacrimile sa-mi ude palma care o tineam pe obrazul lui visiniu.
- Atunci ce facem, desteapto ? striga unul la mine, iar ursul la randul lui la el.
- E comica faza, dar nu am chef sa rad, mai ales cu trei dintre voi asa de “glumeti”, am spus eu pe un ton rautacios, dar indeajuns sa-i fac sa taca odata. Ches e ranit si nu vreau sa mai vad pe altul sfasiat de ursul asta nervos, asa ca hai sa ne calmam si sa asteptam, poate are sa ne salveze cei din tabara...
- Iluzii Sakura, tu nu vezi ca suntem terminati.. !?
- Cineva sa-l adoarma la loc... spune unul dintre colegi.
Si chiar in momentul acela mi-a venit o idee buna, tot ce trebuia sa facem era sa-l readormim pe urs ca sa ne lasa... sigur nu avea sa fie usor, cineva trebuia sa-i cante asa ca alta cale nu era decat sa-mi deschid vocea.
Si asta am si dres, toti au facut liniste pentru ca eu sa legan ursul furios si sa-l duc la tacere.

"Over the filds, up on the mountins,
We will be free, togheter...
You just have to trust in me..."

Cand am vazut ca ursul s-a potolit si apoi s-a linistit, plecand spre frunzis am reusit sa ne bucuram cu adevarat..
Au inceput sa ma plaude, felicitandu-ma apoi sarind toti pe mine de fericire ca am adormit salbaticiunea, apoi remarcand talentul meu de a canta.. era ceva cu adevarat nou pentru mine.”

Aceea zi chiar a fost una neasteptata, cu adevarat ciudata dar a fost, in trecut cand eram doar o copila naiva si foarte fricoasa. Acum sunt mare si am indeajuns curaj incat sa privesc cu ochii deschisi stelele si luna, care infasoara bolta nocturna.
Imi ridic ochii spre ceasul de pe biroul meu si vad ca limbile indica ora 17:25, deja soarele inca batea pe cer, dar putin mai slab. Sunt extenuata, fiindca toate ziua buna ziua am alergat si am exersat diverse stiluri de dans. De la cele clasice si modern, pana la streetdance, freestyle si tot asa.
Pasiunea mea nu are cum sa se scurga precum nisipul din clepsidra, ea este vesnica si pura, invadandu-mi venele cu placere.
Miscarile imi dau viata, ritmul ma ridica in picioare, iar muzica imi unge sufletul cu miere si zahar, dar toate astea pot sa fie spulberate intr-o secunda si cam deja au fost.
Mama intra pe usa si ma obliga sa ma ridic si sa fug repede pana la magazine ca sa-i cumpar detergent, sigur a vazut petele abundente de pe ultimele haine probate si purtate, cam pe toate le-am folosit in ultima vreme.
Cu greu imi ridic trupul si mai ales sa-l stabilizez, cateva ore incoace eram asezata smirna in patul pufos si acum sunt din nou cu picioarele pe pamant, chiar vreau sa am senzatii de zbor si vreau sa fiu aeriana si ganditoare, iar minte sa-mi zboare pretutindeni peste tot, explorand orizonturile si limitele Terrei.
Fug in baie, ma imbrac in altceva si las hainele pe care le-am avut pana acum in cosul cu rufe, pentru ca si astea sunt vraiste... nu sunt asa de breaza, nu pot sta nici doua minute ca imediat ma fac praf si cenusa, mai ales pe haine.
Cand ma vad in bucatarie ma prinde o pofta nebuna de mere, asa ca nu ezit sa strecor unul in gura. Musc violent din coaja lui fina ajungand apoi spre miezul carnos si la final, rontai bucata si o inghit cu placere si satisfactie. Il iau cu mine, apuc banii din mana femeii, care statea batand din talpa covorul si fug spre iesire de unde sar de zvapaiata ce sunt pe pietrele potecii din faţa casei.
Il vad pe tata cum uda florile si il salut politicos, apoi ma duc in sus spre un magazine. Dar la cat de smechera sunt prefer sa merg mai sus, spre centrul Tokyo-ului, fiindca am chef sa ma mai plimb cu toate ca nu am pe nimeni langa mine.
Fac cat drum fac, mai ma injur cu cativa pe drum din cauza ca ma fluera din masina si apoi ajung cu zambetul pe buze in centru, iar ochii desigur imi sar pe primul magazine de unde si cumpar detergentul cat si o doza de Fanta, ca sa-mi potolesc setea brusca.

Soarele batea din ce, in ce mai slab, totusi reusea sa lumineze bine de tot baietii care dansau de zor si de bucurie intr-un colt de “Rai” al strazii, si wow, chiar ma holbam la miscarile catorva, erau uluitori de buni.. bine nici experti dar aveau miscari de invidiat.
Muzica hip-hop, ii avantaja pe unii. Dar cand imediat mai aveam putin si cadeam, din cauza ca ma intinsesem prea rau pe o banca din apropiere, doar ca sa ii fixez pe aceia, a sosit un brunet cu parul tepos la sapate, extrem de diferit de ceilalti, parca emana o aura misteroasa si pe fruntea lui se citea:Invingator.
Cand casetofonul bubuii combinatia intre muzica rap si cea hip-hop, acesta porni intr-un ritm lent si fugitiv, o combinatie noua pentru mine si chiar interesanta, nici nu am mai ezitat.
Pe langa faptul ca erau multe fete adunate pe acolo doar pentru baiat, imi blocau imaginea si asta chiar ma enerva.
Am luat plasa care se prabusise pe jos si am pornit-o in acel loc mirific, in care brunetul executa niste miscari de dans frumoase si nemaiintalnite de mine...

*Sasuke*

Asa cum faceam mereu, ii uimeama pe ceilati si toate fetele acelea imi cam bruiau muzica cu tipetele lor cat si diminuarea spatiului de miscare era tot din cauza lor. S-au gasit si ele acum sa vine, daca nu eram de la inceput aici sigur locul era pustiu, dar chiar si asa mai mult loc pentru noi baietii din trupa Black` Tigerss.
Muzica era perfecta, ritmul la fel, ma infructam cu notele musicale ale cantecului ce-mi pulsa inima de extaz si fericire, nu ma puteam oprii.. eram foarte patruns in ceea ce faceam, fiind pasiunea mea, dansul, il practice inca de mic, chiar si cand parintii mei m-au lasat tot am continuat sa dansez... Chiar daca o faceam pe strada in ploaie sau in noptile de iarna, ce aduceau un ger cumplit, nu ma opream, visul meu asta este: sa devin cel mai bun si poate sa imi creez propria sala de dans, unde eu sa fiu seful si antrenorul a tot ceea ce tine de aceasta arta dinamica a miscarilor ritmice si lente.
Si acum imi aud inima cum pulseaza sangele, ce se zvapaie in mine din cauza miscarilor prea alarmante si intr-un final stop.
Ma inund in aplauze si laude, asa se intampla mai mereu, cele mai multe venind din partea fetelor, dar ceva ma atrage si ma surprinde. Aceea fiind o tanara fata, care ma privea cu o flacara in ochii ei verzi, acum aprinsi de pasiune pentru ceea ce am facut eu adineauri.
- Bravo, bravo ! A fost super ! striga ea aplaudand acum de una singura, fiindca restul o privesc ciudat.
Si acele soapte nu duc la bine, fiindca incep sa apara barfe si ea este in centrul atentie.
Ma apropii de ea usor si ii ating umarul, iar buzele mi le indrept spre urechia ei si ii soptesc incet, dar indeajuns de clar ca sa ma auda.
- Incearca sa te opresti, devii punct de barfa daca arati atat entuziasm faţa de mine...
- Oh, scuze ! Chiar nu am stiu.
In momentul in care a spus asta mi-a zambit cu gura inchisa si eu pur si simplu am clacat pentru cateva secunde, iar dupa mi-am scuturat capul ca sa-mi revin din transa in care am fost aruncat de rozalie.
Am crezut ca nu mai exista si alte persoane cu parul asa de roz si deschis, intr-o nuanta naturala si plina de spontaienitate...?
- Esti cumva vopsita ? intreb eu in timp ce imi las prosopul de pe umar in jos si-l strang in pumn ca sa nu cada.
- Nu ! tresare surprinsa de intrebarea mea apoarent stupida, pentru ea... Nu este, nu sunt nebuna sa imi stric parul.
- Deci este natural ? ma mir eu si o intreb.
- Da ! raspunde repede si sigura pe ea.
- Inteleg...
Nici ca mai aveam ce sa-i spun, parca deja ma uimise si acum vreau sa o vad in actiune... dar de ce am sentimentul ca este speciala si ca acel chip angelic al ei, l-am mai vazut la cineva, glasul dulce la fel si toate detaliile care tin de tanara aceasta misterioasa, le-am mai vazut si memorat de la alta persoana pe care am cunoscut-o undeva ?
Vad ca pare interesata de miscarile pe care le-am facut si ma roaga sa-i detaliez tot ce stiu si ce am facut.
Rad scurt la spusele ei, apoi ii chem pe baieti langa mine ca sa reusesc sa-i explic mai bine, aveam nevoie si de restul pentru ca dansul nu este individual, ci unul in echipa.
Cat timp danseaza restul si eu dezvolt propozitiile, ea sare repede cu o ntrebare de genul: “Sunteti o echipa de la clubul Wild Dance ?”
Atunci, nu stiu de ce dar mi-a venit sa rad, a intrebat asa de caraghios incat m-a bufnit, pur si simplu.
- Da suntem o echipa de la acel club.
- Ahh ! tresare ea surprinsa si eu tot clachez, crezand ca s-a inecat cu doza de suc.
- Ce ? Ai patit ceva ? intreb eu in timp ce ii pun mana pe umar si o privesc intens.
- Nu doar ca .. wow, e ceva super, trebuie sa fi foarte bucuros sa ai o echipa... vreau si eu sa incerc. Pot sa dansez ? Si daca castig ma introduceti in echipa voastra, mereu am vrut sa fiu intr-una din acest club ? ma roaga, insa sigur era si ea ca restul, venea aici doar ca sa ne impresioneze si sa-si dea aere de vedeta.
Am acceptat, cu gandul ca are sa iasa ceva penal si dupa sa pot si eu sa ma amuz pe seama ei, pentru ca cu toate ca eram mai dragut la inceput stiam sigur ca toate fetele sunt leite una cu cealalata.
Imi place sa ma joc cu ele, sunt o mica jigodie si stiu asta, dar am motivele mele...
L-am rugat pe Naruto sa porneasca muzica, desigur ceva ales de noi si nu de ea, doar era o mica competitie intre unul din echipa noastra, adica Gaara roscovanul si o fata prostuta si poate vopsita in cap, pentru ca nimeni nu poate sa aiba parul asa...
Am ranjit multumit la tabloul ce mi s-a afisat si eram sigur ca mai aveam sa castig din nou, chiar imi placea ceea ce fac.
Imediat cei doi au inceput sa danseze, am ramas putin uimit ca la inceput rozalia ma privea sfidator si ca parca imi citea gandurile, se putea sa fi aflat intentia, dar doar din priviri ? fiindca modul ei de a ma fixa era unul nu foarte placut...
Si la final am ramas cam toti cu gurile pe jos, doar ca s-a incurcat sigur din cauza emotiilor sau poate din cauza ca cineva i-a pus piedica ... nu noi, ci doua fete care pareau nemultumite de comportamentul fetei faţa de mine, nu ma bag, dar aia chiar a fost amuzant.
Dupa o cursa interesanta si plina de suspans, am decis ca tanara domnisoara nu are ce cauta la noi, in primul rand este o echipa de baieti si nu de fete si ca ar fi mai bine sa plece acasa si sa se joace cu papusile.
Cu asta nu prea am reusit sa-i inchid gura, ci din contra sa i-o deschis si spun sincer mi-a inchis-o ia pe a mea, gasea cate o replica la fiecare repros al meu.. modul asta al ei chiar mi-a starnit curiozitate. Sigur avea sa se lase cu ceva surprinzator si neasteptat de interesant.