This N' That

[Alexi]

Capitolul 17
Alexa P.O.V


- Mai avea puţin şi cumpăra tot magazinul!
- Nu e adevărat!
Am început să râd împreună cu roşcatul şi cu Eric. Săptămâna trecută am aflat că voi avea un băiat. Un băiat care va semăna perfect cu Alex. Scumpul meu Alex. De ce nu e şi el aici? Cu mine şi cu copilul nostru.
Eric a venit cu primul avion imediat ce i-am dat vestea. M-a sufocat cu îmbrăţişările, din oră în oră se aşeza lângă mine şi începea să mă mângâie şi să vorbească cu nepotul lui. Era atât de bucuros de acest copil încât mai avea puţin şi cumpăra tot mall-ul.
Soneria m-a trezit din melancolia amintirilor. Leonardo s-a ridicat de pe canapea, dar l-am prins de mânecă şi i-am spus că deschid eu. M-am ridicat de pe suprafaţa moale şi m-am apropiat de uşă. M-am oprit o clipă în faţa oglinzii şi m-am uitat la trupul meu. Talia mi s-a îngroşat puţin. E ciudat faptul că nu arăt ca acele mame care au o burtă mare şi au nevoie de loc cât pentru patru.
Am auzit din nou soneria şi m-am îndepărtat de oglindă. Am pus mâna pe clanţă şi am deschis uşa.
- Alex!
Soţul meu stătea de cealaltă parte a uşii şi mă privea. Mâna mea a alunecat de pe clanţă, iar inima a început să îmi bată cu putere. Ce să fac? Mai bine spus ce căuta el aici? Şi de ce era aici?
- Iubito!
Când l-am auzit am simţit că pământul îmi fuge de sub picioare. În faţa ochilor mei se punea o cortină negră. Ca şi cum o scenă dintr-o piesă de teatru se termina. Ce urma acum? O scenă dramatică?
Mi-am închis ochii, iar trupul mi-a devenit din ce în ce mai greu. O pereche de braţe m-au prins şi l-am auzit pe soţul meu cum mă striga.
În mintea mea era un haos. De ce Sasha era aici? De ce? Îl aud cum mă strigă şi îmi spune să mă trezesc. Dar îmi este frică! Dacă e aici ca să mă insulte? Dacă vrea să îl rănească pe copilul nostru? Nu! Asta nu am să o permit niciodată! Pe mine poate să mă insulte cât vrea, dar pe copilul nostru , nu!
Am început să îmi deschid ochii clipind destul de des. M-am uitat în jurul meu şi am observat că Eric, Leonardo şi Alexander erau lângă mine. Soţul meu mă ţinea de mână. M-am ridicat aşezat uşor în şezut, ajutată de brunet.
- Ce cauţi aici?
- Pe tine ÅŸi pe copilul nostru!
Am auzit bine? A spus copilul nostru? Tipul ăsta a venit aici ca să îşi bată joc de mine? Acum 6 luni m-a alungat ca pe un câine, iar acum vine să mă caute?
L-am privit nervoasă şi mi-am retras mâna din a lui. Eric m-a ajutat să mă dau jos din pat. Iam privit pe cei doi bărbaţi şi le-am cerut să mă lase singură cu soţul meu. Brunetul s-a ridicat de pe pat şi s-a apropiat de mine. A întins mâinile spre abdomenul meu, dar i le-am îndepărtat.
- De ce eşti aici? Isabella ţi-a otrăvit creierul şi mai mult? Ai venit să mă insulţi din nou?
- Nu! Mi-am dat seama prea târziu că am greşit. Te rog iartă-mă!
- Oh! Alexander de ce nu ai zis aşa? Boule! Ai destul de mult tupeu. Crezi că asta e o telenovelă? Mă alungi şi când îţi dai seama de faptul că ai fost un cretin vii şi îţi ceri scuze şi eu te iert imediat, nu? Păi am o veste pentru tine! Sunt o actriţă proastă! Nu o să uit ultimele 6 luni cu un ”iartă-mă!”.
Eram nervoasă pentru că simţeam că iau foc. Am început să respir din ce în ce mai greu şi mi-am dus mâna la tâmplă. Băiatul s-a apropiat de mine şi m-a luat în braţe. Am încercat să îl îndepărtez, dar era prea greu pentru mine să fac vreo mişcare bruscă în condiţia în care mă aflu.
Şi-a unit buzele cu ale mele şi m-a lipit de el. Încercam atât de mult să îi arăt că sunt tare, dar nu puteam. Am aşteptat sărutul ăsta timp de 6 luni. Lacrimile au început să se prelingă pe obrajii mei, în timp ce limba lui a pătruns în gura mea. Mi-am pus mâinile pe spatele lui şi i-am răspuns sărutului. Nimic nu s-a schimbat! Săruturile lui încă îmi trimiteau fiori în întreg corpul.
După ce am rupt sărutul mi-a şters lacrimile şi s-a aşezat în genunchi. A început să îmi mângăie pântecele şi să îl sărute.
- Merit insultele tale. Chiar le merit! Am fost un prost! Am reacţionat impulsiv şi am crezut-o pe Isabella şi nu pe tine. Iubito mi-a fost atât de greu acest timp în care am stat despărţiţi. Iartă-mă!
S-a ridicat în picioare şi m-a sărutat de frunte. Mi-a şters lacrimile şi i-am observat zâmbetul blând pe care nu am putut să îl uit niciodată.
Totul era atât de frumos. Prea frumos! Ceva nu era în regulă. După şase luni în care nu a venit să mă vadă, nu m-a sunat, acum vine şi îi pare rău pentru tot? I-am îndepărtat mâinile şi l-am privit.
- Cred că nu m-ai înţeles! Nu am să te iert atât de uşor! Habar nu ai cât de mult am suferit în ultimul timp. După ce mai alungat de lângă tine.
- Ştiu că am fost un prost! Ştiu asta! Dar sunt aici ca să refac ceea ce am distrus. Vreau să fiu alături de tine şi de copilul nostru!
- E copilul meu! Al meu! Te-ai îndoit de faptul că ar fi al tău imediat când ai aflat că se află în interiorul meu!
- Sunt om Alexa! Şi fac greşeli! Sunt aici ca să le refac!
- Ei bine ai venit prea târziu! Nu mai poţi reface nimic! Du-te înapoi la Isabella şi la firma ta nenorocită. Dacă vrei atât de mult un copil îţi sugerez să nu mai foloseşti prezervative când te culci cu Isabella. Sau poţi să adopţi unul. Acum te rog să pleci! Vreau să mă odihnesc!
Mi-am întors spatele şi m-am apropiat de pat. Eram pe punctul de a mă prăbuşi emoţional. Mă durea inima că trebuia să îl îndepărtez de lângă mine, dar trebuia să o fac. Nu puteam să mă întorc acasă şi să fiu bătaia lui de joc.
Brunetul m-a apucat de braţ şi m-a întors cu faţa la el. Ochii lui nu mai are calmi. Muşchii lui erau încordaţi.
- Nu îmi pasă ce spui! O să rămân aici până când copilul meu se va naşte! Niciodată nu o să renunţ la el sau la tine. Să îţi intre bine în cap asta!
Mi-a dat drumul şi a ieşit din cameră, trântind uşa în urma lui. M-am aşezat pe pat şi am oftat. Am simţit o mică lovitură în interiorul meu şi mi-am dus mâna la pântece. Am început să îl mângâi uşor, în timp ce lacrimile voiau să îşi facă apariţia pe obrajii mei.
- Ai simţit că a venit tatăl tău, nu? Îmi pare rău dragul meu! Dar va trebui să creşti fără el!
M-am întins în pat continuând să îmi mângâi pântecele. Mi-am închis ochii şi am adormit.




*



- Nu te-ai plictisit să vii aici?
- Nu!
Începea să mă exaspereze! În ultima săptămână venea mereu la mine şi mă însoţea peste tot. De ce nu înţelege că trebuie să plece acasă?
M-am aşezat pe canapea şi am aprins televizorul. Brunetul a venit lângă mine şi s-a prefăcut că se întinde, încercând să îşi pună mâna după gâtul meu. M-am ridicat de pe suprafaţa moale înainte ca el să mă atingă. M-am aşezat pe fotoliu şi l-am privit. Avea un zâmbet stupid pe faţă. Încerca să mă seducă? Nu i-a spus nimeni că în ultimul timp sunt foarte nervoasă şi nu pot fi sedusă?
Nu a durat mult şi s-a ridicat de pe canapea, apropiindu-se de mine. s-a aşezat pe un braţ al fotoliului şi a început să se joace cu părul meu. I-am dat mâna la o parte, dar a pus-o înapoi. M-am ridicat de pe fotoliu şi m-am întors cu faţa la el. Avea un zâmbet victorios. Îmi venea să îl iau de gât şi să îl ştrangulez. Am tras aer adânc în piept şi l-am privit.
- Vrei te rog să pleci şi să mă laşi în pace?
S-a ridicat de pe fotoliu şi s-a apropiat de mine. M-a apucat de talie şi m-a ţinut strâns.
- Încerci degeaba să mă îndepărtezi de tine! Mă iubeşti! Şi orice ai face nu o să reuşeşti să scapi de mine. Niciodată!
A vrut să mă sărute, dar m-am eliberat imediat din îmbrăţişarea lui şi am părăsit camera. Am intrat în baie şi am dat drumul la apă. Mi-am dat cu puţin lichid pe faţă şi m-am privit în oglindă. Durerea din interiorul meu a început să se joace din nou. Mi-am dus mâna la pântec şi mi-am strâns pumnul. Poate ar trebui să spun cuiva despre asta. Mi-am privit faţa în oglindă. Eram palidă. Poate prea palidă.
Începea să mă doară din ce în ce mai mult. M-am lăsat în genunchi şi m-a aşezat pe gresie. Ce naiba se întâmpla cu mine? De ce durerea asta nu îmi dădea pace?
Am simţit ceva pe coapsa mea, dar nu ştiam ce. Sau poate îmi imaginam. M-am ridicat cu greu în picioare şi m-am sprijinit de chiuvetă. M-am uitat la podea şi am văzut o pată de sânge. Trupul meu a început să tremure. Mi-am pus mâna pe coapsă şi am simţit ceva. Frica a început să se instaleze în mine. Mi-am ridicat mâna şi am privit-o. Am avut un şoc când am văzut sânge. Ce se întâmplă cu mine? De ce sângerez?
- Alex! Alex! Alex!