Dulce octombrie.

[Abbeh.]

Am citit de aseară, dar, sincer, mi-a fost lene să-ţi las un comentariu cât de cât decent. Se mai întâmplă. : )).
Ideea e chiar drăguţă, originală, aşa-mi pare, cel puţin eu n-am mai citit ceva asemănător. O sculptoriţă ! Auzi ! Eşti incredibilă, really, genială, nu cred că m-aş fii gândit să fac un fic cel puţin asemănător, darămite la fel; sau cel puţin nu în viitorul apropiat. Îmi place cum descrii, îmi place că acţiunea se desfăşoară în Paris (mint! nu-mi place, A D O R), dialogul e drăguţ şi toate cele, însă parcă mi-ar fii plăcut ca ea -artista- să nu se bâlbâie acolo, i mean ... să fie o tipă sigură pe sine. : )). Yeah, aberez. Am observat la un moment vreo două-trei fraze care puteau fii formulate altfel, să sune mai plăcut urechilor, însă nici aşa n-a fost greşit. Îmi plac şi pozele, btw, deşi tipul parcă e puţin cam ... ei, mare. :)) Nu cred că mai am de ce să mă leg, la ora asta sunt încă puţin somnoroasă. Aştept următorul capitol, sper să-l aduci repede.
Spor la scris ! >:D<