Pentru că iubesc să trăiesc.

[SnowFlake.]

Capitolul treisprezece - Fantome ÅŸi iar fantome

M-am ridicat uşor din pat, clătinându-mă din cauza săriturilor din ultimele minute. Am zâmbit gândindu-mă că totul va fi bine şi va reveni la normal. Dacă va fi aşa nu ştiu, căci s-au întâmplat prea multe în ultimul timp în viaţa mea. Prea multe noutăţi şi nu cred că voi mai suporta şi altele. Am aruncat o privire dezolantă către Key, dar se pare că nu a observat-o, aşa că mi-am schimbat atitudinea rapid şi am zâmbit cât am putut de dulce. Un zâmbet pe care ştiam că-l iubeşte şi care este mereu binevenit, care pur şi simplu îi umple sufletul de bucurie. Nu suportă să mă vadă tristă, chiar dacă uneori nu mai pot suporta şi cedez. Azi nu aveam de gând să fac asta, prefer să las entuziasmul să mă cuprindă şi să încerc să fiu cât mai naturală posibil. Mai pe scurt, să fiu eu, nu o străină care-mi ia locul câteodată.
I-am spus în şoaptă că am de gând să fac un duş scurt şi a înţeles imediat. De ce am vorbit în şoaptă, chiar nu ştiu. Probabil nu eram sigură pe mine sau.. habar nu am. Nu mai sunt stăpână pe mine acum. Nu-mi place când îmi schimb comportamentul des, dar nu am ce face.

Jetul călduţ de apă îmi desfăta simţurile. Duşul este partea mea preferată din zi şi este oricând un bun remediu pentru a mă calma şi a-mi face gândurile care mă stresează, să plece departe.
Şi gândul că îmi voi revedea cea mai bună prietenă mă încânta. Mai ales după acest " incident " cu Jake şi, în fine, după toate evenimentele din ultimul timp.
Stăteam şi priveam într-un punct fix, mintea fiindu-mi complet goală, de parcă nici nu aş fi fost acolo. Două braţe puternice m-au făcut să tresar şi m-am întors în lumea în care nu aş fi vrut să fiu. Am zâmbit la vederea chipului pe care-l iubeam şi de care aveam nevoie în momente critice. Nu era un moment critic acum, dar nu conta. Ochii săi erau profunzi şi crede-ţi-mă dacă mă mai uitam mult acolo, riscam să mă pierd cu totul. M-a sărutat apăsat, ca şi când ar fi sărutul nostru de rămas bun. Lucrul ăsta m-ar fi înspăimântat dacă nu-l cunoşteam aşa de bine cum îl cunosc acum.
I-am cuprins gâtul cu braţele şi el şi-a mişcat mâinile ritmic pe tot corpul meu. Îmi dădea fiori şi mă făcea să vibrez, mă făcea să-l doresc. Ziceai că este un bun cântăreţ şi că eu sunt pianul său, sau orice alt instrument potrivit contextului.

Atunci când a fost gata să mă pătrundă ceva mi-a atras atenţia. La început nu am dat importanţă şi l-am lăsat să se joace cu mine cum vrea, dar când am observat că se apropia atât de mult de mine, am ţipat. Key s-a uitat la mine tulburat şi m-a cuprins cu braţele întrebându-mă ce s-a întâmplat. Nu-i puteam răspunde. Nu ştiam ce să-i spun. Aş fi încercat să-i explic, dar mintea îmi era goală şi mă uitam doar la silueta care trece prin faţa mea, făcând ture de cameră. M-am îndepărtat puţin de Key, am închis apa şi am înfăşurat un prosop albastru în jurul meu. M-am uitat atentă la cei doi, căci spiritul era un băiat. Era destul de chipeş, deşi nu-l puteam vedea clar. Pe el nu, dar aura sa da. Şi din nefericire Key şi această fantomă au aceiaşi aură, aceiaşi culoare, ceea ce înseamnă că este fantoma sa.

Credeam că o să ameţesc de la atâtea ture pe care le tot făcea.
- Stai odată pe loc! mi-am auzit propria voce strigând.
Key a crezut că vorbesc cu el, dar nici vorbă. Nu mă uitam înspre el, deci şi-a dat seama imediat ce făceam.
Din fericire pentru mine chiar a stat. M-a ascultat şi a stat pe loc, uitându-se uimit la mine.
- Tu mă poţi auzi? m-a întrebat sfios.
Mi-am abţinut un rânjet.
- Nu doar te pot auzi, te pot şi vedea. Ce e rău în asta? Asta fac eu. I-aş spune " carieră ", dar nu câştig bani şi că tot veni vorba, nu eu am ales să fac asta.
A rămas mut de uimire. Nu ştiam că pot face până şi fantomele să tacă din gură când îmi folosesc farmecul, dar în fine mă abat de la subiect.
- Care e numele tău? am continuat la scurt timp.
- Damien. Nu întreba, eu unul îmi urăsc numele şi pe cel care l-a ales. Sună a gay.
Am început sa râd la auzul cuvântului " gay ". Tot timpul m-a amuzat, dar un lucru e sigur detest persoanele care sunt pe invers. Sincer nu pot înţelege ce văd bărbaţii la alţi bărbaţi, e un lucru inexplicabil pentru mine. Şi tot timpul îmi aduc aminte de cine ştie ce cântăreţi care au faţă de gay.
- Mie-mi place numele tău! am spus zâmbind. Nu era chiar o minciună. În mare parte îmi plăcea, dar avea dreptate şi el. Sincer nu aş vrea sa fiu în locul lui.
- Mulţumesc, a spus şi el şi a schiţat un zâmbet.
Acum că ştiam cum arată şi îi ştiam numele eram nedumerită din două privinţe.
- De unde vii? Åži de ce ai aura lui Key?
A început să râdă, un lucru care pe mine m-a făcut să mă înfurii şi să mă cutremur. Avea un râs ciudat, malefic.

Aş fi vrut să-i spun să nu mai radă, căci mă sperie, dar i-aş fi dat satisfacţie şi o plăcere imensă dacă mă auzea spunând o asemenea prostie. O prostie reală.
- Păi, a început el, de unde vin nu ştiu. Presupun că din pulgatoriu. Ştii şi tu ce înseamnă nu?
Am dat din cap că da. Evident că ştiam. Orice suflet chinuit umblă pe pământ, între rai şi iad. Mă întreb cine l-o fi chinuit, dar mai bine să nu aflu.
- Perfect, a spus mai apoi. Am aura lui pentru că sunt al lui. Îi aparţin şi-mi aparţine. Ştiu că sună ciudat şi gay, dar nu sunt pe invers! Să nu-ţi faci o impresie proastă, da? Vroiam să spun că îl pot poseda când vreau eu, asta dacă el nu vrea şi te asigur că nu doreşte acest lucru. Vocea lui se va schimba şi culoarea ochilor la fel, iar când eu voi vrea nu va mai fi deloc conştient de ceea ce face şi când îi voi părăsi corpul şi va reveni la normal nu-şi va mai aminti nimic din ceea ce a făcut. Uite, am o mică surpriză pentru tine. În spatele tău e cadoul.

Tonul pe care a spus cuvântul " cadou " nu era tocmai unul entuziast sau normal, ci mai degrabă ciudat şi pervers. M-am întors cu încetinitorul. Îmi era prea frică să mă uit la, orice o fi acolo.
- Întoarce-te odată! s-a auzit o voce de fată din spatele meu.
M-am întors şi am privit-o. O altă fantomă? O Doamne!
- Uită-te în oglindă, mi-a şoptit ea la ureche.
Am tresărit când am simţit-o atât de aproape de mine, dar nu m-am clintit deloc. Nu i-am arătat nici ei că sunt speriată.
M-am uitat în oglinda mare din mijlocul băii. Nu am înţeles ce vrea prima dată, dar uitându-mă mai atent am observat că aveam aceiaşi aură ca a sa. Era fantoma mea. Glumeşti?