Cea care trebuie iubită (+18)

[Ymequa]

Musaraña - multumesc pentru comm. Am corectat greselile mentionate, nici nu le vazusem. Cat despre diacritice, eu in prima faza scriu fara ele, iar apoi le pun si se poate intampla se mai sar vreo una-doua. Ma bucur ca iti place si sper sa fii la fel de multumita si de continuare.
wulf - merci si tie pentru comm. Nu stiu exact care dintre cele doua forme este cea corecta, o sa caut. Iar numele fetei este Amanda.

Lectura placuta.

Capitolul II

Nu îmi venea să cred la ceea ce fusesem martoră. Îmi era scârbă de mine. Mă uram pentru că fusesem o proastă, pentru că tot timpul ascultam de ea şi, îmi era destul de frică încât să nu îi spun niciodată nimic. Mi-aş fi dorit să îi pot spune tot ceea ce simţeam în acel moment, dar din păcate, nu am scos nici un cuvânt şi am urmat-o în linişte, întorcându-ne înapoi la petrecere.
M-a lăsat, ca de obicei, singură, înconjurată de o mare de oameni pe care nu îi cunoşteam.

Stăteam şi mă uitam speriată în jurul meu, dorindu-mi să se termine cât mai repede.
- Mai ai „bodyguard-ul” după tine? Mă întrebă o voce cunoscută. M-am întors brusc şi l-am văzut din nou, acelaşi băiat care mă abordase şi mai devreme.
- Nu, am răspuns seacă. Probabil încearcă să îşi găsească o nouă victimă, i-am spus cu o voce plictisită; deja îmi imaginam ce avea să se întâmple în continuare.
- Să ştii că nu musc, îmi spuse băiatul. Zâmbi, iar ochii lui mari şi verzi se lumină mai mult.Numele meu este David. Încântat de cunoştiinţă. Mai zâmbi o dată, iar apoi îmi luă mâna şi mi-o sărută. Era prima dată când un băiat îmi vorbise aşa de frumos. Eram pur şi simplu fermecată de persoana din faţa mea.
- Amanda, am spus scurt.
- Ai un nume foarte frumos. Dacă stau bine şi mă gândesc nu am mai cunoscut pe nimeni cu numele acesta. Pot să îţi ofer o băutură?

Înainte de a îi răspunde m-am mai uitat o dată în jurul meu pentru a încerca să o găsesc pe aşa zisa „cea mai bună prietenă” a mea care mă lăsase singură.
- De ce nu, i-am răspuns zâmbind, nezărindu-o pe Ana nicăieri.
M-a apucat de braţ, iar eu m-am uitat puţin uimită la el. Îmi zâmbi, pentru a treia oară, de data aceasta într-un mod mult mai cald. Ne-am îndreptat împreună în spre bar, reuşind cu greu să ne facem loc printre mulţimea de oameni care, majoritatea, erau deja beţi, unii mai aveau puţin şi uitau că nu se aflau în dormitor, iar cei care erau ceva mai treji încercau să aibă grijă de prietenii lor. Cuvântul „petrecere” aici, însemna de fapt „Hai să ne dezdrăbălăm!”.
- Bănuiesc că nu serveşti acool, nu? Vocea lui m-a readus la realitate.
- Nu, evit acoolul.
- Perfect atunci. Sper să îţi placă sucul de cirese, spuse în timp ce îmi întinse un pahar mare, în care se afla un lichid rosu. Am luat o gură din conţinutul rece şi am zâmbit fericită. M-a luat din nou de mână şi am ieşit, împreună, afară. Aerul era mult mai răcoros, iar cerul era mai senin ca altă dată. Începuse să mi se facă frig. Dintr-o dată am simţit cum ceva cald îmi atingea pielea. Îmi dăduse sacoul lui. Voiam să mă bucur de ceea ce se întâmplă, voiam să cred că nu vrea de la mine doar acel lucru, chiar voiam să cred că el avea să fie special şi că o să mă ajute.

Ne-am aşezat pe gazonul din faţa casei şi ne-am uitat minute întregi împreună la stele, fără ca vreo unul din noi să scoată vreun cuvinţel. Pe fundal încă se mai auzea zgomotul provocat de muzica dată mult prea tare, dar, într-un mod ciudat, între noi se aşternuse liniştea, liniştea noastră ce nimeni nu putea să ni-o strice. Am simţit cum işi strecoară o mână după gâtul meu şi îmi întoarce uşor faţa. Ochii lui străluceau mai frumos ca niciodată. Îmi luă paharul cu suc din mână şi îl puse pe iarbă, lângă noi. Faţa lui începu să se apropie din ce în ce mai mult de a mea, iar eu simţeam cum inima mai are puţin şi o ia la fugă.

RoÅŸisem.

Şi-a închis ochii şi eu am făcut acelaşi lucru. I-am simţit buzele moi şi catifelate cum le ating pe ale mele, uşor. Pentru un moment am crezut că plutesc. Limba lui începu să îşi facă loc printre buzele mele. Nu vroiam asta, nu aşa, nu acum şi, nu cu el. L-am împins uşor de lângă mine însă m-a apucat de mână, m-a tras brusc înapoi, lipindu-mă de el şi apoi şi-a introdus limba în gura mea. Simţeam cum îmi umbla prin fiecare colţişor al gurii, saliva lui se amesteca cu a mea, iar limbile noastre duceau un razboi. L-am muşcat de limbă, făcându-l să şi-o retragă şi să mă împingă, de această dată, el.
- Îmi pare rău, l-am auzit spunând. Nu aveam nici cea mai mică idee că nu ştii să săruţi.
Am pus capul în pământ însă el m-a apucat de bărbie şi mi-a zâmbit încrezător.
- Avem timp, avem... pentru toate.
S-a ridicat, mi-a dat paharul cu suc ce se afla lângă el şi apoi plecă

Acela fusese primul meu sărut.

Am rămas acolo, singură, încă şocată de ceea ce mi se întâmplase. Probabil se speriase deja de mine. Care fată la cincisprezece ani nu ştia să sărute? Cred că ar fi fost bine să exersez cu o roşie, atunci când Ana mi-a spus de lucrul asta, dar... acum ce mai conta. Nu aveam să îl mai văd vreodată, eram sigură de acest lucru. A fost frumos cât a durat – de fapt, nu fusese nimic între noi, doar mintea mea făcuse ca ceea ce se întamplase în această seară, aici, să pară mai mult.

Speram că acolo undeva, avea să fie cineva şi pentru mine.Cineva care să lase aparenţele la o parte, care să nu fie superficial, care să ţină mai mult la mine decât la propia-i persoană, cineva care să mă înţeleagă şi să îmi fie alături ori de câte ori aveam o problemă.

Am hotărât ca măcar pentru o seară să uit de Ana, de faptul că mereu trebuia să ascult de ea şi să fac, în sfârşit, şi ceva ce vroiam eu şi anume să mă duc acasă.

Ajunsă în faţa casei, am scos cheia şi am deschis uşa mare, din lemn masiv. Mi-am aruncat sandalele pe undeva pe hol, erau prea înalte şi mă dureau foarte tare picioarele, iar în timp ce urcam scările pentru a ajunge în camera mea mai dădeam jos câte un articol vestimentar. Am ajuns în cameră goală, ducându-mă direct în baie şi am dat drumul la apă, pentru a umple cada. Am pus diverse spumante, am aprins lumânările ce se aflau pe marginea căzii şi m-am aruncat în apă, câţiva stropi sărind şi udând pe jos şi pe pereţi.

Când eram supărată, îmi plăcea să fac o baie relaxantă. Am stat acolo timp de câteva minute gândindu-mă la nimic, doar uitându-mă fix într-un punct pe perete. Mi-am luat halatul pe mine şi, aşa dezbrăcată cum eram m-am aşezat în pat şi am adormit.

A doua zi, când m-am trezit, am realizat că îmi venise ciclul. Uram acea perioadă a lunii, de fapt cred că orice fată o ura. Nu făceam decât să stau în pat, să mănânc dulciuri şi, să mă uit la televizor. Astăzi însă, trebuia să mă duc la şcoală. Fiind în primul an la liceu, încercasem să îi fac pe profesori să mă placă cât mai mult, chiar dacă asta însemna că nu trebuia să lipsesc de la vreo oră. M-am ridicat cu greu din pat, neavând nici un chef. Şi asta nu numai din cauza faptului că nu mai erau decât vreo două săptămâni de şcoală, ci şi datorită faptului că indiferent dacă vroiam sau nu aveam să mă întâlnesc cu Ana. Deja prevedeam un dita mai scandalul datorită faptului că aseară plecasem fără să îi spun.

Am luat o pereche de blugi deschişi la culoare pe mine, un tricou alb, simplu, o pereche de tenişi tot albi, geanta, în care aveam toate deja toate cărţile care îmi trebuiau în săptămâna respectivă – nu aveam ore foarte variate şi nu la toate materiile aveam carte – şi am plecat.

Ajunsesem chiar mai devreme decât trebuia. Am intrat în clasă şi am încercat să îmi găsesc de lucru.
- Ai idee cât te-am căutat azi noapte?
Ştiam ce avea să se întâmple şi chiar nu aveam chef de ea, nu în acea zi.
- Nu, şi sinceră să fiu nici nu îmi pasă. Am văzut cum ochii i s-au mărit. Îşi ridică mâna şi se pregăti să mă lovească. Am închis ochii, strângându-i cu putere, aşteptând să se termine cât mai repede.
- În locul tău nu aş face asta. Vocea băiatului mă făcu să deschid repede ochii. Era în faţa mea şi, nu visam, cel puţin aşa credeam.
- Dă-mi drumul animalule, mă doare, am auzit-o pe Ana ţipând.
- Bună Amanda, spuse băiatul zâmbind. Apoi se întoarse către Ana: Nu crezi că şi pe ea ar fi durut-o, poate chiar şi mai tare, spuse strângându-o cu putere. Am văzut cum se lasă în jos datorită durerii, lacrimile începând să i se prelingă pe faţă.
- E de ajuns David, las-o. Nu merită.

Îi aruncă mâna şi veni către mine. Mă sărută pe obraz, mă apucă de mână şi mă trase afară din clasă.
- O să fiu direct: eşti liberă mâine? Aş vrea să te invit la o petrecere la piscină. Crezi că ai putea veni.
- Desigur, i-am spus fericită. Desigur... Spune-mi doar ora şi eu nu voi fi acolo.
- La ora două e bine?
Am dat afirmativ din cap. M-a sărutat scurt pe buze şi a plecat.

M-am reîntors în clasă unde am găsit-o pe Ana plângând. În mod normal mi s-ar fi făcut milă de ea şi m-aş fi dus să o consolez, dar, îmi plăcea să o văd cum suferă. M-am aşezat în bancă şi am început să mă gândesc la cum o să decurgă ziua de mâine, la piscina. Chiar eram ofticată pentru că îmi venise ciclul tocmai în ziua aceea, dar nu era un motiv să dau înapoi. După şcoală m-am dus pentru a îmi lua un costum nou pe baie, pe care dădusem aproape toţi banii care îmi mai rămăseseră de la părinţii mei. Se părea că în curând trebuia să le cer iarăşi bani – dacă nu erau alături de mine atunci când aveam nevoie măcar financiar aveam pretenţia să mă susţină.

Sâmbătă, încă de la prima oră, soarele era sus pe cer şi strălucea cu putere. Avea să fie o zi fierbinte. Mi-am făcut ceva de mâncare, iar apoi am început să mă pregătesc. Nu aveam să intru în apă, datorită lucrului evident... dar asta nu însemna că nu puteam arâta bine. Mi-am luat o pereche de pantaloni scurţi, de blugi, albastri, care se potriveau de minune cu sutienul alb al costumul cel nou. M-am mai uitat o dată în oglindă şi am plecat mulţumită din casă.

La petrecere erau o mulţime de oameni, majoritatea necunoscuţi. Simţeam cum toate privirile erau aţintite asupra mea, însă încercam să nu mă împiedic, sau să fac vreo prostie.Vroiam să par mândră, sigură de mine, puternică, până la urmă ieşeam cu un tip de clasa a XII-a.
L-am zărit imediat pe David, care era cu câtiva paşi în faţa mea, aşteptându-mă. A venit la mine, deîndată de m-a zărit. M-a apucat de talie, m-a tras mai aproape de el şi m-a sărutat. Îmi luase mâna şi începu să mă tragă după el. Am ajuns într-o cameră, mă aruncă pe pat şi se aşeză deasupra mea.
- Te doresc, l-am auzid ÅŸoptindu-mi.
Am simţit cum mâinile lui începu să se plimbe pe abdomenul meu, ajungând până la sâni, jucându-se cu unul din sfârcurile mele deja întărite, făcându-mă să scot un „ah” scurt, apoi coborî până la bata pantalonilor, încercând să îi deschidă.
- Nu! am zis. Nu acum...
S-a uitat la mine nervos. M-am ridicat în capul oaselor încercând să înţeleg ceea ce se întâmpla. De fapt, ştiam ceea ce se petrecea aici, vroiam doar să mă fac că nu înţeleg, nu vroiam să cred că şi el, chiar el, era la fel ca toţi ceilalalţi.

Mă apucă brutal de mână şi mă trase de pe pat. Stăteam acum în faţa lui, simţind cum ochii ce ieri seară radiau de fericire, vroiau să mă calce în picioare pentru ceea ce făcusem. Îşi puse mâna pe capul meu şi apăsă cu putere, făcându-mă să cad în genunchi. Îşi dădu slipul jos, iar eu am închis repede ochii. Îşi înfipse mâna în părul meu şi îmi băgă penisul în gura mea, trăgându-mă de păr, iar apoi împingându-mă, începând să facă mişcări din ce în ce mai repezi. Părul mă durea ca naiba şi în zadar încercasem să mă ridic, era mult mai puternic ca mine. În câteva minute, am simţit cum gura mi se umpluse de un lichid călduţ, lucru ce mă făcu să vomit, scuipând totul afară, murdărind pe jos şi pe el. Îşi trase slipul la loc şi se îndreptă spre uşă.
În privirea lui se putea citi scârba ce i-o provocam.
- Nici nu eşti în stare să mi-o sugi calumea, păpuşă. Aşa nu o să meargă. Să mă cauţi când o să mai creşti. Adio Amanda. Îmi spuse lăsându-mă plângând lângă pat.



Orice sfat/critica este bine venit(a).