19-05-2011, 11:24 PM
Momentan sunt, literally, ingropata intr-un morman de carti, atat cele obligatorii [urasc tot ce este impus de scoala sau societate] cat si cele pe care le citesc de placere. Desi mi-ar place sa mentionez si sa fac o scurta analiza a multitudinii de carti in franceza pe care le citesc, cu referiri ciudate la agenti secreti si povesti macabre, prefer sa ma abtin si sa ma axez pe ceea ce citesc acum.
Rumors sau mult mai cunoscut in limba romana ca Suspiciuni, volumul II al seriei Lux de Anna Godbersen contureaza Manhattan-ul anului 1899, o lume a frustrantelor diferente sociale, cu intrigi care se impltesc asemenea unei panze de paianjen. Ceea ce mi se pare extrem de fascinant este stilul autoarei. Nefiind un mare fan al descrierilor alambicate si interminabile, ma irita la inceput, insa cu timpul am inceput sa il indragesc, considerandu-l o combinatie fascinanta- gen Gossip Girl meets Marie Antoinette.
Ideea generala a volumelor este ca aparentele nu sunt eterne, spre deosebire de esenta, si ca gradul de dificultate al unei vieti, in acea perioada, era indicat de asteptarile societatii si de rangul detinut. Cu cat te situai mai sus pe scara sociala, cu atat aparentele trebuiau respectate mai mult, deveneau o parte din tine, omorand-o pe cea reala. Nu o sa dau spoilere referitoare la actiunea cartii, desi mi se pare tentant. O alta parte fascinanta a cartii e ca, te face sa te astepti la ceva maret, asteptand sa se intampla, cand, de fapt nu se intampla; insa, bineinteles cand te astepti mai putin se intampla ceva de ordin major, si iti ia cateva pagini bune sa iti dai seama ca de fapt s-a intamplat. Abstract. O sa ma opresc aici si pun punct cu un citat care has stricken me as unfathomably true.
"So this was betrayal. It was like being left alone in the desert at dusk without water or warmth. It left your mouth dry and will broken. It sapped your tears and made you hollow."
Rumors sau mult mai cunoscut in limba romana ca Suspiciuni, volumul II al seriei Lux de Anna Godbersen contureaza Manhattan-ul anului 1899, o lume a frustrantelor diferente sociale, cu intrigi care se impltesc asemenea unei panze de paianjen. Ceea ce mi se pare extrem de fascinant este stilul autoarei. Nefiind un mare fan al descrierilor alambicate si interminabile, ma irita la inceput, insa cu timpul am inceput sa il indragesc, considerandu-l o combinatie fascinanta- gen Gossip Girl meets Marie Antoinette.
Ideea generala a volumelor este ca aparentele nu sunt eterne, spre deosebire de esenta, si ca gradul de dificultate al unei vieti, in acea perioada, era indicat de asteptarile societatii si de rangul detinut. Cu cat te situai mai sus pe scara sociala, cu atat aparentele trebuiau respectate mai mult, deveneau o parte din tine, omorand-o pe cea reala. Nu o sa dau spoilere referitoare la actiunea cartii, desi mi se pare tentant. O alta parte fascinanta a cartii e ca, te face sa te astepti la ceva maret, asteptand sa se intampla, cand, de fapt nu se intampla; insa, bineinteles cand te astepti mai putin se intampla ceva de ordin major, si iti ia cateva pagini bune sa iti dai seama ca de fapt s-a intamplat. Abstract. O sa ma opresc aici si pun punct cu un citat care has stricken me as unfathomably true.
"So this was betrayal. It was like being left alone in the desert at dusk without water or warmth. It left your mouth dry and will broken. It sapped your tears and made you hollow."
Strangers have the best candies
Out of my mind...back in 5 minutes.
Out of my mind...back in 5 minutes.