18-05-2011, 09:31 PM
Capitolul II
În fiecare persoană pe care o vedeam la costum găseam o ființă morocănoasă, plictisită și sictirită de aerul new yorkez. Pe de cealaltă parte eram eu. Mă aflam în acest loc de aproape o lună timp în care am dormit prin gări și pe bănci în parc, dar totuși eu vedeam partea plină a paharului. Dacă reușeam aici reușeam oriunde. Dar de unde să încep? Acum câteva zile văzusem într-un parc un grup de skateri. Cum eu aveam fler și șarm poate aș fi avut și noroc să găsesc un loc în care să stau. M-am așezat pe o bordură și i-am privit. Mi-am aprins o țigară. Mi-am aprins-o și pe a doua. La a treia deja mă luaseră toți nervii. Alo? E cineva o clipă atent la mine? Aici este o pizdă dispusă la orice pentru o masă caldă și un acoperiș deasupra capului. Dar drace, cum ziceam, șarmul, flerul sau norocul au sosit la timp. În spatele meu se afla un tip exagerat de înalt, cu un hanorac pus la nimereală și niște teniși jegoși. Când m-am uitat mai bine la chipul lui puteam spune că este chiar arătos. Slab, dar în același timp bine făcut. Și-a dat jos hanoracul și l-a aruncat lângă niște rucsace după care a privit grupul ce îl aștepta. A făcut un semn din mână ceva de genul ‚continuați nu vă sfiiți’ și și-a întors atenția din nou asupra mea.
M-a studiat din cap până în picioare. Liniștea asta și rigiditatea expresiilor lui mă scoteau din sărite. Mi-am dat ochii peste cap fapt care l-a făcut să schițeze un zâmbet. S-a apropiat de mine și mi-a desfăcut părul din coc. Și-a ațintit privirea asupra feței mele. Sunt sigură că îl atrăgeau buzele mele, mari și voluptoase. În afară de buze nu îmi plăcea nimic la mine. Eram slabă și vlăguită de droguri, abia dacă atingeam patruzeci și cinci de kilograme la un metru șaptezeci. Părul meu era lung până la fund, avea zeci de nuanțe, de la negru la albastru, blond, verde, caramel și dumnezeu mai știe câte altele pentru că mulți făcuseră experimente pe mine. Era totuși cât de cât curat pentru că acum două zile mă spălasem într-o benzinărie. Nu eram machiată pentru că numai la aspect nu îmi stătea gândul. Căram după mine un rucsac amărât cu câteva tricouri și niște pantaloni.
Revenind la brunetul din fața mea, pot să spun că în afară de faptul că nu începea o discuție totul era perfect la el. Mă atrăgea cel mai mult ochii lui, unul căprui și celălalt pe jumătate verde, foarte bine conturați de părul lui brunet. Mi-am aprins încă o țigară. Eram ca în filmele cu proști. Ne studiam îndelung și niciunul nu zicea nimic. Mi-a luat țigara și și-a aprins și el una. Am încercat să o iau înapoi pe a mea, dar o ridicase sus, așa cum un frate mai mare îi face în ciudă celui mai mic cu o acadea.
- Dă-mi-o, i-am zis pe un ton pe care nici nu mă așteptam să îl am vreodată. Un ton umil, înghenunchiat de un amărât de copchil. Nici nu cred că aveam mai mult de nouăsprezece ani.
Mi-a întins țigara fără ca nici măcar să nu se uite la mine, după care m-a lăsat singură, ducându-se la amicii lui. Sunt sigură că avea așteptări mult mai mari de la mine. Sunt sigură că faptul că m-am simțit inferioară l-a făcut să își îndepărteze atenția și interesul de la mine. Dar nu, eu nu sunt așa. A fost o scăpare, una care nu se va mai repeta. L-am urmat, treptat, pas cu pas. În momentul în care s-a oprit, m-am oprit și eu. S-a întors și a știut că sunt acolo. M-a întrebat numai din privire ce dracu’ mai vreau.
- Nimeni nu îmi întoarce spatele.
De data asta glasul meu era așa cum trebuie. Autoritar, fără spaimă, fără temeri. Brusc ochii lui s-au luminat. Le-a făcut din nou un semn amicilor lui după care m-a luat de după gât. S-a desprins de mine aplecându-se să îmi ia rucsacul și în același timp și hanoracul lui. După aceasta nu m-a mai atins. Am mers printre niște blocuri, urmându-l ca un mielușel. După mai bine de zece minute afurisite l-am întrebat indignată.
- Unde dracu’ mergem?
Mă așteptam din nou la o liniște înmormântată în propriile cuvinte, dar spre surprinderea mea și el știa să vorbească.
- Credeam că nu mai întrebi. Te-am văzut și acum două săptămâni în fața unui magazin și mi-am zis că ești o fată pe care trebuie să pun mâna. Dar tu nu ești din zonele astea, așa că nimeni nu știa nimic de tine.
- Să pui ce pe mine? Sunt un premiu câștigat la tombolă?
- Radical din nimic rezultă o infinitate de posibilități, iar tu ești una dintre ele.
- Ce radical?
- Vrei să mănânci ceva? Mergem la mine acasă. După asta poți să faci și o baie.
Inima mea bătea ca un negru la tobe. Eram așa fericită. Mâncare caldă, băiță bună și poate și un pat comod. Ei bine, știi când viața îți dă lovituri sub centură? Ăsta a fost unul dintre acele momente. În loc de o casă primitoare am găsit mai mult o cocină cu haine, mâncare, conserve, cutii de bere și care în mod abstract mirosea a iarbă, iar baia era de asemenea un lagăr de exterminare.
- Știu că nu e mult, dar poți sta aici dacă vrei.
- Ești vreun clarvăzător sau ce? De unde ai știut tu ce vreau eu.
- Am metodele mele, îmi răspunse el pe un ton care m-a scos din sărite.
- Ai pe dracu’. Ce ai făcut, m-ai urmărit? M-ai urmărit ca să vezi că sunt o drogată venită din țara nimănui care ar face orice pentru niște bani? Ei bine nu e așa.
- Ce ai luat, mă întreba el îngrijorat.
- Ce p*** mea îți pasă?
Mă prinse de mâini și nici că îmi dădea drumul. M-a strâns la piept iar eu, ca o proastă am început să plâng.
În fiecare persoană pe care o vedeam la costum găseam o ființă morocănoasă, plictisită și sictirită de aerul new yorkez. Pe de cealaltă parte eram eu. Mă aflam în acest loc de aproape o lună timp în care am dormit prin gări și pe bănci în parc, dar totuși eu vedeam partea plină a paharului. Dacă reușeam aici reușeam oriunde. Dar de unde să încep? Acum câteva zile văzusem într-un parc un grup de skateri. Cum eu aveam fler și șarm poate aș fi avut și noroc să găsesc un loc în care să stau. M-am așezat pe o bordură și i-am privit. Mi-am aprins o țigară. Mi-am aprins-o și pe a doua. La a treia deja mă luaseră toți nervii. Alo? E cineva o clipă atent la mine? Aici este o pizdă dispusă la orice pentru o masă caldă și un acoperiș deasupra capului. Dar drace, cum ziceam, șarmul, flerul sau norocul au sosit la timp. În spatele meu se afla un tip exagerat de înalt, cu un hanorac pus la nimereală și niște teniși jegoși. Când m-am uitat mai bine la chipul lui puteam spune că este chiar arătos. Slab, dar în același timp bine făcut. Și-a dat jos hanoracul și l-a aruncat lângă niște rucsace după care a privit grupul ce îl aștepta. A făcut un semn din mână ceva de genul ‚continuați nu vă sfiiți’ și și-a întors atenția din nou asupra mea.
M-a studiat din cap până în picioare. Liniștea asta și rigiditatea expresiilor lui mă scoteau din sărite. Mi-am dat ochii peste cap fapt care l-a făcut să schițeze un zâmbet. S-a apropiat de mine și mi-a desfăcut părul din coc. Și-a ațintit privirea asupra feței mele. Sunt sigură că îl atrăgeau buzele mele, mari și voluptoase. În afară de buze nu îmi plăcea nimic la mine. Eram slabă și vlăguită de droguri, abia dacă atingeam patruzeci și cinci de kilograme la un metru șaptezeci. Părul meu era lung până la fund, avea zeci de nuanțe, de la negru la albastru, blond, verde, caramel și dumnezeu mai știe câte altele pentru că mulți făcuseră experimente pe mine. Era totuși cât de cât curat pentru că acum două zile mă spălasem într-o benzinărie. Nu eram machiată pentru că numai la aspect nu îmi stătea gândul. Căram după mine un rucsac amărât cu câteva tricouri și niște pantaloni.
Revenind la brunetul din fața mea, pot să spun că în afară de faptul că nu începea o discuție totul era perfect la el. Mă atrăgea cel mai mult ochii lui, unul căprui și celălalt pe jumătate verde, foarte bine conturați de părul lui brunet. Mi-am aprins încă o țigară. Eram ca în filmele cu proști. Ne studiam îndelung și niciunul nu zicea nimic. Mi-a luat țigara și și-a aprins și el una. Am încercat să o iau înapoi pe a mea, dar o ridicase sus, așa cum un frate mai mare îi face în ciudă celui mai mic cu o acadea.
- Dă-mi-o, i-am zis pe un ton pe care nici nu mă așteptam să îl am vreodată. Un ton umil, înghenunchiat de un amărât de copchil. Nici nu cred că aveam mai mult de nouăsprezece ani.
Mi-a întins țigara fără ca nici măcar să nu se uite la mine, după care m-a lăsat singură, ducându-se la amicii lui. Sunt sigură că avea așteptări mult mai mari de la mine. Sunt sigură că faptul că m-am simțit inferioară l-a făcut să își îndepărteze atenția și interesul de la mine. Dar nu, eu nu sunt așa. A fost o scăpare, una care nu se va mai repeta. L-am urmat, treptat, pas cu pas. În momentul în care s-a oprit, m-am oprit și eu. S-a întors și a știut că sunt acolo. M-a întrebat numai din privire ce dracu’ mai vreau.
- Nimeni nu îmi întoarce spatele.
De data asta glasul meu era așa cum trebuie. Autoritar, fără spaimă, fără temeri. Brusc ochii lui s-au luminat. Le-a făcut din nou un semn amicilor lui după care m-a luat de după gât. S-a desprins de mine aplecându-se să îmi ia rucsacul și în același timp și hanoracul lui. După aceasta nu m-a mai atins. Am mers printre niște blocuri, urmându-l ca un mielușel. După mai bine de zece minute afurisite l-am întrebat indignată.
- Unde dracu’ mergem?
Mă așteptam din nou la o liniște înmormântată în propriile cuvinte, dar spre surprinderea mea și el știa să vorbească.
- Credeam că nu mai întrebi. Te-am văzut și acum două săptămâni în fața unui magazin și mi-am zis că ești o fată pe care trebuie să pun mâna. Dar tu nu ești din zonele astea, așa că nimeni nu știa nimic de tine.
- Să pui ce pe mine? Sunt un premiu câștigat la tombolă?
- Radical din nimic rezultă o infinitate de posibilități, iar tu ești una dintre ele.
- Ce radical?
- Vrei să mănânci ceva? Mergem la mine acasă. După asta poți să faci și o baie.
Inima mea bătea ca un negru la tobe. Eram așa fericită. Mâncare caldă, băiță bună și poate și un pat comod. Ei bine, știi când viața îți dă lovituri sub centură? Ăsta a fost unul dintre acele momente. În loc de o casă primitoare am găsit mai mult o cocină cu haine, mâncare, conserve, cutii de bere și care în mod abstract mirosea a iarbă, iar baia era de asemenea un lagăr de exterminare.
- Știu că nu e mult, dar poți sta aici dacă vrei.
- Ești vreun clarvăzător sau ce? De unde ai știut tu ce vreau eu.
- Am metodele mele, îmi răspunse el pe un ton care m-a scos din sărite.
- Ai pe dracu’. Ce ai făcut, m-ai urmărit? M-ai urmărit ca să vezi că sunt o drogată venită din țara nimănui care ar face orice pentru niște bani? Ei bine nu e așa.
- Ce ai luat, mă întreba el îngrijorat.
- Ce p*** mea îți pasă?
Mă prinse de mâini și nici că îmi dădea drumul. M-a strâns la piept iar eu, ca o proastă am început să plâng.