Medalionul

[madalyna_girl]

Uite ca am venit si cu continuarea . Scuze ca a durat atat dar am fost in perioada tezelor si a simularilor, mai am si proiecte de facut deci sper sa ma intelegeti .
Mersi Lullabaly ( Saya ) pentru comentariul tau >:D< .

Capitolul 6 : Confuzie

Nu m-am dus ieri la scoala , imi era teama . Cum se putea ca un vis sa devina realitate ? Am stat toata ziua in casa si am incercat sa gasesc ceva pe net despre vise reale , dar nimic concret .
Azi m-am dus la scoala pentru ca nu vroiam sa-i ingrijorez pe ceilalti , nu din nou . Era o zi senina , norii nu prevesteau furtuna .
Ma indreptam catre banca , cand in fata mea au aparut Anna si Tyler , m-au intrebat de ce nu am venit la scoala ieri si le-am spus ca nu m-am simtit bine si le-am facut cu mana in semn sa uite, erau putin ingrijorati dar le-a trecut repede cand m-au vazut ca radeam cu pofta la gluma unui coleg care era cel mai amuzant din clasa . Stateam in banca , nu puteam sa fiu atenta la ora , gandul imi era la acel vis , nu mi-l puteam scoate din minte . Totul era atat de confuz si de ciudat . Asa s-a intamplat si la celelalte ore .
Dupa ore cei trei au venit la mine , Anna alergand si topaind si ceilalti doi au venit in urma acesteia .
- Vrei sa vii azi in oras ? ma intrebau toti in cor sperand sa ma faca sa ma simt mai bine . Deci au obserbat ca nu eram in apele mele si eram cu capul in nori .
- Imi pare rau , dar nu . Nu am dispozitia necesara , le-am spus eu sperand sa renunte , vroiam sa ma duc acasa ca sa imi mai continui cercetarea mea . Ieri nu am gasit nimic , dar poate aveam noroc astazi si daca nu gaseam din nou nimic , aveam de gand sa ma duc pana la bibloteca sa caut si in carti .
- Hai Eri , o sa te simti mai bine daca vii , mi-a spus amica mea , haide , te roooog ! Intr-un final am acceptat la insistentele lor , oricum era ocazia perfecta sa uit acea intamplare , puteam sa ma duc si maine la bibloteca .
Ne-am dus la mall , drumul a fost placut . Copacii erau rosiatici , frunzele in mii si mii de culori de la galben pal la rosul de foc se dezlipeau de crengi cazand pe jos si creand un covor fasnitor de arama , pomii erau imbracati de roade , norii plumburii ascundeau jumatate de soare , razele palide ale acestuia imi cadeau pe fata . Ajunsi la mall , fiecare si-a luat ce si-a dorit . Baietii si-au luat fiecare cate un tricou , Anna si-a luat o esarfa si o pereche de blugi , iar eu mi-am luat o bluza albastra ca seninul cerului , apoi am mers la un suc . Am glumit , am ras , ne-am distrat . Am reusit sa uit intamplarea pana cand a trebuit sa ne despartim ca sa mergem fiecare acasa . Tyler s-a oferit sa ma conduca , dar am refuzat deoarece casa lui era in directia opusa casei mele . Trebuia sa accept ca si Anna , dar bineinteles eu trebuie sa fiu proasta si sa refuz .
Era zece seara , afara era noapte si ca sa ajung acasa trebuia sa trec prin parc , aveam o retinere dupa acel vis . Stelele mici licareau ca niste tinte de argint , luna rasarea ca o vatra de argint . Trecusem aproape prin tot parcul , mai aveam putin si ieseam , cand am simtit ca sunt urmarita . Am inceput sa grabesc pasul pana m-am trezit ca fugeam , mai aveam cinci metri si ieseam . Cand am realizat ca persoana respectiva ce ma urmarea se afla la mai putin de un metru in spatele meu m-am oprit , pentru ca stiam ca si daca fugeam tot ma va ajunge oricat de rapida as fi fost si m-am intors incet . Era un om sau cel putin asa credeam , imbracat tot in negru ca cel din visul meu , numai acesta avea parul taiat scurt si argintiu , era inalt si parea ca era bine facut .
- Stii , fetitele mici nu ar trebui sa se plimbe prin parc noaptea , nu stii ce se poate intampla , mi-a spus el si mi-a zambit destul de infricosator in timp ce mai facea cativa pasi in fata ca sa se apropie de mine , iar eu facem cativa pasi in spate .
- Da , am sa tin cont de sfatul dumneavoastra , am spus cu jumatate de gura si zambindu-i fals . Cica fetita mica , am optsprezece ani si pe langa asta m-am mai plimbat noaptea si mai tarziu prin parc , dar trebuia sa recunosc ca acum imi era putin teama .
M-am intors sa plec , cand persoana a aparut brusc in fata mea , din nou a disparut si a aparut in spatele meu . Simteam ca lesin , cum se putea un om sa dispara asa , ca si cum s-ar teleporta , acum chiar ca eram confuza . Un om nu putea face asa ceva , numai daca nu era un om . Acel gand ce mi-a trecut prin minte m-a facut sa tremur , vroiam sa fug dar picioarele imi erau inghetate , eram incremenita .
El s-a pus in fata mea si apropiindu-si capul de al meu , a inchis ochii si i-a deschis din nou , avea ochii rosii ca sangele inainte erau negrii ca smoala , dar cum ? Apoi si-a intredeschis gura si si-a lasat la vedere caninii ce erau neobisnuiti de lungi . Era un vampir !
Inima a inceput sa imi bata accelerat , respiram intrerupt . Vampir . Acel cuvant mi-a ramas tiparit in minte . Cum se putea ? Perceptia mea asupra lumii s-a schimba radical . Un vampir . Daca chiar exista si nu visam eu , cine stie ce mai este pe lumea asta . Totusi acum ar fi o logica , acuma stiam de unde provin povestile cu zane , vampiri , fantome si mai multe . Intotdeauna mi-au placut cartile si filmele de fictiune si intotdeuana mi-am pus intrebarea : de unde le-a venit ideea asta cu vampirii si restul ? Mi-am mai intrebat parintii si acestia mi-au raspuns ca din legende , stiam ca si in legende trebuie sa fie o parte de adevar , dar nu ma asteptam sa fie adevarate in totalitate sau cel putin unele .
Vampirul isi intinse mana si imi atinse parul dandu-mi-l la o parte lasand la vedere gatul , apoi mana trecuse usor spre gatul meu atingandu-l, m-am cutremurat , un fior rece mi-a strabatut sira spinarii . Era atat de rece ca gheata , s-a apropiat si mai mult gata sa isi infinga coltii in gatul meu . Credeam ca acela o sa imi fie sfarsitul .
- NU ! am strigat , ducandu-mi instinctiv mana la medalion . Acesta a inceput sa straluceasca ca o mica stea , vampirul vazand s-a dat inapoi cativa pasi si a ramas uimit , mai mult socat la vederea medalionului . Acesta a inceput sa straluceasca si mai tare cuprizandu-ma si pe mine in lumina orbitoare . Ma uitam in jur nedumerita si am observat ca ma ridicam in aer . Eram la vreo doi metri disanta de pamant .
Desi eram intr-o situatie terefianta , parca scoasa dintr-un film de groaza , in acel moment ma simteam bine , ca toate grijile mele evadasera , parca se topira . Ma simteam ca in al noualea cer , dar dupa vreo treizeci de seconde acea stare magica se evapora si s-a schimbat brusc . Inima parca ma strangea si nu mai puteam respira . Niste dureri ingrozitoare ma invadara , am strigat de durere . Parca din rai am ajuns direct in iad . Ma uitam in jur si abea daca reuseam sa disting vampirul , il vedeam in ceata , dar i-am putut auzi foarte clar cuvintele ce-i ieseau pe gura in ciuda faptului ca abea il vedeam .
- N ... nu ... n ... nu se poate , a spus destul de incet si balbait . Este imposibil ! deja a inceput sa strige facand pasi inapoi , parca ar fi vazut o monstruozitate . N-a mai spus nimic si a inceput sa fuga in directia opusa , s-a mai si impiedicat de cateva ori . L-am urmarit pana cand a fost inghitit de umbrele copacilor si de intuneric .
Mi-am dus mainile in fata , studiindule , dar mi se parea la fel ca si inainte , in clipa aceea mi-am data seama ca durerile disparusera . Nu intelegeam de ce s-a speriat in halul acesta , apoi am continuat sa ma uit la maini si la restul corpului si nimic , dar ceva imi spunea sa ma uit in spate . Mi-am intors capul incet , incercand sa aman momentul dar nu stiam de ce . Am ramas socata dea dreptul , din spatele meu iesea o pereche de aripi de ingeri exact ca si de pe medalionul meu , m-am uitat la pandantivul meu care inca continua sa straluceasca . Acum eram , cred ca de zeci de mii de ori mai confuza ca si inainte . Ce , eram un inger ? Totusi chestia asta poate avea legatura cu faptul ca am acele vise si ca stiau parintii mei ca avionul acelea avea sa sa prabuseasca si nu o sa fie supravietuitori . Si pe langa asta , oare are legatura si cu Kai , cel care mi-a dat acest medalion si a plecat asa brusc ? Si cu cei doi frati , care de asemenea au acelasi semn pe brelog si bratara ? In acel moment tot ce mi-a dorit a fost sa cobor jos , dar nu stiam cum . Mi-am dus mana la lantisor si mi-am dorit in gand sa cobor , sperand sa functioneze si chiar a mers . In mai putin de o secunda am fost cu picioarele pe pamant , dar nu mai aveam aripile , banuiam ca apar cand vreau eu sau cand eram in pericol . Mi-am venit in fire si am inceput sa alerg catre lac , parca drumul nu se sfarsea atat de lung mi se parea . Am ajuns intr-un final dar mi s-a parut o vesnicie .
M-am apropiat mai mult de lac si m-am uitat in apa putin tulbura dar suficient de calma ca sa ma uit la reflexia mea . Nimic nu se schimbase , tot acei ochi albastri ca seninul cerului si tot acel par saten , mi se parea ca era putin mai lung , dar cred ca era in imaginatia mea . M-am uitat mai bine , nasul , gura , tenul , toate erau la fel cu o mica exceptie : putin mai sus de tampla in fiecare parte era cate o stea mai neobisnuita cu sapte colturi , erau mici , stralucitoare si albe ca zapada ; spre fericirea mea nu se prea vedeau din cauza bretonului ce-l aveam asa ca nu imi faceam griji in legatura cu semnele acelea , totusi ce ma nedumerea era faptul ca mai aveam inca un semn exact la fel pe spate intre omoplati , dar acela era din nastere . Intotdeauna l-am ascuns ca sa nu il vada nimeni , nu stia de ce pentru ca mi se parea chiar dragut , dar il ascundeam , deci nimeni nu stia de acest semn .
M-am dat inapoi si m-am razemat de un copac . Ma gandeam cum era posibil . Era prea mult pentru mine intr-o singura noapte . Nu mai intelegeam nimic ; semnul , visele , vampirul si acum ca sunt un inger , cel putin asa banuiesc . Incercam sa ma calmez , inima imi batea tot accelarat mai sa imi sparga pieptul , tremuram toata . Am inchis ochii incercand sa scap de acele ganduri care imi dadeau fiori , dar cand ii inchideam acei ochi rosii imi apareau in minte asa ca ii deschideam din nou si pe langa asta imi era si somn , cum nu prea am dormit in ultimele nopti . Pleoapele imi cadeau , m-am lasat prada somnului si facandu-mi curaj sa infrunt acei ochi .
Telefonul incepuse sa imi sune si bineinteles ca m-a trezit , de mult nu am mai dormit asa de bine .
- Ce naiba ... ? am spus eu cu jumatate de gura si somnoroasa , mi-am deschis ochii , m-am uitat in jur si imi dadusem seama ca eram inca in parc . Alarmata mi-am luat telefonul din buzunar si am raspuns fara sa ma mai uit cine ma apeleaza .
- Da ? am spus cascand , m-am ridicat in picioare si am inceput sa alerg catre casa .
- Erika ! Unde esti ? Bat la tine la usa si nu imi raspunzi , dormeai ? E ora doisprezece !
- Cat , doisprezece ?! O , fi-rar , scoala ... da ce cauti la mine acasa , n-ar trebui sa fii la ore ? am intrebat-o accelerand pasul .
- E sambata , asa ca nu iti face griji ... da vi sa ma deschizi odata ? Stau aici , in fata usii tale de mai bine de zece minute , mi-a spus ea parand destul de enervata si nerabdatoare .
- Da , imediat ajung acasa , am spus respirand intrerupt . Desi eram in echipa scolii de atletism , distanta dintre parc si unde stau eu e destul de mare si pe langa asta eu sunt buna la viteza nu rezistenta si apoi si intamplarea de aseara .
- Ajungi acasa ? Da , unde esti ? m-a intrebat ea pe un ton mai ciudat , parca o vedeam si sunt sigura ca ranjea .
- Nu-ti inchipuii nimic pentru ca nu am facut nimic , am ajuns in parc si era prea frumos afara ca sa nu admir peisajul si asa ca m-am asezat pe iarba si fara sa imi dau seama am adormit , i-am spus eu , in mare parte e adevarat si oricum daca ii spuneam tot m-ar fi considerat o nebuna , asa ca e mai bine sa nu spun nimanui ce s-a intamplat . Nu vroiam sa ajung in spitalul de nebuni doar pentru ca ei nu ma cred . Anna , vezi ca inchid . Ajung in cateva minute , asteapta-ma ! i-am spus eu pe un ton mai rugator si am auzit un oftat .
Asa cum am spus am ajuns destul de repede . Intram in scara ducandu-ma la apartamentul meu de la etajul doi . Cea ce m-a uimit foarte tare a fost momentul cand i-am vazut pe Tyler si Kevin asteptandu-ma impreuna cu Anna in fata usii mele .
Am zambit fortat si le-am facut cu mana , acestia mi-au facut si ei cu mana cu exceptia lui Tyler care se uita la mine studiindu-ma de sus pana jos .
Mi-am facut loc printre ei ca sa ajung la usa si sa o deschid . I-am poftit inauntru , acestia intrand dupa care si eu . Aveam exact cum intri inauntru , langa usa o oglinda si cum am trecut pe langa ea , am apucat sa ma uit putin la mine , nu aratam prea bine .
- Ma duc sa ma schimb ! le-am spus si m-am indreptat catre camera mea dar cineva ma prinse de mana ca sa ma opreasca .
- Ce s-a intamplat ? m-a intrebat Tyler si ma privea in ochii , se putea citi foarte usor ingrijorarea lui pentru mine . Nu imi placea sa ii fac pe cei din jurul meu sa se simta ingrijorati dar ce era sa fac ca toate lucrurile rele mi se intampla doar mine , ce ma deranja cel mai mult era faptul ca nu mi-am putut tine promisiunea : sa nu mai fac pe nimeni sa se ingrijoreze pentru mine .
- A ... aa ... nimic . Ce ... sa se intample ? am spus balbait , speram sa nu se observa ca vocea imi tremura . Mi-am tras capul intr-o parte ca sa nu imi vada privirea , dar el mi-a prins barbia ridicandu-mi-o putin in sus facandu-ma sa ma uit in ochii lui . Nimic , ti-am mai spus , ma lasi sa ma duc ? am incercat cat de mult puteam sa par cat de cat sigura pe mine , dar nu stiu daca mi-a iesit . Vazand ca nu zice nimic am continuat . Ma lasi ? si mi-am tras putin mana de care inca continua sa ma tina el .
- Nu te cred ! Uitate la tine , arati ca in ultimul hal , toata esti murdara si pe langa asta bluza ti rupta , sfasiata in spate . Spune-mi ce s-a intamplat cu adevarat ! mi-a spus tragandu-ma mai aproapre de el si ridicandu-mi barbia mai sus , expresia de pe fata lui i s-a schimbat brusc , era socat ca si atunci cand mi-a vazut medalionul ; nu , era mult mai socat de cat atunci , atunci mi-a venit in minte stelutele . Am uitat complet de ele !
Era atat de liniste , nimeni nu indraznea sa scoata nici un cuvant , pana la urma mi-am pierdut rabdarea si m-am tras mai tare eliberandu-ma de el si m-am dus in camera . M-am uitat la mana de care m-a tinut si era rosie , se vedea foarte clar ca ma tinuse strans , ciudat , dar nu simteam nimic , absolut nimic . M-am dus la baie si m-am uitat in oglinda mai atenta , chiar ca aratam oribil , nici nu mi-am dat seama ca bluza era rupta . Mi-am dat jos hainele , bluza am aruncat-o intr-un colt , era buna acum de carpa si m-am bagat sub dus . Picurii de apa reci ma ajutau sa imi pun in ordine gandurile . Apoi m-am schimbat cu un trening si m-am dus la oaspetii mei neinvitati .
Am intrat in living , toti stateau pe canapea .
- Doriti ceva ? i-am intrebat sperand sa fi renuntat la subiectul acela .
- Un pahar cu apa , te rog ! mi-a cerut Anna iar restul au dat din cap in semn ca nu .
Dupa doua minute m-am intors cu paharul pe care i l-am dat Annei si cu o farfurioara cu covrigei pe care am pus-o pe masuta dintre canapea si fotoliu , apoi m-am asezat pe fotoliu .
- Deci , ce va aduca pe aici ? i-am intrebat incercand sa par vesela .
- Nu conteaza , se pare ca esti obosita si ai avut o noapte grea , banuiesc , deci ... uita , mi-a spus colega mea facandu-mi cu mana in semn sa dau uitarii motivul pentru care au venit .
- Nu , zii , m-ati facut curioasa , le-am spus destul de hotarata .
- Pai , vroiam sa te rog sa vii azi cu mine pana in oras ca sa imi i-au o rochie .
- O rochie ? am fost destul de surprinsa cand mi-a spus , pentru ce-i trebuia o rochie si pe langa asta ce cautau cei doi aici , nu mai intelegeam nimic . Pai ... sigur ca vin cu tine sa iti ei , dar pentru ce iti trebuie si ce cauta ei aici ? am intrebat-o si aratand cu degetul catre frati .
- A ... pai ? mi-a spus intorcandu-se catre Tyler ca sa continuie el , acesta a dat din cap si a continuat raspunsul la intrebarea mea .
- Este un bal organizat de scoala peste fix o saptamana , pentru asta ii trebuie o rochie si ce cautam noi doi ? Kev , sincer nu stiu de ce a venit , pe langa eu ... amm ... vrei sa fii partenera mea ?
- Bal ?! Si eu de ce nu stiu de acest lucru ? m-am revoltat eu ridicandu-ma in picioare , uitand complet de intrebarea lui . Si pe langa asta , cum adica peste o saptamana ? De ce asa brusc ? Deobicei balurile se anunta cu o luna inainte sau cel putin doua saptamani dar asta foarte rar , dar nu o saptamana . Acum eram nedumerita , trebuie sa fie ceva foarte imporatant de s-a luat o asa decizie si din cate tin eu minte nu se intampla nimic pe data respectiva .
- Anuntul se face abia luni , dar pe mine m-a anuntat Rose care e in comitetul scolar , vineri a avut loc o sedinta in care s-a hotarat sa fie un bal si nu ma intreba cu ce scop pentru ca asta nu stie nici ea , doar a venit directorul si le-a spus , imi explica Anna dand din umeri , si mi-a mai spus ca tema balului este regina si rege sau ceva de genu , oricum trebuie sa ne imbracam cu rochii din alea mari cum purtau reginele si printesele , intelegi ce vreau sa spun , nu ? m-a intrebat si am confirmat cu un semn din cap . Si vreau sa ma duc azi pentru ca vreau sa gasesc o rochie calumea . Deci ai sa vi si tu la bal ? Pe mine m-a invitat Kev si am acceptat , mi-a spus zambindu-mi cu gura pana la urechi , chiar parea fericita , se vedea foarte clar ca era indragostita pana peste cap .
Nostalgia ma cuprindea ... imi adusem aminte de Kai , intotdeauna ma duceam cu el la baluri ca partenera lui . Eram in culmea fericirii cand ma invita si nu intelegeam pe atunci de ce , dar acum am priceput , eram indragostita de el desi nu imi dadusem seama , credeam ca ma simteam asa doar din cauza ca mergeam la bal . Ce amintirii ... amintirea este un lucru atat de minunat, este aproape ca o dorinta de care iti este dor si cand iti dai seama ca nu o poti trai din nou te doare , te doare in piept , pentru ca orice incercare de retrai ce-a ce a fost candva va ramane zadarnica . Asa ma simteam si eu , imi era chiar dor de el , sa-l vad , sa-l aud dar acest lucru e imposibil sau poate nu . Clar acum nu mai pot spune ca un lucru este imposibil dupa ce mi s-a intamplat mie , atunci mi-a venit in minte propunerea lui Tyler , am uitat complet de ea .
- Da , am sa vin la bal , ca partenera lui Tyler , am spus zambind intorcandu-ma catre el sa-i vad reactia , a schitat un zambet triumfator . Si am sa vin si cu tine azi , oricum si eu trebuie sa imi i-au o rochie si stiu exact de unde .
- Pai ... atunci noi plecam , trebuie sa ma pregatesc si te sun eu , ok ? m-a intrebat Anna si am dat din cap in semn ca da .
Ne-am ridicat cu totii si i-am condus la usa si le-am facut cu mana dupa ce au iesit .
Am inchis usa si m-am dus in camera , m-am indreptat spre biroul meu pe care era o poza cu mine si cu Kai . Balul care va urma o sa fie primul meu bal fara Kai . Imi era dor de el , nu-l puteam uita orice as face . Ce n-as da ca sa-l pot vedea din nou . M-am aruncat pe pat si am stat intinsa uitandu-ma la tavan . Imi adusem aminte de clipele frumoase si magice pe care le-am petrecut impreuna , clipe de vis care speram sa nu se termine , dar orice lucru are un sfarsit . Imi mai adusesem aminte de primul meu bal cu el , de primul dans cu el .