[Terminat] I just wanna love you!

[MiraA]

Am venit cu nextul (mai repede decat intentionam) sper sa va placa

***


Ploua. Totusi, avand in vedere ca era in Londra, nu se mira deloc. Isi ridica gulerul paltonului maroniu, acoperindu-si jumatate de fata, si cobora din avionul micut pe pista aglomerata. Imediat ce intra in cladirea mare a aeroport Heathrow se indrepta spre locul de unde trebuia sa-si ia in primire bagajul, apoi se strecura printre aglomeratia infernala, pana ce ajunse la iesire. Mai mult de 10 taxiuri asteptau o viitoare comanda, dar el ezita. Se uita in stanga, apoi in dreapta, iar intr-un final il zari pe cel ce-l astepta.
Un barbat inalt, zvelt, cu un par rasul ca focul si fata pistruiata veni repede in intampinarea lui. Hainele sale acelea unui britanic tipic: haina de tweed si o pereche de panatalini kaki, destul de eleganti. Barabtul zambi si il imbratisa de parca nu l-ar mai fi vazut de secole.
-Ma bucur sa te vad. Totusi, mi-ar place sa ne vedem in circumstante mai favorabile. Il batu prieteneste pe umari, apoi si se apleca si ii lua micul geamantan de pe jos. Hai sa mergem. Avem multe de discutat, Jesse.
Tanarul aproba si il urma fara sa zica nimic. Nu ii placea sa vorbeasca despre asa ceva ziua in plina strada. Cand se gasira amandoi in masina lui Felix, Jesse se deschise la palton, scoase pachetul de tigari- acelasi pe care il cumparase din Sydnei in urma cu ceva vreme- isi aprinse una si trase cu nesat din ea, incercand sa nu se inece. Felix il privi tacut cateva secunde, apoi se incrunta.
Nu stiam ca fumezi...Cand te-ai apucat?
-Dupa ce m-ai sunat tu, zise Jesse absent, privind trecatorii de pe trotuar. Deci, imi spui ce se intampla defapt? Nu am apucat sa vorbim prea multe la telefon.
-Ieri am scos din Tamisa cadavrul unei femei: tanara, in jur de 22 de ani, bruneta, frumoasa. La o prima vedere moartea pare a fi survenit din cauza multiplelor plagi. Acum e la morga. Trebuie sa merg sa vad ce zice legistul.
-Atunci sa mergem la morga. Si eu vreau sa o vad. Mi-ai adus ceva poze.
Felix zambi si deschise torpedoul. Lua de acolo un dosar si i-l puse la Jesse in brate.
-Distreaza-te. Tu esti expertul cand vine vorba de nebunul asta, dar atat eu cat si ceilalti din echipa mea credeam ca e el.
Jesse deschise dosaru plic si scoase de acolo, pozele din care o tanara femeie, care semana izbitor de mult cu mama sa il privea cu ochii goi, sticlosi si lipsiti de viata. La fel ca la toate victimele, fata nu ii era atinsa. Se uita cu atentie, la incheieturile mainilor si a picioarelor, dar nu vazu nicio vanataie care sa indice ca femeia ar fi fost legata cand a injughiat-o. Singurele lucruri care le putea observa erau ranile facute de cutit. Numara treisprezece in total.
-Treisprezece? zise mirat. Uite un lucru care s-a schimbat. Pe restul victimelor le-a injunghiat de zece ori. De fiecare data. De ce a facut o concesie acum? Ce s-a schimbat acum?
-Poate a imbatranit...Poate nu a folosit aceeasi forta si victima nu a murit atat de epede precum trebuia sau poate pur si simplu a reusit sa-l enerveze. Cine stie?
-Si de ce a aruncat-o in Tamisa? continua Jesse. Nu are sens. Nu s-a chinuit niciodata sa-si acopere urmele. De ce ar face-o acum?
-Ar putea sa nu fie el? Sa-l fi copiat cineva? intreba Felix fiind din ce in ce mai intrigat.
-Nu...e el. De asta sunt sigur, dar ceva s-a schimbat. Cred ca avem nevoie de un profiler.
-Avem deja o echipa care lucreaza la asta. Au observat si ei diferentele.
-Trebuie sa insemne ceva: Tamisa 13...Tamisa 13, repeta Jesse, cazand apoi pe ganduri.
Restul drumului il parcursera in liniste.
Jesse privea abatut pe gemul masinii trecatorii care deveneau din ce in ce mai rari, intrebadu-se de ce totul trebuia sa se termine asa, iar gandurile sale zburara pentru a mia oara in ultimele 24 de ore la Blake. Se intreba daca nu ar fi fost mai bine sa vorbeasca cu el inainte sa plece...dar inauntrul sau stia deja raspunsul: nu mai avea niciun rost. Totul se terminase. Atat relatia lor-asta daca se putea numi o relatie adevarata- cat si viata lui relativ obisnuita.
Avea o presimtire foarte prosta in legatura cu aparitia lui in acel moment si in acel loc. In ultimii 14 ani fiecare miscare a sa fusese calculata, logica. Nu mergea decat inainte, niciodata inapoi, insa, acum lucrurile stateau altfel. De ce se reintorsese la Londra? Niciodata nu infaptuise doua crime in acelsi loc...ce naiba se schimba acum?
Fiind cufundat in ganduri nu-si dadu seama cand Felix opri masina in mica parcare din spatele spitalului.
-Jesse, trezirea...hai sa mergem, zise barbatul un pic amuzat.
Jesse ridica ochii spre el si ii zambi strengareste, incercand sa-si alunge toate gandurile negre. Nu mai avea cum sa dea inapoi acum. Facuse o promisiune si trebuia sa o indeplineasca, indiferent ce l-ar putea costa.
-Bine, sefu'.
Iesi din masina si il urma pe Felix in cladirea cenusie care la acea ora matinala era extrem de aglomerata. Totusi, dupa ce trecura de doua colidoare largi, care lui i se parura si foarte lungi ajunsesera in fata unui lift de serviciu. Barbatul apasa butoul si usa se deschise cu un scrtait enervat care iti dadea fiori. Jesse inghiti in sec si intra in mica colivie de fier, care imediat urca trei etaje mai sus.
Cand usile se deschisera Felix inainta cu pasi hotarati pe colidorul intunecos pana ce ajunse in dreptul unei usi mari pe care nu era scris nimic. Intra fara sa bata, iar Jesse il urma.
Inauntru era cu vreo 10 grade mai frig ca afara, dar nu asta ii facu pielea lui Jesse sa se infioare. In mijlocul incaperii, pe o masa de fier statea corpul neinsfuletit al fetei pe care o vazuse in poze.
-Jim, ai gasit ceva interesant? Felix se apropie de barbatul intre doua varste care cerceta cu atentie gatul fetei.
-Buna, Felix si...aaa pe tine nu te cunosc, zise intorcandu-se spre Jesse si privindu-l din cap pana-n picioare cu o privire sceptica. Felix, parca stiai ca civilii nu au voie aici...
-Jim, el e Jesse.
-Cel ce a facut legatura intre crime?
-Acelasi, zise Jesse si intinse mana in semn de salut. Imi pare bine, doctore. Deci, zise dupa o pauza, ceva interesant?
Doctorul se intoarse si lua de pe masuta fisa pe care o completase mai devreme si i-o dadu lui Jesse. Baiatul isi arunca privirea spre ea.
-Artera principala sectionata? Ai idee a cata rana a fost?
-Prima si a fost fatala. A murit imediat. Tipul a stiu ce face. Rapid si curat, seamana mult cu stilul unei executii.
-Poftim? intreba Jesse mirat si se apropie de cadavrul de pe masa.Atunci celelalte 12 lovituri au fost...
-Nu stiu...nu are niciun sens, zise doctorul privind in continuare cadavrul fetei.
Jesse pica pe ganduri. Unele lucruri nu se legau deloc. El nu facea asa ceva fara sa planifice inainte. De obicei stabilea o relatie cu viitoarea victima, ii invata tabieturile, o facea sa aiba incredere in el, apoi profita de slabiciunile sale si o omora. Asa fusese de fiecare data...pana acum.
-Nu are sens, doar daca ne lasa un mesaj, zise captandu-le atentia ambilor barbati care il priveau increduli.
-Ce fel de mesaj? intreba Felix intrigat.
-Te voi anunta cand voi afla, dar cred ca acesta fata e raspunsul.
Zicand acestea Jesse se intoarse pe calcaie si se indrepta spre usa.
-Jesse, unde mergi?
-Vreau sa fac niste cercetari pe cont propriu. Daca aflu ceva te anunt.
-Ai grija. Tipul e periculos. Nu te implica prea mult.
Jesse dadu din cap in semn ca da si iesi afara din incapere. Se indrepta cu pasi repezi spre iesirea din spital, apoi merse pe jos in directia centrului orasului.
Ceva nu-i dadea pace in legatura cu modul in care a fost ucisa fata. "Tamisa 13"...de ce numele asta ii dadea un sentiment de nostalgie?
Mai facu cativa pasi, apoi se opri brusc in mijlocul strazii. Isi amintise!