Basmele devin realitate

[Valleee]

heya, am adus next. Sper sa va placa, mai ales ca acest capitol este special. :d Spor la citit si lasat comentarii :X

CAPITOLUL 3

Hinata incerca sa alerge, dar abia putea. Sakura era din ce in ce mai speriata. Sasuke se apropie de ea, si o prinse da mana. Stransoarea se tot accentua. Sakura se gandea la ce sa faca, pentru ca stia ca va lua o bataie pe cinste. Deja credea ca a si murit, dar din fericire Sasuke ii dadu drumul. Fata isi puse cealalta mana peste cea cu stransoarea, si o mangaia ca si cum ar fi un copil care tocmai sa lovit. Dar nu dupa mult timp poc! Sakura cade jos. Se pare ca brunetul are o mana destul de crea, mai ales ca este si baiat.
-Hai Sasuke, hai omoarama! Daca nu eram eu tu sigur nu ai fi fost asa, uita ce ti-am facut, a fost in urma cu mult timp.
Baiatul se enerva si mai tare, si cand sa o mai loveasca o data pe rozalie ...


~Tsunade~

Ma gandesc la Nawaki. Oare va fi bine? Stiu ca el merge defapt intr-o misiune contra Yakuza, am aflat asta ieri, de la un prieten

FlashBack
Ies usor din casa. Era un frig groaznic. Ma indrept spre casa celui mai bun prieten al fratelui mei. Am de gand sa aflu adevarul, sa stiu macar daca este adevarat ce banuiesc. Ajung, dar cand sa bat la usa se pare ca ea se deschide singura. Imi era frica, mai ales ca pe strada nu era nimeni, iar in camera era si intuneric. Ma sperii si incep sa alerg in strada. In fata mea trece o masina cu o suta km la ora cred, inca un pas si as fi murit. Imi intorc capul spre casa si vad ca de acolo iese o umbra foarte ciudata. La prima vedere ai zice cai un monstru ce vine sa te manance, dar daca te uiti mai bine observi ca este unbrea unui animal. Nu era foarte mare, dar deajuns incat sa te sperie. Arata ca un lui, dar vad ca se aprinde lumina si este doar cu caine care ma maraie. Din casa aud pe cineva care zice
-Cutu! Hai la tata baiatul, asa fii cuminte!
Vad cu se apropie si isi ia pufosenia in brate. De chestia asta pufoasa mam speriat eu? In fine, acum sa vad daca ma poate ajuta cu ce vreau. Ma duc pana aproape de prag, dupa care il intreb serioasa
-Nawaki se duce in misiune impotriva celor din Yakuza, nu?
Barbatul lasa capul in jos, si spune un simplu "Da." La auzul acestor cuvinte izbucni in lacrimi. Daca era prins era omorat pe loc. Acum si cerul plangea. Femeia isi scoate mcrela, era neagra parca in doiu, la fel ca si blondina. Nu mai sta nici un minut si pleca. Stia ca va obtine informatia repede, dar in acelasi timp ii era si frica de acel mic cuvant.

EndFlashBack

Femeia alearga cat se poate de departe. In gandul ei erau mii si mii de intrebari. De e el? De ce nu sunt eu in locul lui? Daca sunt femeie nu inseamna ca nu am dreepturi! Nawaki, o sa te urasc daca mori. Eu, eu, te urasc! Daca ai sti ca pentru mine viata ta inseamna tot, ma simt ca o musca-n lapte, ma simt atat de rau. Stiu ca vei muri. Intuitia imi zice asta. Dar daca nu, o sa tin numai la mine, ca si cum ai fi copilul meu. De ce? De ce tu Nawaki si nu eu? Nu stii cat plang pentru asta? Ma voi razbuna pe cei din Yakuza, chiar cu pretul vietii daca iti vor face ceva. Mai bine plec de maine, sa il ajut. Am centura neagra la karate, si cea albastra la judo, ar trebui sa fie de folos. Dar am ceva cu care nu ma vor putea invinge, o inima plia de dragoste! Atat de multa, incat prefer ca el sa traiasca si eu sa mor chiar si in chinuri daca este nevoie. As vrea ca toata suferinta asta sa ieie sfarsit, ca aceste razboaie sa se termine, tarile, oamenii, societatea, totul sa fie schimbat, schimbat in bine. Dar nu se poate. Daca mar auzi cineva ar zice ca sunt nebuna. Mai bine nu il lasam sa plece in ziua in care a venit la mine. Mai bine il loveam cu ceva in cap, ca sa ramana inconstient si sa il pot opri, sa il pot tine acasa unde ii este locul. Ma doare capul, parca sunt un balon prea tare umflat si trebuie sa fac bum! Nu mai pot, imi pun o mana pe cap, il scutur putin dupa care cad pe jos. Vad ca sunt intr-o balta, nu numai de apa, ci si de durere. Din fericire nu miam spart capul, dar cred ca cedez nervos. Inchid usor ochii, dupa care ii deschid usor, ca sa mai vad doar odata lumina zilei.


~Sakura~

Cand sa imi dea ultima lovitura, vad ca pleaca cu mainile in buzunar. Incepe sa rada haotic, dupa care imi zice un simplu "Pa!". O vad pe Hinata care vine spre mine sa ma ajuta. Ma intreaba daca vreau sa merg la doctor, dar eu ii zic ca nu. O iau de mana si ii propun sa mergem in celalalt parc "Parkul de Botanica din Konoha". Ciudat numele, dar cred ca este si prumos acolo.

Dupa cinci minute de mers cele doua ajung in fata parcului. Era minunat, gardul viu inconjura tot parcu, cararile erau pavate cu niste pietre negre in forma de triunghi, copacii erau de diferite specii, unii chiar de peste o suta de ani. La fiecare era cate o tabliita in care scria niste date despre copac si specie. Intre copaci erau puse diferite flori. Unele erau atat de parfumate, incat credeai ca nu este real ce vezi. O specie de trandafir o atragea pe Sakura cel mai tare. Era un trandafir albastru, care mirosea foarte frumos. Cele doua se plimbau, pana cand au gasit un lac de o splentoare nemaipomenita. Erau doi salcami langa lac. Trilurile pasarilor rasunau peste tot, iar maretul soare isi trimite razele aurii sa se reflecte in oglinda apei. Fluturii colindau si ei, in cautarea florilor. Cele doua dse aseaza pe o banca de langa un salcam, care aproape ca ''imbratisa'' banca. Cele doua incepura sa vorbeasca despre ce sa intamplat. Dupa o ora, rozalia merse acasa. Fata se du direct sus, in camera ei, isi scoate orarul si se uita pe orele de maine. Isi scoate ce ii trebuie, isi face temele si se pune pe somn.


~Tsunade~

Mie rau. Stau trantita pe un pat cam tare, invelita cu o patura moale. Imi deschid ochii si lad o asistenta dragura, care era imbracata intr-un halat alb, cu parul prins sus in coc, era si ea tot blonda. Doua suvite ii atarnau pe fata, crete, precum parul din cap.
Ma ridic incet, dupa care o intreb daca pot pleca. Aceasta imi spune ca da, dar pe propria raspundere. Este deja ora zece diineata.

Ajung acasa. Intru, Si scriu un bilet ca Sakura sa il poata vedea cand vine. Ii las 10.000$ dupa care plec spre avion.