14-05-2011, 02:32 PM
Ayumi m-a rugat să postez capitolul pentru că nu a putut intra...
Capitolul XII
Întâmplare neplăcută
Am sărit ca arsă din pat şi am privit chipul blondului, ochii lui scânteiau. M-am privit în oglindă şi am rămas mască, purtam o pereche de pantaloni scurţi, roşi şi un maieu mulat, cu un decolteu generos, negru. Am fost luată pe sus şi aşezată pe pat, respiraţia caldă a blondului îmi mângâia chipul palid, inima îmi bătea cu putere şi ştiam că sunt îmbujorată. Buzele blondinului s-au apropiat de mine şi sau unit într-un sărut simpul, dar plin de pasiune.
- Sasuke!
Blondul s-a desprins de mine şi a ieşit din cameră cât a putut de repede, cât de proastă pot să fiu, poate că el chiar mă iubeşte şi eu îi spun Sasuke. Am luat pe mine pelerina lui şi am fugit cât de repede am putut. Când ce-i din living m-au văzut au început să râdă cu lacrimi. Exact asta îmi trebuie, să mă fac de râs în faţa unui grup de criminali.
- A-ţi văzut unde a plecat Deidara?
Konan îmi spune că a ieşit afară, dar ar trebui să îl las în pace. Da sigur, afară plouă cu găleata şi ea îmi spune să stau departe de el. Ies repede din casă şi merg spre pădure, ştiu că el s-a dus acolo. Alergam printre copaci, tufişuri şi crengile rupte îmi zgârie picioarele, nu îmi păsa că picioarele îmi erau pline de tăieturi pentru că nu purtam sandale ninja. Am încetinit şi am trecut de copacul cel mare şi întunecat, cerul negru vărsa lacrimi şi blondul stătea întins pe spate. Purta o pereche de pantaloni lungi, maro şi era la bustul gol. Era frumos, foarte frumos, dar nu îl iubeam. Mi-am dat jos pelerina şi l-am acoperit, avea ochii închişi, dar ştiam că nu doarme. Am încercat să-l iau de mână, dar acesta şi-a retraso.
- Nu am nevoie de sfaturile tale Konan, eşti doar o proastă îndrăgostită de Pain. Dacă vrei îţi dau eu ţie un sfat, nu ai nici o şansă la el.
- Nu sunt Konan, nu sunt îndrăgostită de Pain, dar sunt o proastă.
Când a realizat că eu eram lângă el acesta mi-a spus să plec şi să nu mă mai întorc. Am rămas acolo şi l-am privit, strângeam cu putere iarba pentru a-mi ţine lacrimile în frâu, apoi am realizat că el sa ridicat şi a plecat, dar înainte mi-a aşezat pelerina pe umeri.
- Nu, nu pleci fără mine, şi nici eu nu pot pleca pentru că am fost răpită. Sau poate ai uitat? Ascultă-mă!
Acesta s-a oprit şi s-a apropiat de mine, mi-am dat jos pelerina şi i-am înapoiato, dar acest a lăsato să cadă pe pământul rece şi ud. Mă pierdeam în ochii lui precum ceru senin.
- Îmi pare rău că ţi-am spus Sasuke, dar sunt foarte tulburată, nu mai înţeleg nimic. Simt că ceva din mine vrea să fie cu tine, dar ceva din mine se teme. Şi dacă vrei să şti nu l-am sărutat nici o dată pe Sasuke şi nici măcar nu-mi doresc.
Cred că mi-am jucat bine rolul, dar ce rol încerc să joc.
- Te temi de mine.
Nu era o întrebare, era o afirmaţie, era plină de durere. Nu ştiu din ce motiv, dar nu îmi e teamă de el, îmi e teamă de ceea ce aş putea ajunge să simt pentru el.
- Nu, nu îmi e teamă de tine. Îmi e teamă de sentimentele mele, îmi e teamă că aş putea ajunge să iubesc din nou.
Deidara a vrut să mă sărute, dar s-a răzgândit, această răzgândire m-a făcut pe mine să-mi doresc buzele lui. M-am ridicat pe vârfuri şi mi-am presat buzele peste ale lui, limba lui îmi mângâia uşor buzele, m-a muşcat uşor de buza inferioară astfel încât limba lui a început să exploreze fiecare colţişor al guri mele. Am început să-i răspund acestui sărut plin de pasiune, dar o parte din mine regreta că făceam asta. Mâna blondului a urcat uşor de pe talia mea pe sub tricoul meu. Am încercat să rup acel sărut, dar nu am putut, m-a prins de unul dintre sâni şi a început să se joace cu el.
- Nu!
Ţip şi încerc să mă trag din braţele lui, dar acesta nu se oprea, palma mea a făcut contact cu obrazul, iar atunci s-a oprit. Şi-a lăsat capul pe umărul meu şi îşi cerea scuze. Doamne, de ce să-l iert? Pentru un moment am crezut că îl iubesc, dar acum simt doar ură şi scârbă faţă de el.
Capitolul XII
Întâmplare neplăcută
Am sărit ca arsă din pat şi am privit chipul blondului, ochii lui scânteiau. M-am privit în oglindă şi am rămas mască, purtam o pereche de pantaloni scurţi, roşi şi un maieu mulat, cu un decolteu generos, negru. Am fost luată pe sus şi aşezată pe pat, respiraţia caldă a blondului îmi mângâia chipul palid, inima îmi bătea cu putere şi ştiam că sunt îmbujorată. Buzele blondinului s-au apropiat de mine şi sau unit într-un sărut simpul, dar plin de pasiune.
- Sasuke!
Blondul s-a desprins de mine şi a ieşit din cameră cât a putut de repede, cât de proastă pot să fiu, poate că el chiar mă iubeşte şi eu îi spun Sasuke. Am luat pe mine pelerina lui şi am fugit cât de repede am putut. Când ce-i din living m-au văzut au început să râdă cu lacrimi. Exact asta îmi trebuie, să mă fac de râs în faţa unui grup de criminali.
- A-ţi văzut unde a plecat Deidara?
Konan îmi spune că a ieşit afară, dar ar trebui să îl las în pace. Da sigur, afară plouă cu găleata şi ea îmi spune să stau departe de el. Ies repede din casă şi merg spre pădure, ştiu că el s-a dus acolo. Alergam printre copaci, tufişuri şi crengile rupte îmi zgârie picioarele, nu îmi păsa că picioarele îmi erau pline de tăieturi pentru că nu purtam sandale ninja. Am încetinit şi am trecut de copacul cel mare şi întunecat, cerul negru vărsa lacrimi şi blondul stătea întins pe spate. Purta o pereche de pantaloni lungi, maro şi era la bustul gol. Era frumos, foarte frumos, dar nu îl iubeam. Mi-am dat jos pelerina şi l-am acoperit, avea ochii închişi, dar ştiam că nu doarme. Am încercat să-l iau de mână, dar acesta şi-a retraso.
- Nu am nevoie de sfaturile tale Konan, eşti doar o proastă îndrăgostită de Pain. Dacă vrei îţi dau eu ţie un sfat, nu ai nici o şansă la el.
- Nu sunt Konan, nu sunt îndrăgostită de Pain, dar sunt o proastă.
Când a realizat că eu eram lângă el acesta mi-a spus să plec şi să nu mă mai întorc. Am rămas acolo şi l-am privit, strângeam cu putere iarba pentru a-mi ţine lacrimile în frâu, apoi am realizat că el sa ridicat şi a plecat, dar înainte mi-a aşezat pelerina pe umeri.
- Nu, nu pleci fără mine, şi nici eu nu pot pleca pentru că am fost răpită. Sau poate ai uitat? Ascultă-mă!
Acesta s-a oprit şi s-a apropiat de mine, mi-am dat jos pelerina şi i-am înapoiato, dar acest a lăsato să cadă pe pământul rece şi ud. Mă pierdeam în ochii lui precum ceru senin.
- Îmi pare rău că ţi-am spus Sasuke, dar sunt foarte tulburată, nu mai înţeleg nimic. Simt că ceva din mine vrea să fie cu tine, dar ceva din mine se teme. Şi dacă vrei să şti nu l-am sărutat nici o dată pe Sasuke şi nici măcar nu-mi doresc.
Cred că mi-am jucat bine rolul, dar ce rol încerc să joc.
- Te temi de mine.
Nu era o întrebare, era o afirmaţie, era plină de durere. Nu ştiu din ce motiv, dar nu îmi e teamă de el, îmi e teamă de ceea ce aş putea ajunge să simt pentru el.
- Nu, nu îmi e teamă de tine. Îmi e teamă de sentimentele mele, îmi e teamă că aş putea ajunge să iubesc din nou.
Deidara a vrut să mă sărute, dar s-a răzgândit, această răzgândire m-a făcut pe mine să-mi doresc buzele lui. M-am ridicat pe vârfuri şi mi-am presat buzele peste ale lui, limba lui îmi mângâia uşor buzele, m-a muşcat uşor de buza inferioară astfel încât limba lui a început să exploreze fiecare colţişor al guri mele. Am început să-i răspund acestui sărut plin de pasiune, dar o parte din mine regreta că făceam asta. Mâna blondului a urcat uşor de pe talia mea pe sub tricoul meu. Am încercat să rup acel sărut, dar nu am putut, m-a prins de unul dintre sâni şi a început să se joace cu el.
- Nu!
Ţip şi încerc să mă trag din braţele lui, dar acesta nu se oprea, palma mea a făcut contact cu obrazul, iar atunci s-a oprit. Şi-a lăsat capul pe umărul meu şi îşi cerea scuze. Doamne, de ce să-l iert? Pentru un moment am crezut că îl iubesc, dar acum simt doar ură şi scârbă faţă de el.