12-05-2011, 12:48 AM
Pot sa-ți dau un singur răspuns, mama Sakurei era din mafie.
Capitolul IX
Pauză! Nu vrea să ştiu…
Logic, ilogic, nu aveam nici măcar cea mai penibilă scuză la cele întâmplate. Cred că am dat de dracu, sau poate a dat dracu de mine. Rânjesc stupid gândindu-mă la o scuză plauzibilă care nu prea dorea să apară. Ino era mai zăpăcită, îmi venea să râd de expresia ei, era la fel ca a mea, nu ştia ce să spună, se simţea încolţită. E destul de greu să ţi un secret, aş vrea măcar eu să ştiu ce secrete ascunde inima mea.
-Noi trebuie să plecam, Saku e obosită.
Brunetul mă ia de mână şi ocolim împreună maşina, îmi deschide portiera şi eu mă aşez. Îmi întorc capul, dar în spatele nostru nu mai era nici o maşină, acum era doar noi. Itachi a urcat şi el în maşină, mâna lui o ţinea strâns pe a mea. Oare simte ceva pentru mine? Nu sunt prea sigură de asta, cred că vrea doar să mă facă să uit răul pe care mi la făcut. Probabil că se simte prost şi vrea să se sacrifice pentru ca eu să nu sufăr. Sunt egoistă şi recunosc că nu mă supără deloc sacrificiul lui, poate aşa va suferi şi el. Nu pot să cred, redevin răzbunătoare, dar viaţa mea s-a sfârşit când mama mea a murit, deci eu nu iubesc. Tot ce simt este ura, frigul care îmi străbate corpul este moartea, moarte îmi invadează viaţa, moarte pentru mine înseamnă viaţa.
Maşina a frânat brusc şi s-a oprit în faţa unui semafor, când am oprit nici măcar nu era roşu. Mâna tânărului s-a desprins de a mea şi s-a aşezat pe obrazul meu. A încercat să mă sărute, dar privirea mea era deja aţintită spre geamul maşini.
-De ce nu mă priveşti?
Am simţit tristeţea din glasul lui, dar nici măcar eu nu ştiam ce motiv am. Poate că îmi e teamă, sau poate că-l urăsc, sau poate încep să simt iubirea.
-Nu pot să înţeleg un lucru…
Am ezitat, nu eram pregătită să spun asta, dar trebuia să aflu răspunsul. M-am întors spre el şi feţele noastre era la zece centimetri. Buzele noastre sau unit într-un sărut simplu, dar plin de pasiune. Am rupt repede sărutul, am deschis portiere şi am început să fug. Nici măcar nu ştiu unde sunt, nici nu ştiu cum să îl găsesc pe Kiba, dar nici măcar nu vrea să dau cu ochii de fratele meu.
Am simţit cum telefonul îmi vibrează. Nici măcar nu ştiu de unde am acest telefon. L-am scos şi am răspuns fără să mă uit la cine sună.
-Îmi pare rău, nu am vrut să te supăr. Spune-mi unde eşti.
-Nu ştiu. Sunt lângă un magazin de costume de baie, Paradiso.
-Vin acum.
A închis telefonul, m-am aşezat pe bordură şi m-am lăsat în lumea viselor.
~Flashback~
-Mami, tu îl iubeşti pe tati?
-De micuţo, dacă nu l-aş iubi nu aş mai fi cu el.
Ascultam toate poveÅŸtile pe care mama mi le spunea.
-Era o dată un prinţ şi o fată simplă, dar prinţul a refuzat toate prinţesele când a văzuto pe fata bucătăresei. Era cea mai frumoasă fată pe care a văzuto prinţul, era unică, nu se sfiia să muncească şi să-şi ajute mama. Când mama fetei a murit prinţul a vrut ca ea să îi devină soţie, dar părinţi lui nu o doreau pe fată. Într-o noapte regina a trimiso pe fată departe, pentru ca prinţul să o uite.
-Åži a uitato?
-Nu, prinţul a fost atât de supărat încât a ales să plece să o caute. Când a găsito au fugit împreună, au lăsat totul în urmă şi au fost împreună.
-Şi eu vreau să mă îndrăgostesc de un prinţ!
-Scumpo, prinţul poate fi persoana pe care o urăşti. Eu nu l-am iubit pe tatăl dă din primul minut, la început eram,rivali apoi dragostea ne-a găsit.
~End flashback~
O îmbrăţişare caldă m-a trezit la realitate, am realizat că ochii îmi erau plini de lacrimi, nu avea sens.
-De ce nu pot să te urăsc?
Brunetul mă privea atent, nu era surprins, ştia la ce mă refer şi se simţea prost.
-Speram să laşi trecutul, să te laşi condusă de sentimente şi să uiţi. Poate ca trebuie să afli cine eşti. Urcă în maşină.
Am făcut exact cum mi-a spus, mă gândeam la cuvintele lui, poate că aveam dreptate. Ar trebui să las totul în urmă, să trăiesc fiecare clipă de parcă ar fi ultimă. Itachi a urcat în maşină, privirea lui era tulburată. Chiar dacă doream să aflu adevărul îl doream şi pe el. Dacă ceea ce îmi va spune mă va face să-l urăsc. Mai bine să rămână secrete între noi, uneori e bine să ai secrete. În clipa în care părea pregătit să-mi spună i-am pus degetul arătător pe buze. Privirea lui era plină de întrebări.
- Nu vreau să ştiu,cine sunt. Cred că ai dreptate, trebuie să las trecutul în urmă. Încep să am sentimente profunde pentru tine, şi nu vreau să se schimbe, mai bine rămân secrete între noi.
Capitolul IX
Pauză! Nu vrea să ştiu…
Logic, ilogic, nu aveam nici măcar cea mai penibilă scuză la cele întâmplate. Cred că am dat de dracu, sau poate a dat dracu de mine. Rânjesc stupid gândindu-mă la o scuză plauzibilă care nu prea dorea să apară. Ino era mai zăpăcită, îmi venea să râd de expresia ei, era la fel ca a mea, nu ştia ce să spună, se simţea încolţită. E destul de greu să ţi un secret, aş vrea măcar eu să ştiu ce secrete ascunde inima mea.
-Noi trebuie să plecam, Saku e obosită.
Brunetul mă ia de mână şi ocolim împreună maşina, îmi deschide portiera şi eu mă aşez. Îmi întorc capul, dar în spatele nostru nu mai era nici o maşină, acum era doar noi. Itachi a urcat şi el în maşină, mâna lui o ţinea strâns pe a mea. Oare simte ceva pentru mine? Nu sunt prea sigură de asta, cred că vrea doar să mă facă să uit răul pe care mi la făcut. Probabil că se simte prost şi vrea să se sacrifice pentru ca eu să nu sufăr. Sunt egoistă şi recunosc că nu mă supără deloc sacrificiul lui, poate aşa va suferi şi el. Nu pot să cred, redevin răzbunătoare, dar viaţa mea s-a sfârşit când mama mea a murit, deci eu nu iubesc. Tot ce simt este ura, frigul care îmi străbate corpul este moartea, moarte îmi invadează viaţa, moarte pentru mine înseamnă viaţa.
Maşina a frânat brusc şi s-a oprit în faţa unui semafor, când am oprit nici măcar nu era roşu. Mâna tânărului s-a desprins de a mea şi s-a aşezat pe obrazul meu. A încercat să mă sărute, dar privirea mea era deja aţintită spre geamul maşini.
-De ce nu mă priveşti?
Am simţit tristeţea din glasul lui, dar nici măcar eu nu ştiam ce motiv am. Poate că îmi e teamă, sau poate că-l urăsc, sau poate încep să simt iubirea.
-Nu pot să înţeleg un lucru…
Am ezitat, nu eram pregătită să spun asta, dar trebuia să aflu răspunsul. M-am întors spre el şi feţele noastre era la zece centimetri. Buzele noastre sau unit într-un sărut simplu, dar plin de pasiune. Am rupt repede sărutul, am deschis portiere şi am început să fug. Nici măcar nu ştiu unde sunt, nici nu ştiu cum să îl găsesc pe Kiba, dar nici măcar nu vrea să dau cu ochii de fratele meu.
Am simţit cum telefonul îmi vibrează. Nici măcar nu ştiu de unde am acest telefon. L-am scos şi am răspuns fără să mă uit la cine sună.
-Îmi pare rău, nu am vrut să te supăr. Spune-mi unde eşti.
-Nu ştiu. Sunt lângă un magazin de costume de baie, Paradiso.
-Vin acum.
A închis telefonul, m-am aşezat pe bordură şi m-am lăsat în lumea viselor.
~Flashback~
-Mami, tu îl iubeşti pe tati?
-De micuţo, dacă nu l-aş iubi nu aş mai fi cu el.
Ascultam toate poveÅŸtile pe care mama mi le spunea.
-Era o dată un prinţ şi o fată simplă, dar prinţul a refuzat toate prinţesele când a văzuto pe fata bucătăresei. Era cea mai frumoasă fată pe care a văzuto prinţul, era unică, nu se sfiia să muncească şi să-şi ajute mama. Când mama fetei a murit prinţul a vrut ca ea să îi devină soţie, dar părinţi lui nu o doreau pe fată. Într-o noapte regina a trimiso pe fată departe, pentru ca prinţul să o uite.
-Åži a uitato?
-Nu, prinţul a fost atât de supărat încât a ales să plece să o caute. Când a găsito au fugit împreună, au lăsat totul în urmă şi au fost împreună.
-Şi eu vreau să mă îndrăgostesc de un prinţ!
-Scumpo, prinţul poate fi persoana pe care o urăşti. Eu nu l-am iubit pe tatăl dă din primul minut, la început eram,rivali apoi dragostea ne-a găsit.
~End flashback~
O îmbrăţişare caldă m-a trezit la realitate, am realizat că ochii îmi erau plini de lacrimi, nu avea sens.
-De ce nu pot să te urăsc?
Brunetul mă privea atent, nu era surprins, ştia la ce mă refer şi se simţea prost.
-Speram să laşi trecutul, să te laşi condusă de sentimente şi să uiţi. Poate ca trebuie să afli cine eşti. Urcă în maşină.
Am făcut exact cum mi-a spus, mă gândeam la cuvintele lui, poate că aveam dreptate. Ar trebui să las totul în urmă, să trăiesc fiecare clipă de parcă ar fi ultimă. Itachi a urcat în maşină, privirea lui era tulburată. Chiar dacă doream să aflu adevărul îl doream şi pe el. Dacă ceea ce îmi va spune mă va face să-l urăsc. Mai bine să rămână secrete între noi, uneori e bine să ai secrete. În clipa în care părea pregătit să-mi spună i-am pus degetul arătător pe buze. Privirea lui era plină de întrebări.
- Nu vreau să ştiu,cine sunt. Cred că ai dreptate, trebuie să las trecutul în urmă. Încep să am sentimente profunde pentru tine, şi nu vreau să se schimbe, mai bine rămân secrete între noi.