10-05-2011, 11:31 PM
Hey ! Se pare ca am adus nextul mai repede, stiu ca este tarziu, dar nu am avut cand. Am reusit sa-l corectez sper sa nu fi mai omis cuvinte.. >.<
Fetelor mercii de com, ma bucur ca va placut, stiu ca din primul capitol si din prolog nu prea a-ti inteles mare lucru, dar pe parcurs o sa aflati mai multe. ^^
De data aceasta am scris mult mai mult, ama vut idei, dar va spun ca daca aveam sa continui cu ideea, pentru ca era mult mai mare, ajungeam la 10 pagini in word.. XD
Pentru ca asa mi-au ajuns decat 6 pg. :] Nici foarte multe, sper sa nu va plictisiti.. T^T
Cum puteam eu sa ma trezesc la o asemenea ora ? Ceasul batea in continuu, scotand sunete al naiba de enervante, facandu-ma sa imi indes perna in chip si sa ma intorc pe partea cealalata a patului meu sifonat, in care nu mai dormeam de cateva nopti.
Iar canta, iar danseaza, iar ma enerveaza, copilita aceea nu are stare, se avanta in tot felul de activitati scolare incat imi face treaba mult mai grea, trebuie sa stau cu ochii pe ea timp de douzeci si patru de ore, doar ca sa ma asigur ca ii se satisfac placerile...of, cineva sa o opreasca din tropait, ma face sa ametesc, acum se zguduie si patul cu mine de la sariturile ei de balerina.
Ne mai suportand bataile, loviturile provocate de ea, m-am ridic nervos din asternut, arunc toate ce ma inconjoara prin camera, deschid usa si ma avand spre camera ei, de unde o gasesc imbracata intr-un rochita alb. Ma rezem de tocul usii, continuuan sa o privesc insistent, insa tot buimac, trezit parca de razboi si stramb.
- Nu cred ca au sa accepte un “Jacky Chan†ca tine la balet... casc lung si apoi imi fixez privirea din nou pe ea.
- Sunt incepatoare, sa nu te astepti ca din prima sa invat totul, spun ea in timp ce-si ridica piciorul pentru a se intinde, scapandu-si tutu-ul din picior.
- La naiba, de la tine ma pot astepta la multe, incearca totusi sa-ti ti macar incaltamintea in frau, spun chicotind si ma indrept spre ea zambind, ridicandu-i piciorul si asezandu-i la loc tutu-ul. Data viitoare fi mai atenta Rosi si te rog eu pastreaza linistea, vreau sa dorm.
- Dar mi-e foame, striga ea disperata sa nu cumva sa plec la culcare pana nu ii pregatesc miculdejun.
Oftez zgomotos asa ca ma hotarasc sa plec in camera si sa ma imbrac in ceva mai lejer, ca sa pot cobora dupa aceea sa-i pregatesc “altetei†de mancare. La fel ca si mine este extrem de incapatanata, daca totul nu iese asa cum vrea ea, te strange de gat si iti face o morala despre viata pana cand te doboara.
Ajung in bucatarie si ma indrept spre frigider, scot de acolo borcanul cu miere si cu dulceta de capsuni, le asez usor pe masa, dupa aceea scot ouale incep sa le bat intr-un castron impreuna cu sifon si inca cateva ingredient special, pe care doar eu le detin, asez tigaia pe foc, care iese ca prin magie din ochiul aragazului, doar dupa un singur foc de la chibrit si incep sa torn lichidul galbui aromat in ea.
Ii aud pasi firavi, cand coboara scarile, ii simt mireasma parfumului care ma dezbiarda si ma face sa zambesc in coltul gurii, se ascunde dupa usa partial si ma priveste cu atentie.
Clipeste de cateva ori, lasand genele acelea voluminoase si fine sa-i atinga pielea alba si matasoara, insa doar odata face asta, caci in rest atentia ei este furata de modul meu spontan de a gati.
Invart tigaia lucioasa, in care sfaraia acea substanta delicioasa, fara pic de frica, o prind de maner si o ridic odata cu privirea, lasand forma capatata de aluat sa zboare in sus precum o nava spatiala.
Imi intorc pentru o clipa privirea capruie spre tanara domnisoara care, ramane cu buzele arcuite intr-un zambet fin si delicat, doar cand vedea magia pe care o cream eu in bucatarie. Fascinata de miscarile mele oscilatori, electrizante si indraznete prin care reuseam sa pun la punct mancarea.
- Gata, strig eu zambind.
- Ce vraja mai este si asta fratioare ? ma intreaba ea, in timp ce topaie spre scaunul de la masa, pe care se si aseaza, asteptand cu nerabdare felul ei preferat de micdejun.
- Nimic special, incep sa rad la auzul glasului ei subtire si dulce, care imi mangaie timpanul, putin de aia aici, cate ceva de acolo, spun eu si incep sa ma joc cu siropul si untul, aruncadule cu grija si la fix pe clatitele adunate una peste alta in farfuria rotunda de portelan, facem un taifas si totul este pregatit my lady, spun pe un ton incantat lasand farfuria in faţa ei, apuc o lingura si torn mierea pe suprafata uleioasa a clatitei proaspat facute.
- Multumesc, un adevarat gentleman, cum a-si putea sa te rasplatesc, incepe ea sa cugete la o rasplata, timp in care isi duce degetul aratator la obraz si priveste spre usa din stanga.
Ma amuza gesturile ei rafinate, iar toate aceste bune maniere le are din desenele si filmele cu printese... la varsta asta frageda zici ca-i buna de regina. Ma incata cateodata, fiindca ma face sa rad cand am zile grele, indiferent ca ea este cateodata cauza. Dar are un farmec mirific, indeajuns incat sa te vrajeasca nu doar cu vorba, ci si cu fapta, o prea frumoasa domnita intr-o lume asa de cruda si rea.
- Cati ani ai tu acum ? intreb zambind si imi torn dulceata de capsuni pe clatite, care sunt cu doar patru mai putine decat ale ei, fiind mezina cea mai mica trebuie sa o rasfat, nu accepta sa ii se ofere mai putin, dar stie la randul ei sa multumeasca si sa onoreze persoana cu laude ametitoare.
- De parca nu ai stii Rendel, faci pe bufonul la curte ? ridica ea din spranceana ranjind, apoi gusta o bucatica mica din clatita.
- Ma scuzi draga, dar nu stiu, sunt ironic, dar imi place asa de mult sa ma joc cu ea.
- Saisprezece ani Rendel, iar ai uitat un lucru asa de important ? ridica acum cealalta spranceana, lasand-o pe anterioara jos.
Ii dau un raspuns promitator, spunandu-i ca e buna de regina, felul de a se comporta pare mai matur decat al unei tinere adolescente de varsta ei. Bufneste in ras si continua sa-mi vorbeasca, incepand sa ma critice pe mine, dar vorbele ei trec pe langa urechile mele si nu prea bag de seama. Sunt cu cinci ani mai mare ca ea si mult mai matur, a-si putea sa spun, iar responsabilitatea mea este sa am grije de ea, pentru ca parinti noi nu mai aveam, am fost lasati singuri pe acest pamant infect unde lumea nu mai stie ce este acela “respect†faţa de alte persoane...
Imi plec privirea in jos si ma afund si mai rau in gandire, cazand prada unei amorteli subite, care pune stapanire pe trupul meu. Inca imi mai aduc aminte acea scena de groaza in care a trebuit sa privesc fortat, din cauza unui joc imbecil pe care l-am pierdut, moartea parintilor mei.
Strigam diperat dupa ajutor, dar nimic, intr-un final glasul mi-a amortit, cuvintele nu mai doreau a iesi si nu se mai conturau pe buzele mele, insa eu tot continuam sa strig, in speranta ca ma va auzi cineva.
Eram inconjurati din toate partile, ai mei erau prinsi si batuti crunt cu sange rece, eu insa stateam neputincios pe jos, plangeam continuu si tipam in gand, ca Dumnezeu sa ma auda odata si sa-mi indeplineasca dorinta. M-am ridicat cu greu in picioare si m-am napustit spre acei oameni rai care imi biciuiau, bateau... ucideau parintii, dar am fost prins imediat si tinut in frau ca sa nu intervin, eu eram pe post de observator, parca ma uitam la un film de groaza, in care parintii mei erau personajele principale... cei care trebuiau sa-si piarda viata si sa paraseasca aceasta lume nebuna, plina de serpi veninosi.
Inima zbiera in mine si am inceput sa ma agit si mai tare in bratele acelei femei, care ma prinse in brate pentru a nu interveni. Si ea la randul ei era una de a lor, o criminala cu inima de ghiata... de nenumarate ori i-am strigat la ureche sa ma lase, sa-mi de-a drumul, insa degeaba, era de neclintit acea muza subtire care ma tinea. Puteam vedea raceala prin ochii ei, ce emanau un frig zguduitor si te facea sa mori pe loc, sa impietresti, precum zeita Medusa... te termina printr-o privire directa.
Dar impactul cel mai mare s-a rasfrans asupra mea, atunci cand de la spate doua glasuri au rasunat de groaza, tipand de durere. Atunci am crezut ca am sa mor si ca nu am sa mai pot simti caldura lor, ochii mi s-au umezit abundent si lacrimile s-au rostogolit la vale pe obrajii mei fierbinti, lasand toata durerea sa se amestece cu picaturile umede de apa ce picau pe podea acum, dandu-le gustul amar.
Trupurile lor neinsufletite au picat la podea, erau precum papusile, fara viata si fara rost...
Cand i-am vazut in starea aceea am tipat de durere, nu ma mai puteam stapani pe mine insumi, eram extrem de trist, singur si puteam sa simt cum negura ma cuprinde si pe mine. Trupul meu tremura incontrolabil si inceput, cu inceput m-am apropiat de ei, calcand cu palmele si genunchi balta de sange adunata in jurul lor. Peisajul era unul de cosmar, sange, victime, era intruchipat chipul unei crime pure si perfecte, din care aveau sa se verse nenumarate lacrimi amare.
Parca imi cazuse cerul in cap, totul se sfarsise cand vazusem fintele care mi-au dat viata moarte si fara suflare.. dar a venit si randul meu, nu s-au oprit doar la atat.
Am simtit glontul cum mi-a strabatut trupul, sfasiind carnea precum ghiarele unei fiare salbatice, metalul topind cu foc pielea si patrunzand in mine, iar eu cad jos, precum parintii mei si totul se intuneca.
Ramasite din acea intamplare neplacuta inca sunt intiparite in mintea mea, rana este extrem de adanca, iar mila pentru asemenea oameni, fiare as putea spune, a disparut, s-a risipit.
Nici acum nu am aflat motivul pentru care au trebuit sa sacrifice doi oameni nevinovati, am ramas afundat in mister, dar viata merge mai departe, poteca e lunga si feroce. Pasesti odata si esti inghitit din prima.
Cand o privesc pe Rosi, durerea mi se alina, ma inveselesc din nou fiindca stiu ca nu sunt singur.
Ea este comoara mea pretioasa, nu am de gand sa o pierd si pe ea...
Dar stiu sigur ca acel indivit care a creat acest dezastru in familia mea, v-a plati cu varf si indesat, nu merita sa traiasca pe acest pamant, nici macar sa respire sau sa clipeasca.
De aceea sunt hotarat sa ma razbun, stiu ca are sa-mi fie greu dar incercarea nu are moarte si sigur traieste in ţara asta, asteptandu-ma pe mine sa ies din ascunzatoare.
- Rendel, daca nu te imbraci si nu te pregatesti nu mai ajungi la profesor, vocea dulce a lui Rosi, ma trezeste din gandire si ma face sa alerg disperat pana sus la mine in camera.
Cum de am uitat din nou, astazi trebuie sa-l vad pe profesor si nici pana la ora asta nu sunt gata, deja e trecut de sapte dimineata, acum ceasul cu alarma indica opt sigur sunt in intarziere... of.
Proasta zi mi-am ales sa fac pe cavalerul cu sora mea mai mica, scotocesc repede prin dulap dupa niste haine, dar tot ajung sa le insir peste tot in incapere. Rosi vine tropaind pe scari si se rezema de tocul usii anuntandu-ma ca are ea sa caute ceva frumos pentru mine prin dulap, cat timp eu imi fac un dus revigorant de dimineata, doar nu aveam sa merg murdar la profesor.
- Si incearca sa te dai cu putin gel pe par, ca nu mereu ai ocazia sa mergi la o asemenea intalnire.. spunea ea chicotind facandu-ma sa ies gol pusca din baie, aratandu-mi intreg trupul spre ea.
Tresare nervoasa, incepe sa arunce cu toate in mine strigandu-ma „perversuleâ€, nu mai bag de seama ce tot bomboneste pe acolo si ma arunc in cada, lasand apa sa ma invaluiasca de-a intregul, revigorandu-ma. Eram asa de entuziasmat ca am sa-l vad, cu toate ca stiam ca il deranjez de la ore, dar imi placea sa trec pe la el ca sa-l ascult cum preda sau cum canta . Un inger in lumina soarelui, care pulseaza iubire si fericire in jur.
- Iar ai ganduri perverse cu profesorul ? ma intreaba Rosi ridicand din spranceana, eu tresar rusinat si neg acest fapt.
- Vrei sa ma vezi din nou ? spun eu amuzat si ranjesc strengareste.
- Nu, striga ea si ii observ noanta rosiatica pe care o capata obrajii ei, mai bine ma uit la o banana decat la ce ai tu.
- Tot cam acelasi lucru.. spun eu in sopata si ma las pe marginea cazii.
Blugii cadeau perfect pe picioarele mele subtiri, tenesii erau decorati cu tot felul de scrisuri, iar camasa alba era aranjata incatator de bine, desfacuta la primii trei nastrui si bagata in pantalini, putin bufanta la capat atunci cand intra in materialul vestimentar al blugilor.
Doar ca parul meu tot ravasi era pe frunte, bretonul cadea greu si rebel pe fruntea mea, si sus de tot la crestete statea infoiat.
- Ti-am spus sa-ti dai cu gel in cap, nu mai fi asa de incapatanat, striga ea si sare pe mine ca sa imi unga parul cu acea solutie pe care o detestam extrem de mult.
- Am cu cine semana, spun eu si o prind de picioare, aruncand-o in patul meu. Nu este necesar Rosi, lasa-l asa, am sa dau cu pieptanul putin si o sa stea perfect, ii zambesc strengareste, apuc pieptanul si bag dintii acestuia prin firele de par, obligandule sa stea asa cum imi placea mie.
Dupa ce vad ca sede bland iau de pe birou un caiet si un pics, apoi cobor jos topaind de fericire, urmat de catre Rosi in spate, care isi rasuceste un fir carliontat si roz pe degetul aratator. Ma opresc in dreptul usii, de unde fac o rotatie de nouazeci de grate si ma intampina reflexia mea clara si frumoasa, in oglinda din stanga. Am un obicei extrem de enervant, asa spune rozalia de Rosi, ca mereu cand este sa plec si sa ma intalnesc cu profesorul, ma opresc in faţa suprafetei lucioase si ma critic din cap pana in picioare.
Da este adevarat, nu imi place sa arat rau cand ma vad cu el, faţa de mine acesta arata bine cladit si foarte frumos, ma face sa-mi pierd mintile si nu imi este greu sa recunosc ca sunt atras de barbati. Staim asta inca de la o varsta mica, adica noua ani, imediat dupa anul in care au murit parintii mei.
Incidentul acesta s-a petrecut la varsta de opt ani, atunci tragedia s-a napustit peste mine si sora mea, a trebuit sa locuim cu bunica, pana cand casa avea sa fie reconstruita dupa niste planuri care ii apartine lui tata, surprinzator...
Dupa ce totul a revenit ceva mai la normal, am mers impreuna cu Rosi la noua noastra casa, tot cea veche insa reconstruita. Pentru ca nemernicii aceia au dat foc la ea dupa ce m-au impuscat pe mine.
Iar cand eu am implinit varsta de noua ani, lucrul acesta s-a intamplat de ziua mea, cand un prieten de al meu, vecin si cu noi a venit cu un cadou superb. Era un catelusi mic si alb, pe care mi l-a daruti atunci. Toti au inceput sa rada de veselie, aplaudand in continuu. Cand s-a servit tortul eu si amicul meu ne-am strecurat la copacul din spatele curtii, unde am inceput sa mancam tort, dar din neatentie mi-am dat cu frisca pe buze. Cand a observat acesta, el s-a apropiat de mine fara sfiala si a lins frisca ce-mi acoperea buzele, apoi mi-a zambit incepand sa chicoteasca.Am simtit cum inima imi pulsa de bucurie, ma simteam asa de bine...
Nu am spus asta nimenui, nici macar bunici, dar lui Rosi da, in ea am incredere.
- Pleaca naiba odata ca pierzi autobuzul, deja e tarziu si tu stai si depanezi amintiri in oglinda... daca te uiti prea mult ai sa te zbarcesti, spune ea nervoasa in timp ce da din picioare, lovind podeaua.
- Ai treaba Rosilinda Ghison? te intalnesti cu prietenele tale si o sa vorbiti toata ziua buna ziua despre Kail Covens, am inceput sa fac misto de ea, in timp ce tineam de usa de la intrare, apoi mi-am facut disparitia pentru ca deja rozalia era nervoasa.
Pe parcursul drumului am ras neincetat doar gandindu-ma la expresia ei caraghioasa, iar cand am ajuns in statie abia de am reusit sa prind autobuzul ce ducea la facultate.
Trebuia sa ma grabesc, doar nu vroiam sa intarzi...
Fetelor mercii de com, ma bucur ca va placut, stiu ca din primul capitol si din prolog nu prea a-ti inteles mare lucru, dar pe parcurs o sa aflati mai multe. ^^
De data aceasta am scris mult mai mult, ama vut idei, dar va spun ca daca aveam sa continui cu ideea, pentru ca era mult mai mare, ajungeam la 10 pagini in word.. XD
Pentru ca asa mi-au ajuns decat 6 pg. :] Nici foarte multe, sper sa nu va plictisiti.. T^T
Capitolul I
.O noua viata, amintiri pastrate.
.O noua viata, amintiri pastrate.
Cum puteam eu sa ma trezesc la o asemenea ora ? Ceasul batea in continuu, scotand sunete al naiba de enervante, facandu-ma sa imi indes perna in chip si sa ma intorc pe partea cealalata a patului meu sifonat, in care nu mai dormeam de cateva nopti.
Iar canta, iar danseaza, iar ma enerveaza, copilita aceea nu are stare, se avanta in tot felul de activitati scolare incat imi face treaba mult mai grea, trebuie sa stau cu ochii pe ea timp de douzeci si patru de ore, doar ca sa ma asigur ca ii se satisfac placerile...of, cineva sa o opreasca din tropait, ma face sa ametesc, acum se zguduie si patul cu mine de la sariturile ei de balerina.
Ne mai suportand bataile, loviturile provocate de ea, m-am ridic nervos din asternut, arunc toate ce ma inconjoara prin camera, deschid usa si ma avand spre camera ei, de unde o gasesc imbracata intr-un rochita alb. Ma rezem de tocul usii, continuuan sa o privesc insistent, insa tot buimac, trezit parca de razboi si stramb.
- Nu cred ca au sa accepte un “Jacky Chan†ca tine la balet... casc lung si apoi imi fixez privirea din nou pe ea.
- Sunt incepatoare, sa nu te astepti ca din prima sa invat totul, spun ea in timp ce-si ridica piciorul pentru a se intinde, scapandu-si tutu-ul din picior.
- La naiba, de la tine ma pot astepta la multe, incearca totusi sa-ti ti macar incaltamintea in frau, spun chicotind si ma indrept spre ea zambind, ridicandu-i piciorul si asezandu-i la loc tutu-ul. Data viitoare fi mai atenta Rosi si te rog eu pastreaza linistea, vreau sa dorm.
- Dar mi-e foame, striga ea disperata sa nu cumva sa plec la culcare pana nu ii pregatesc miculdejun.
Oftez zgomotos asa ca ma hotarasc sa plec in camera si sa ma imbrac in ceva mai lejer, ca sa pot cobora dupa aceea sa-i pregatesc “altetei†de mancare. La fel ca si mine este extrem de incapatanata, daca totul nu iese asa cum vrea ea, te strange de gat si iti face o morala despre viata pana cand te doboara.
Ajung in bucatarie si ma indrept spre frigider, scot de acolo borcanul cu miere si cu dulceta de capsuni, le asez usor pe masa, dupa aceea scot ouale incep sa le bat intr-un castron impreuna cu sifon si inca cateva ingredient special, pe care doar eu le detin, asez tigaia pe foc, care iese ca prin magie din ochiul aragazului, doar dupa un singur foc de la chibrit si incep sa torn lichidul galbui aromat in ea.
Ii aud pasi firavi, cand coboara scarile, ii simt mireasma parfumului care ma dezbiarda si ma face sa zambesc in coltul gurii, se ascunde dupa usa partial si ma priveste cu atentie.
Clipeste de cateva ori, lasand genele acelea voluminoase si fine sa-i atinga pielea alba si matasoara, insa doar odata face asta, caci in rest atentia ei este furata de modul meu spontan de a gati.
Invart tigaia lucioasa, in care sfaraia acea substanta delicioasa, fara pic de frica, o prind de maner si o ridic odata cu privirea, lasand forma capatata de aluat sa zboare in sus precum o nava spatiala.
Imi intorc pentru o clipa privirea capruie spre tanara domnisoara care, ramane cu buzele arcuite intr-un zambet fin si delicat, doar cand vedea magia pe care o cream eu in bucatarie. Fascinata de miscarile mele oscilatori, electrizante si indraznete prin care reuseam sa pun la punct mancarea.
- Gata, strig eu zambind.
- Ce vraja mai este si asta fratioare ? ma intreaba ea, in timp ce topaie spre scaunul de la masa, pe care se si aseaza, asteptand cu nerabdare felul ei preferat de micdejun.
- Nimic special, incep sa rad la auzul glasului ei subtire si dulce, care imi mangaie timpanul, putin de aia aici, cate ceva de acolo, spun eu si incep sa ma joc cu siropul si untul, aruncadule cu grija si la fix pe clatitele adunate una peste alta in farfuria rotunda de portelan, facem un taifas si totul este pregatit my lady, spun pe un ton incantat lasand farfuria in faţa ei, apuc o lingura si torn mierea pe suprafata uleioasa a clatitei proaspat facute.
- Multumesc, un adevarat gentleman, cum a-si putea sa te rasplatesc, incepe ea sa cugete la o rasplata, timp in care isi duce degetul aratator la obraz si priveste spre usa din stanga.
Ma amuza gesturile ei rafinate, iar toate aceste bune maniere le are din desenele si filmele cu printese... la varsta asta frageda zici ca-i buna de regina. Ma incata cateodata, fiindca ma face sa rad cand am zile grele, indiferent ca ea este cateodata cauza. Dar are un farmec mirific, indeajuns incat sa te vrajeasca nu doar cu vorba, ci si cu fapta, o prea frumoasa domnita intr-o lume asa de cruda si rea.
- Cati ani ai tu acum ? intreb zambind si imi torn dulceata de capsuni pe clatite, care sunt cu doar patru mai putine decat ale ei, fiind mezina cea mai mica trebuie sa o rasfat, nu accepta sa ii se ofere mai putin, dar stie la randul ei sa multumeasca si sa onoreze persoana cu laude ametitoare.
- De parca nu ai stii Rendel, faci pe bufonul la curte ? ridica ea din spranceana ranjind, apoi gusta o bucatica mica din clatita.
- Ma scuzi draga, dar nu stiu, sunt ironic, dar imi place asa de mult sa ma joc cu ea.
- Saisprezece ani Rendel, iar ai uitat un lucru asa de important ? ridica acum cealalta spranceana, lasand-o pe anterioara jos.
Ii dau un raspuns promitator, spunandu-i ca e buna de regina, felul de a se comporta pare mai matur decat al unei tinere adolescente de varsta ei. Bufneste in ras si continua sa-mi vorbeasca, incepand sa ma critice pe mine, dar vorbele ei trec pe langa urechile mele si nu prea bag de seama. Sunt cu cinci ani mai mare ca ea si mult mai matur, a-si putea sa spun, iar responsabilitatea mea este sa am grije de ea, pentru ca parinti noi nu mai aveam, am fost lasati singuri pe acest pamant infect unde lumea nu mai stie ce este acela “respect†faţa de alte persoane...
Imi plec privirea in jos si ma afund si mai rau in gandire, cazand prada unei amorteli subite, care pune stapanire pe trupul meu. Inca imi mai aduc aminte acea scena de groaza in care a trebuit sa privesc fortat, din cauza unui joc imbecil pe care l-am pierdut, moartea parintilor mei.
Strigam diperat dupa ajutor, dar nimic, intr-un final glasul mi-a amortit, cuvintele nu mai doreau a iesi si nu se mai conturau pe buzele mele, insa eu tot continuam sa strig, in speranta ca ma va auzi cineva.
Eram inconjurati din toate partile, ai mei erau prinsi si batuti crunt cu sange rece, eu insa stateam neputincios pe jos, plangeam continuu si tipam in gand, ca Dumnezeu sa ma auda odata si sa-mi indeplineasca dorinta. M-am ridicat cu greu in picioare si m-am napustit spre acei oameni rai care imi biciuiau, bateau... ucideau parintii, dar am fost prins imediat si tinut in frau ca sa nu intervin, eu eram pe post de observator, parca ma uitam la un film de groaza, in care parintii mei erau personajele principale... cei care trebuiau sa-si piarda viata si sa paraseasca aceasta lume nebuna, plina de serpi veninosi.
Inima zbiera in mine si am inceput sa ma agit si mai tare in bratele acelei femei, care ma prinse in brate pentru a nu interveni. Si ea la randul ei era una de a lor, o criminala cu inima de ghiata... de nenumarate ori i-am strigat la ureche sa ma lase, sa-mi de-a drumul, insa degeaba, era de neclintit acea muza subtire care ma tinea. Puteam vedea raceala prin ochii ei, ce emanau un frig zguduitor si te facea sa mori pe loc, sa impietresti, precum zeita Medusa... te termina printr-o privire directa.
Dar impactul cel mai mare s-a rasfrans asupra mea, atunci cand de la spate doua glasuri au rasunat de groaza, tipand de durere. Atunci am crezut ca am sa mor si ca nu am sa mai pot simti caldura lor, ochii mi s-au umezit abundent si lacrimile s-au rostogolit la vale pe obrajii mei fierbinti, lasand toata durerea sa se amestece cu picaturile umede de apa ce picau pe podea acum, dandu-le gustul amar.
Trupurile lor neinsufletite au picat la podea, erau precum papusile, fara viata si fara rost...
Cand i-am vazut in starea aceea am tipat de durere, nu ma mai puteam stapani pe mine insumi, eram extrem de trist, singur si puteam sa simt cum negura ma cuprinde si pe mine. Trupul meu tremura incontrolabil si inceput, cu inceput m-am apropiat de ei, calcand cu palmele si genunchi balta de sange adunata in jurul lor. Peisajul era unul de cosmar, sange, victime, era intruchipat chipul unei crime pure si perfecte, din care aveau sa se verse nenumarate lacrimi amare.
Parca imi cazuse cerul in cap, totul se sfarsise cand vazusem fintele care mi-au dat viata moarte si fara suflare.. dar a venit si randul meu, nu s-au oprit doar la atat.
Am simtit glontul cum mi-a strabatut trupul, sfasiind carnea precum ghiarele unei fiare salbatice, metalul topind cu foc pielea si patrunzand in mine, iar eu cad jos, precum parintii mei si totul se intuneca.
Ramasite din acea intamplare neplacuta inca sunt intiparite in mintea mea, rana este extrem de adanca, iar mila pentru asemenea oameni, fiare as putea spune, a disparut, s-a risipit.
Nici acum nu am aflat motivul pentru care au trebuit sa sacrifice doi oameni nevinovati, am ramas afundat in mister, dar viata merge mai departe, poteca e lunga si feroce. Pasesti odata si esti inghitit din prima.
Cand o privesc pe Rosi, durerea mi se alina, ma inveselesc din nou fiindca stiu ca nu sunt singur.
Ea este comoara mea pretioasa, nu am de gand sa o pierd si pe ea...
Dar stiu sigur ca acel indivit care a creat acest dezastru in familia mea, v-a plati cu varf si indesat, nu merita sa traiasca pe acest pamant, nici macar sa respire sau sa clipeasca.
De aceea sunt hotarat sa ma razbun, stiu ca are sa-mi fie greu dar incercarea nu are moarte si sigur traieste in ţara asta, asteptandu-ma pe mine sa ies din ascunzatoare.
- Rendel, daca nu te imbraci si nu te pregatesti nu mai ajungi la profesor, vocea dulce a lui Rosi, ma trezeste din gandire si ma face sa alerg disperat pana sus la mine in camera.
Cum de am uitat din nou, astazi trebuie sa-l vad pe profesor si nici pana la ora asta nu sunt gata, deja e trecut de sapte dimineata, acum ceasul cu alarma indica opt sigur sunt in intarziere... of.
Proasta zi mi-am ales sa fac pe cavalerul cu sora mea mai mica, scotocesc repede prin dulap dupa niste haine, dar tot ajung sa le insir peste tot in incapere. Rosi vine tropaind pe scari si se rezema de tocul usii anuntandu-ma ca are ea sa caute ceva frumos pentru mine prin dulap, cat timp eu imi fac un dus revigorant de dimineata, doar nu aveam sa merg murdar la profesor.
- Si incearca sa te dai cu putin gel pe par, ca nu mereu ai ocazia sa mergi la o asemenea intalnire.. spunea ea chicotind facandu-ma sa ies gol pusca din baie, aratandu-mi intreg trupul spre ea.
Tresare nervoasa, incepe sa arunce cu toate in mine strigandu-ma „perversuleâ€, nu mai bag de seama ce tot bomboneste pe acolo si ma arunc in cada, lasand apa sa ma invaluiasca de-a intregul, revigorandu-ma. Eram asa de entuziasmat ca am sa-l vad, cu toate ca stiam ca il deranjez de la ore, dar imi placea sa trec pe la el ca sa-l ascult cum preda sau cum canta . Un inger in lumina soarelui, care pulseaza iubire si fericire in jur.
- Iar ai ganduri perverse cu profesorul ? ma intreaba Rosi ridicand din spranceana, eu tresar rusinat si neg acest fapt.
- Vrei sa ma vezi din nou ? spun eu amuzat si ranjesc strengareste.
- Nu, striga ea si ii observ noanta rosiatica pe care o capata obrajii ei, mai bine ma uit la o banana decat la ce ai tu.
- Tot cam acelasi lucru.. spun eu in sopata si ma las pe marginea cazii.
**
In sfarsit sunt aranjat , imbracat in... hainele alese de sora mea, pot spune ca are gusturi nu gluma.Blugii cadeau perfect pe picioarele mele subtiri, tenesii erau decorati cu tot felul de scrisuri, iar camasa alba era aranjata incatator de bine, desfacuta la primii trei nastrui si bagata in pantalini, putin bufanta la capat atunci cand intra in materialul vestimentar al blugilor.
Doar ca parul meu tot ravasi era pe frunte, bretonul cadea greu si rebel pe fruntea mea, si sus de tot la crestete statea infoiat.
- Ti-am spus sa-ti dai cu gel in cap, nu mai fi asa de incapatanat, striga ea si sare pe mine ca sa imi unga parul cu acea solutie pe care o detestam extrem de mult.
- Am cu cine semana, spun eu si o prind de picioare, aruncand-o in patul meu. Nu este necesar Rosi, lasa-l asa, am sa dau cu pieptanul putin si o sa stea perfect, ii zambesc strengareste, apuc pieptanul si bag dintii acestuia prin firele de par, obligandule sa stea asa cum imi placea mie.
Dupa ce vad ca sede bland iau de pe birou un caiet si un pics, apoi cobor jos topaind de fericire, urmat de catre Rosi in spate, care isi rasuceste un fir carliontat si roz pe degetul aratator. Ma opresc in dreptul usii, de unde fac o rotatie de nouazeci de grate si ma intampina reflexia mea clara si frumoasa, in oglinda din stanga. Am un obicei extrem de enervant, asa spune rozalia de Rosi, ca mereu cand este sa plec si sa ma intalnesc cu profesorul, ma opresc in faţa suprafetei lucioase si ma critic din cap pana in picioare.
Da este adevarat, nu imi place sa arat rau cand ma vad cu el, faţa de mine acesta arata bine cladit si foarte frumos, ma face sa-mi pierd mintile si nu imi este greu sa recunosc ca sunt atras de barbati. Staim asta inca de la o varsta mica, adica noua ani, imediat dupa anul in care au murit parintii mei.
Incidentul acesta s-a petrecut la varsta de opt ani, atunci tragedia s-a napustit peste mine si sora mea, a trebuit sa locuim cu bunica, pana cand casa avea sa fie reconstruita dupa niste planuri care ii apartine lui tata, surprinzator...
Dupa ce totul a revenit ceva mai la normal, am mers impreuna cu Rosi la noua noastra casa, tot cea veche insa reconstruita. Pentru ca nemernicii aceia au dat foc la ea dupa ce m-au impuscat pe mine.
Iar cand eu am implinit varsta de noua ani, lucrul acesta s-a intamplat de ziua mea, cand un prieten de al meu, vecin si cu noi a venit cu un cadou superb. Era un catelusi mic si alb, pe care mi l-a daruti atunci. Toti au inceput sa rada de veselie, aplaudand in continuu. Cand s-a servit tortul eu si amicul meu ne-am strecurat la copacul din spatele curtii, unde am inceput sa mancam tort, dar din neatentie mi-am dat cu frisca pe buze. Cand a observat acesta, el s-a apropiat de mine fara sfiala si a lins frisca ce-mi acoperea buzele, apoi mi-a zambit incepand sa chicoteasca.Am simtit cum inima imi pulsa de bucurie, ma simteam asa de bine...
Nu am spus asta nimenui, nici macar bunici, dar lui Rosi da, in ea am incredere.
- Pleaca naiba odata ca pierzi autobuzul, deja e tarziu si tu stai si depanezi amintiri in oglinda... daca te uiti prea mult ai sa te zbarcesti, spune ea nervoasa in timp ce da din picioare, lovind podeaua.
- Ai treaba Rosilinda Ghison? te intalnesti cu prietenele tale si o sa vorbiti toata ziua buna ziua despre Kail Covens, am inceput sa fac misto de ea, in timp ce tineam de usa de la intrare, apoi mi-am facut disparitia pentru ca deja rozalia era nervoasa.
Pe parcursul drumului am ras neincetat doar gandindu-ma la expresia ei caraghioasa, iar cand am ajuns in statie abia de am reusit sa prind autobuzul ce ducea la facultate.
Trebuia sa ma grabesc, doar nu vroiam sa intarzi...