Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Memento Non Mori

#15
@ich:please is Edan not Eden:P. bun legat de legende ai tras concluzii pripite ma bazez foarte putin pe legende, am luat doar bazele nu si detaliile, vei vedea si in acest capitol si in urmatoarele acest lucru.
@fallen, lethalin ma bucur ca iti place :d well sper ca acest capitol sa mai descalceasca putin misterul din jurul lui Zein si sa il incalceasca si mai mult pe cel al lui Edan.
__________
Pledoaria mincinosului

Nu mint niciodată! Spun doar un adevăr pe care mai târziu îl voi trăda..
- Athos


Când viaţa te forţează să te maturizezi forţat devii ce ce unii ar numi un monstru fără scrupule. O fiinţă pentru care sentimentele celor din jur nu sunt decât firele unei marionete, mijloace prin care poţi manipula sau distruge un om. Un demon ce nu cunoaşte onoarea sau adevărul, iubirea sau afecţiunea ci doar minciuna şi trădarea, plăcerea şi dorinţa. Dar ce ştiu ei? Sunt doar nişte ignoranţi orbiţi de aparenţe. Un demon? Ei nu ştiu decât jumate din adevăr şi rostesc cuvintele ca pe nişte gunoaie fără folos, insulte fără esenţă, ah... vorbe-n vânt.

Eu sunt o asemenea persoană! Ha, dacă mă mai pot numi persoană, am renunţat de mult la calităţile umane căci sunt doar o minciună murdară deghizată în realitate de zeloţi nebuni. Am devenit ceva mai mult, mi-am ucis umanitatea şi slăbiciunile devenind astfel nemuritor, am sfidat legile firii, amăgind tipul cu dulci minciuni. Viaţa m-a învăţat că onoarea este o calitate pe care puţini o au, la fel şi încrederea, acel sentiment divin ce nu îl poţi împărtăşi oricui. Am învăţat să mint atât de bine încât uneori şi eu îmi credeam vorbele, am învăţat să îmi manipulez păpuşarul ce m-a tratat ca pe o marionetă timp de optsprezece ani.

Am devenit un maestru al înşelătoriei, minciunile cântă indolenţe pe buzele mele şi creează decepţie în gândurile celor din jur. Citindu-le minţile ştiu exact ce gândesc şi cea ce îşi doresc să audă, le ştiu cele mai întunecate secrete ca şi cum ar fi ale mele îi citesc ca pe nişte cărţi deschise. Îi pot face să îmi împărtăşească gândurile, e de ajuns să îmi doresc ca acestea să fie şi ale lor şi în curând mintea lor e legată de aţele invizibile ale minţii mele, apoi teatrul de păpuşi începe. Însă acest lucru nu mă face nicicum mai fericit, din contră nu face decât să mă amăgească spunându-mi că pot fi stăpân pe minţile altora însă a mea îmi va fi pe veci străină. Aş vrea să îmi pot controla propria minte să şterg, să sparg, să rup şi să vandalizez fiecare parte neplăcută din această, fiecare amintire chinuitoare... dar nu petele de sânge sunt încă pe mâinile mele, mintea mea încă este infectată de ciumă amintirilor murdare, ea încă strigă cu neruşinare că am fost cândva... prizonier.

Povestea mea începe cu mulţi mulţi ani în urmă, atât de mulţi încât nici nu vreau să îmi amintesc, sunt bătrân chiar dacă sunt pe veci îngheţat la vârsta de douăzeci şi cinci de ani. Sunt fiul unei vrăjitoare al cărei nume îmi este scârba să îl pronunţ căci trezeşte în mine ură pură şi al unui simplu fierar care în seara când eu am fost conceput avea în venele sale sângele unui vampir, nu îi ştiu nici măcar numele, cea care îmi e mamă l-a ucis imediat ce hipnoză vampirului a fost înlăturată. Sunt fructul unui joc şi al unei crime. M-am născut cu abilităţi supraomeneşti pe lângă magia moştenită de la mama, sângele vampirului din corpul tatălui meu mi-a oferit abilitatea de a citi gânduri, însă în ciuda darurilor mele am fost ţinut ascuns şi închis precum o ruşine sau un sclav, folosit de propria mamă ca o sursă de energie magică până la vârsta de optsprezece ani.

Am încercat să ignor ani la rândul realitatea crudă ce mă înconjura, am încercat să o înţeleg pe acea femeie, să înţeleg de ce eram ţinut închis. Mă minţeam spunându-mi că mă protejează de lumea de afară, mă amăgeam forţându-mă să cred că fărâmiturile de iubire ce mi le arată din când în când erau reale. Dar iluzia ce o creasem în mintea mea s-a destrămat la vârsta de şapte ani când abilitatea mea de a citi gânduri s-a activat. Atunci totul să luminat vălul negru ce îmi bloca mintea şi ochii a fost ridicat. Am aflat atunci că tatăl meu fusese ucis cu sânge rece de propria-mi mamă, i-am văzut expresia acestuia atunci când viaţa se curgea picătură cu picătură prin ochii şi gura lui. Mama îi spărgea fiecare vas de sânge din creier, ochii tatălui meu deveniseră roşii, privirea era plină de agonie, glasul îi fusese luat de intensitatea durerii, era o moarte lentă şi dureroasă pe care nu aş dori-o nimănui.

Sângele curgea pe faţa acestuia sub forma de lacrimi din ochii lui, cu fiecare secundă petrecută sub tortura mamei funcţiile corpului său se opreau, mai întâi cele motorii, paralizie incapabil să se mişte sau să riposteze, apoi uşor, uşor fiecare parte a corpului îşi pierdea viaţa până când într-un final sângele ce înainte curgea doar prin ochi curgea acum şi pe buzele larg deschise în ţipătul mut al morţii iminente. Inima şi creierul cedează ultimele însă numai după lungi, lungi minute de tortură. Fiinţa pe care ar fi trebuit să o iubesc şi de care depindeam era un monstru. Însă nu totul a fost negru, din când în când albul luminii pata abisul rece transformându-l într-un gri plăcut cald care îmi amintea că trebuia să lupt. Acel alb! Ah, acel alb era chiar vampirul ce o hipnotizase pe mama, era cel ce îmi dăruise darul de a citi gânduri, era Edan.

O urmărea pe mama, aşteptând ca ea să plece de acasă şi atunci apărea, colorându-mi viaţa cu câteva ore, uneori chiar zile de fericire. Am călărit pentru prima dată împreună cu el la vârsta de opt ani, am văzut pentru prima dată natura înconjurătoare şi m-am putut căţăra în copaci ştiind că el este acolo protejându-mă. Nu era monstru pe care mama îmi spusese să îl urăsc, era bun şi iubitor cu mine şi era cel pe care eu îl consideram tata. A fost cel care m-a învăţat ce este viaţa, m-a instruit în tainele adevăratei magii nu nivele unu doi şi trei aşa cum făcuse mama. El m-a învăţat cum să îmi folosesc puterile, cum să alung coşmarurile pe care acestea mi le dădeau. A fost acolo instruindu-mă şi pregătindu-mă pentru ziua când mă voi putea elibera singur, pentru ziua când lanţurile intangibile ce mama le legase la picioarele şi mâinile mele vor fi distruse.

Mereu îmi spunea atunci când îl rugăm să mă scape de acel calvar ca doar atunci când eu singur voi avea forţa de a mă elibera doar atunci mă voi simţi cu adevărat liber, doar atunci când voi fi stăpân pe puterile mele o voi putea înfrunta pe mama.

Aş putea să te iau acum cu mine şi ai fi liber, însă doar fizic căci mental vei rămâne pe veci plin de răni ce vor sângera amărăciune. Doar atunci când tu singur îţi vei înfrunta coşmarurile, doar atunci rănile mentale se vor cicatriza, rămânând dor urme nedureroase.

La optsprezece ani mi-am schimbat soarta fugind distrugându-i mamei toate planurile şi toate cunoştinţele ce le acumulase folosindu-se de mine. Am fugit bazându-mă pe nimic altceva decât instinct, nu aveam nici un plan, iar lumea ce mă înconjura era o mare imensă de pământ, păduri, oraşe şi oameni pe care nu o cunoşteam. Nu m-am gândit nici o clipă ce voi face odată ce voi fugi, nu avem cum să îl contactez pe Edan, eram singur într-o lume pe care nu o cunoşteam. Multă vreme m-am plimbat fără un ţel anume prin insulele Greciei căutând informaţii despre Edan în minţile oamenilor, dar totul era în zadar. Era o prostie.

De câteva ori am vrut să mă întorc la mama, deoarece în grăbita mea fuga uitasem singurul obiect ce mă putea aduce aproape de Edan, medalionul primit de la acesta, ouroboros înconjurând o pentagramă. Cu medalionul în mâna şi vraja potrivită l-aş fi putut găsi pe Edan. Însă am renunţat fiindu-mi teamă că infernul să nu mă cuprindă din nou, de data aceasta mult mai adânc ca înainte.

Singur într-o lume străină, în care eu însămi eram un străin printre oamenii normali care habar nu aveau cine sunt, pierdusem orice speranţă până când l-am întâlnit pe el. Era o dimineaţă rece de noiembrie, iar eu mă plimbam pierdut în gânduri prin pădurea din apropierea oraşului unde stăteam când l-am văzut întins pe pământul rece plin de sânge şi nămol. Un bărbat înalt cu un corp puternic şi o piele măslinie, cu un păr negru nearanjat şi plin de noroi întărit. Era aproape mort, nu îmi puteam imagina cum un om poate supravieţui cu asemenea răni şi în acele condiţii, aerul era atât de rece încât gâtul te ustura atunci când inspirai, iar el avea tot abdomenul sfâşiat, bucăţi de piele fuseseră smulse parcă de un animal sălbatic, gol fără nimic care să îi ţină de cald. M-am grăbit să îl ajut reuşind într-un final cu ajutorul magiei să îi vindec rănile salvându-i astfel viaţa. L-am cărat inconştient până într-o peşteră din munţi unde am aprins un foc lăsându-l pentru câteva minute singur pentru a îi aduce ceva de mâncare şi haine pentru a se îmbrăca.

M-am întors cât de repede am putut, nu am lipsit mai mult de o jumătate de oră. Când am ajuns la peşteră el se trezise stătea nemişcat cu mâinile prinse în jurul genunchilor uitându-se pasiv la la focul ce încă ardea.
Ţi-am adus de mâncare şi haine să te îmbraci, i-am spus eu întinzându-i cele două săculeţe cu mâncare şi îmbrăcăminte. M-a privit intens în ochi ca şi cum ar fi vrut să îmi citească gândurile. Eram oare acolo pentru a îl amăgi pentru ca mai târziu să îl ucid? Atunci i-am văzut pentru prima dată ochii. Fata mi s-a umplut de uimire era o culoare neomenească, un galben intens şi rece. Îmi pierdusem cuvintele, eram scufundat în gânduri încercând să îmi dau de unul singur seama ce era el.

-Mulţumesc... a spus el pasiv pe o voce joasă şi răguşită.M-am aşezat pe o piatră în faţa lui studiindu-l cu atenţie în timp ce mânca. Aveam atâtea să îl întreb... ce era el? Ce ştia despre lume? Dacă era o fiinţă supranaturala îl cunoştea oare pe Edan? Când a terminat de mâncat mă privit pentru o clipă cu frica apoi al luat sacul cu haine pentru a se îmbrăca. Odată îmbrăcat şi-a reluat poziţia în faţa focului fără a scoate o vorbă. Era o linişte profundă ce era din când în când spartă de suetele lemnelor arzând.

- Mă numesc Zein... a spus el pe aceiaşi voce joasă pe care o avusese înainte

- Athos, am spus eu calm şi formal. Au urmat alte câteva minute bune de linişte cărora într-un final eu le-am pus capăt deoarece curiozitatea mă măcina. Ce eşti tu? Nu eşti uman!

- Nici tu!

- Presupun că ai dreptate, am răspuns eu schiţând un zâmbet fin.

- Miroşi a vrăjitor, dar nu în totalitate mai e ceva... apoi am auzit acel mârâit gutural şi feroce ce venea din gâtul lui, am înţepenit, inima a început să îmi bată nebuneşte în piept, curiozitatea mea crescuse şi mai mult fiind acompaniata de frică, apoi a continuat... vampir, cine te-a trimis!?

- Nu m-a trimis nimeni şi tocmai ţi-am salvat viaţa, poţi să începi să îmi fi recunoscător în orice clipă. Dacă aş fi vrut să te omor nu m-aş fi obosit să îţi vindec rănile.

- Trebuie să fiu precaut copile, când m-ai găsit viaţa mea atârna de un fir de aţă, nu mă poţi învinovăţii pentru asta.

- Încă nu mi-ai spus ce eşti, am spus eu zâmbind.

- Sunt un licantrop. Apoi totul s-a schimbat acela fiind momentul ce mi-a schimbat viaţa. Zein a căzut la pământ secerat de o durere cumplită cu mâinile încrucişate în jurul abdomenului, picioarele aduse la piept, urlând de durere. Nu puteam înţelege de ce, rănile lui se vindecaseră complet şi mă asigurasem că în corpul lui nu erau urme de infecţie, însă cu toate acestea el suferea dintr-o cauză necunoscută mie, iar eu eram neputincios ascultându-i urletele ce ar fi săpat şi în cea mai rece inima. Am încercat fiecare vraja de vindecare pe care o ştiam însă totul era în zadar, durerea prin care el trecea devenea tot mai intensă, corpul lui devenea tot mai fierbinte, iar hainele cu care se îmbrăcase se udaseră de transpiraţia ce curgea necontenit din corpul lui. Nici o vrajă din lume nu... aaaah... poate să vindece aşa ceva... aaarh... dacă vrei cu adevărat să mă salvezi... atunci doar sângele tău o poate face.

Fără a mai sta pe gânduri, am luat o piatră mai ascuţită de pe pământ şi m-am tăiat la încheietura mâinii stângi, ducând-o apoi la cura lui pentru ca el să poată să bea. Durere, teama, frenezie, sângele alerga nebuneşte prin vene, corpul stătea să îmi ia foc, ochii parcă îmi ieşeau din orbite, fiecare os, fiecare centimetru din corpul meu urla ca totul să înceteze. În momentul când sângele meu a atins buzele lui şi prima picătură din acesta a alunecat pe gâtul lui am putut simţi ce simţea el, atâta durere încât orice persoană obişnuită ar fi murit în primele zece secunde. După un minut totul a încetat, mă simţeam plin de energie şi la fel era şi Zein, totul părea doar un vis urât din care tocmai mă trezisem. Nici măcar rana de la mâna mea nu mai era acolo, iar rănile mele nu se vindecau precum cele ale vampirilor sau ale vârcolacilor, eram practic om dacă ignorai magia şi cititul gândurilor. Atunci ce se întâmplase cu adevărat? Visasem? Zein folosise vreo abilitate psihică pentru a mă testa sau tortura? Aveam să aflu adevărul câteva minute mai târziu, adevărul care era în acelaşi timp o binecuvântare dar şi un blestem.

- Ce s-a întâmplat? Explică-mi ce mama dracului a fost aia, am spus eu înfuriat.

- De azi înainte noi doi suntem legaţi, a spus el pe un ton calm, cu aceiaşi rezonanta în voce ignorându-mi furia ce mi se citea fata.

- Legaţi! Am înţeles! Ce dracul înseamnă asta, agonizai, iar în secunda următoare eu treceam prin aceleaşi dureri ca şi tine...

- Este un blestem pe care un vrăjitor la aruncat asupra rasei mele. Dacă unul din noi este între viaţa şi moarte şi este salvat de către o altă persoană atunci se întâmplă asta. Nu contează dacă salvatorul este om, vârcolac, vampir, vrăjitoare, demon sau orice altceva, imediat ce durerile noastre încep are de ales fie ne salvează încă odată viaţa lăsându-ne să bem puţin din sângele lor fie să ne lase agonizând, cea ce duce la moartea noastră în câteva ore. Acum că ai acceptat, noi doi suntem legaţi pe veci până când unul din noi moare. De acum înainte eu voi fi cel ce te va salva pe tine. Din acest moment sunt un... sclav al dorinţelor tale... nu pot să ignor un ordin primit de la tine chiar dacă este împotriva firii mele...

- Nu pari prea fericit, tocmai ţi-am salvat pentru a doua oară într-o zi viaţa...

- Tu ai fi fericit să şti că în orice moment voinţa ta poate dispărea, ca în orice clipă ai putea face ceva ce urăşti? Ţi-ar face plăcere să fi un sclav, un prizonier? Nu şti nimic...

- Te înşeli, am spus eu în şoapta încât cuvintele abia s-au auzit.

- Ce ai spus?

- Te înşeli... ştiu ce înseamnă să fi un... sclav... un prizonier de aceea, eşti liber să pleci, nu vreau prostia asta de legătură dintre noi, nu vreau ca tu să fi o marionetă în mâinile mele, am vrut doar să îţi salvez viaţa, să simt o mică satisfacţie folosindu-mi blestemul ce îmi curge prin vene, aceasta magie nenorocită ce mi-a făcut viaţa un iad... eşti liber să pleci...

- Această legătură, acest jurământ, nu este ceva ce poţi arunca sau da la o parte, odată ce ai acceptat să îmi oferi sângele decizia a fost făcută pentru tine, chiar dacă vrei sau nu jurământul exista şi nu poate fi rupt decât de moarte unuia dintre noi.

- Nimeni nu ar trebui să fie un sclav... nu vrau ca tu să fi un sclav, iţi promit, iţi jur că niciodată nu te voi obliga să faci ceva ce stă împotriva firii tale, iţi voi asculta mereu dorinţele şi sfaturile, eu voi fi cel ce se va lăsa îndrumat de tine, atunci când pericolul ne va găsi vom lupta împreună apărându-ne unul pe celălalt... Vreau să te întreb un lucru, mă vei ajuta să caut o anumită persoană.

- Sunt obligat să te ajut!

- Eu nu oblig pe nimeni! Eu îţi cer ajutorul, aşa cum tu ai făcut atunci când mi-ai cerut sângele.

- Desigur, te voi ajuta.

- Aşa pur şi simplu? Nu mă întrebi cine este acea persoană, ce este om sau fiinţă supranaturală!

- Da, nu contează atâta timp cât tu iţi doreşti asta, a spus el pe un ton plin de sinceritate.

- Dar dacă ţi-aş spune că această persoană este un vampir, unul bătrân şi foarte puternic, care ne-ar putea ucide pe amândoi dacă şi-ar dori asta.

- Un pur sânge? Care îi este numele? Cel adevărat nu unul din numele pe care vampiri slabi şi muritorii le ştiu?

- Aaa, deci ţi-am trezit curiozitatea, numele lui este Edan şi da este un pur sânge, nu ştiu dacă edan este adevăratul lui nume sau cât de bătrân este cu adevărat, nici măcar mama nu ştie cu adevărat câţi ani are.

- Te voi ajuta să îl găseşti însă atunci când îl vei găsi eu nu voi fi cu tine, voi sta departe eu şi vampiri pur sânge ne purtăm o ura reciprocă.

Au trecut şapte ani de zile până când eu şi Zein am auzit un zvon despre un vampir care se stabilise într-un sat din apropiere, luni în care relaţia dintre noi doi a devenit una strânsă, acum îi câştigasem încrederea iar răceala lui faţă de mine dispăruse complet. Era convins acum căci eu nu eram ca ceilalţi oameni, că îl înţelegeam şi ştiam ce înseamnă libertate şi cât de dulce este aceasta. Un lucru amuzant în viaţa mea este ironia cu care aceasta mă loveşte la tot pasul, Zein ţinea foarte bine de secretele lui şi oricât de mult mi-aş fi dorit să le aflu nu aveam de gând să apelez a legătura dintre noi.

Unii ar descrie relaţia dintre noi ca fiind un păcat, o iubire damnată intre doi bărbaţi dar oamenii sunt fiinţe ignorante ce nu cunosc decât falsa prietenie sau falsa dragoste şi au ajuns să o confunde la tot pasul pe cea adevărată cu blasfemia. Respectul reciproc dintr noi şi devotamentul nu aveau limite nici unul din noi nu ar fi făcut ceva pentru a îl rănii pe celălalt. Alături de Zein am aflat încă odată ce înseamnă să trăieşti cu adevărat, însă acum eram nu mai eram un copil, acum puteam gusta din acele fructe ce îmi fuseseră interzise până acum.

Totul era nou pentru mine, iubirea, sexul, prietenia, sarcasmul şi ironia. Erau droguri ce mă intoxicau cu bucurie, îmi pătrundeau în minte şi în corp asaltându-mi întreaga fiinţă. Vibrau şi cauzau în mine un cutremur mut se îmi fredona în minte oda fericirii. După ani de singurătate, sclavie şi tortură aveam în sfârşit pe cineva lângă mine, eram liber şi puteam la rândul meu să îi torturez pe cei ce mă sfidau.

Căutarea mea se dovedise a fi grea cu fiecare zi ce trecea mă îndepărtam şi mai mult de locaţia lui Edan. Am întâlnit şi alţi vrăjitori sau vrăjitoare pe care le-am întrebat dar totul era în zadar nimeni nu auzise nimic şi fugeau atunci când auzeau numele lui. Vampirul peste care dădusem ne lăsase cu şi mai multe întrebări fără răspuns. Nu îmi rămânea decât o singură soluţie, să mă întorc acasă pentru a îmi recupera medalionul, vraja de căutare era singura soluţie.

Era o noapte răcoroasa de vară când l-am întâlnit pe Mikhail. Îl urmăream de zile întregi, iar el ştia că îl urmăream însă atunci când a vrut să fugă a căzut în capcana mea şi a lui Zein. În timp ce Zein se juca cu el alergându-l prin negura pădurii eu aşteptam la marginea acesteia, pregătindu-mi vraja pentru a îl imobiliza. Pentagrama desenată pe pământ şi simbolurile de sigilare aplicate în cele cinci colţuri ale acesteia. Şi atunci a făcut greşeala, imediat ce a călcat în centrul pentagramei am apărut din întunericul nopţii.

- Exuro, Abyssus Incendia Curator*, am rostit eu puternic pe un ton rece ÅŸi grav.

- Ce dracu’! Acestea au fost primele cuvinte pe care Mikhail le-a spus într-o greaca stâlcita cu un puternic accent rusesc. Imediat după aceea pentagrama s-a aprins, pe pământ acum fiind flăcări albastre ce l-ar fi ars imediat ce le-ar fi atins.

- Sigillum Dei Aemeth! Au fost a doua serie de cuvinte rostite şi a doua vraja, simbolurile din cele cinci colţuri ale pentagramei s-au înroşit dispărând apoi în pământ în jurul pentagramei de foc formându-se apoi cel mai puternic sigiliu, Sigillum Dei, format din două cercuri ce leagă victima de locaţia respectivă şi două heptagoane ce sigilează complet puterile acesteia.

- La dracu’, la dracu’, dă-mi drumul! Ah când o să ies de aici o să te omor copile! Nu şti cu cine te pui!

- Oh dar ştiu cu cine mă pun, cu un vampir slab şi patetic care a căzut într-o cursă întinsa de un copil aşa cum mă numeşti tu. Cât despre ieşit, vei ieşi doar atunci când voi obţine cea ce îmi doresc, dacă vei minţii atunci vei muri arzând încet, pot controla acel foc ce te înconjoară şi îl pot face să se apropie de tine. Acum că am stabilit cine deţine controlul putem începe interogatoriul, am spus eu pe un ton ironic.

- Du-te dracului, copile! Expresia de pe fata lui era de nepreţuit, în spatele măştii ce o afişa tremura precum un copilaş în fata câinelui mare şi rău ce era gata să îl atace. Părul lui negru şi lung ce îi acoperea umerii se udase de la transpiraţia ce curgea pe fruntea şi corpul lui, buzele lui medii se uscaseră complet, iar ochii lui negrii erau o oglindă către frica ce pusese stăpânire pe el. Îmi puteam da seama după comportamentul lui şi corpul lui atletic că era foarte mândru de el, iar faptul că se lăsase prins de un copil şi un vârcolac îl înnebunea.

- Cum merge, a întrebat Zein atunci când a intrat în lumina focului.

- E prins însă nu e prea cooperant, crezi că ai putea face ceva în legătura cu asta? Acel atac mental pe care voi vârcolacii îl aveţi împotriva vampirilor suna destul de interesant aş vrea să îl văd în acţiune, am sus eu aruncându-i lui Zein un zâmbet jucăuş.

- Cum doreşti, domnul meu, cu siguranţă va fi mult mai cooperant după asta, a spus Zein întorcându-mi acelaşi zâmbet jucăuş. Zein şi-a fixat privirea în ochii lui Mikhail privindu-l insistent apoi totul a început. Mikhail a început să ţipe de durere ducându-şi mâinile la urechi şi astupându-le în curând ţipetele lui au fost însoţite de lacrimi sângeri şi scurgeri de sânge din urechi. Mintea lui era asaltată de urletul lui Zein. Îmi plăcea ce vedeam, l-am auzit pe Zein urlând în zilele cu lună plină când dorea să se transforme şi pot să spun că este de-a dreptul înfricoşător, iar pentru un vampir este extrem de dureros mai ales pentru unul atât de slab precum Mikhail.

- Aaah, fă-l să se oprească promit să îţi spun tot, aaah, numai te rog fă-l să se oprească!

- Zein ajunge. Acum ce ar fi să începem prin a ne spune numele tău, cel real, acel cerc îmi va spune când minţi iar atunci când vei minţi Zein te va face să te răzgândeşti.

- Mă cheamă Mikhail!

- Bravo! Nu a fost aşa greu, acum Mikhail iţi voi pune câteva întrebări... în funcţie de răspunsurile tale voi decide dacă vei trăi sau muri.

- EÅŸti nebun!

- Nu e răspunsul pe care îl aşteptam, Zein te rog! Pentru a doua oară în acea seară Mikhail a trecut prin cea mai groaznică tortura. Urletul unui vârcolac antic precum Zein este dureros atât pentru corp cât şi pentru minte, atunci când urletul se opreşte mintea este afectată, iar panica şi frica se instalează slăbind moralul celui torturat. După câteva minute bune de tortură i-am făcut semn lui Zein să se oprească, Mikhail era căzut în genunchi cu ochii ieşindu-i din orbite aţintiţi spre cer şi mâinile la urechi, acestea fiindu-i pline de sânge. Acum a doua întrebare şi probabil ultima deoarece încep să mă plictisesc, răspunde fără a minţii şi vei trăi în caz contrar focul ce te înconjoară te va înghiţi. Cunoşti un vampir pe nume Edan, sau cel puţin ai auzit de acest nume?

- Esti nebun copile, nebun iţi spun! Dacă plănuieşti să îi faci lui Edan cea ce mi-ai făcut mie atunci îţi vei semna sentinţa, tu şi câinele tău împuţit veţi muri. Da îl ştiu pe Edan, dar nu îţi voi spune unde este, şi aşa a jurat că mă omoară, dacă iţi voi dezvălui unde este înainte să mă omoare mă va tortura luni de zile până când eu însumi îi voi cere să îmi sfârşească suferinţa, aşa că omoară-mă copile, omoară-mă şi spune-i lui Edan dacă îl vei întâlni că nu am mai comis încă o dată greşeala de a îl trăda.

- Cum doreşti. Am întins mâna dreaptă în fata apoi am strâns-o brusc în pumn, în acel moment flacările ce formau pentagrama au început să se îndrepte spre Mikhail, în câteva secunde acestea l-au cuprins, corpul lui a început să ardă precum o bucată de lemn, laşând în urmă un miros fin e tămâie şi mosc. Nu a scos nici un sunet atunci când flacările l-au cuprins a închis ochii aşteptându-şi sfârşitul, aşteptând ca trupul lui să se transforme într-un morman de cenuşă ce va fi purtat de vânt spre infinit.

Refuzul lui Mikhail de a îmi dezvălui locaţia lui Edan nu îmi lăsase decât o singură soluţie, trebuia să îmi recuperez medalionul cu orice preţ chiar dacă asta însemna să o revăd pe mama. În ziua următoare eu şi Zein eram îmbarcaţi pe o corabie care se îndrepta spre Creta. După trei zile şi trei nopţi am ajuns în portul din Heraklion, oraşul ce îmi fusese pentru optsprezece ani închisoare, oraşul unde se aflau cele mai dureroase amintiri din viaţa mea. Mă rugam în mintea mea ca mama s fie plecată într-una din expediţiile ei, să pot intra în casa acea pe care o uram din tot sufletul şi să iau medalionul fără a o vedea. Nu ştiu dacă m-aş fi putut controla în acel moment. Probabil aş fi atacat-o, iar cu ajutorul lui Zein poate aş fi omorât-o. Oricât de mult îmi greşise nu aş fi fost în stare să port vina pentru moartea ei, păcatele ei mi-ar fi corupt sufletul cu ură şi mi-ar fi mâncat din acesta puţin câte puţin până când acesta ar fi distrus.

Norocul a fost de partea mea, iar mama a fost plecată. Imediat ce am intrat în acea casă, şi am văzut acei pereţi decoraţi în acel stil antic atât de familiar, imediat ce mirosul tămâiei mi-a inundat nările amintirile au năvălit precum un demon malign îmbolnăvindu-mi mintea cu durere. Picioarele mi s-au înmuiat, iar respiraţia mi s-a oprit simţeam un gol în piept ce nu îmi dădea voie să respir. Mi-au trebuit minute bune până când mi-am revenit pentru a mă ridica de pe scaunul pe care Zein mă aşezase. Am început a căuta prin camera mea după medalion însă căutările mele au fost în zadar căci nu mai era acolo. Am început apoi a căuta prin restul casei, găsindu-l într-un final la subsolul acolo pe altarul mamei mele alături de un bilet de la aceasta.

“Athos,

Ştiam că te vei întoarce într-o zi după acest medalion, am ştiut de la bun început încă de când am aflat că te port în pântece ca va veni o zii când Edan te va lua de lângă mine din acest motiv nu am încercat niciodată să mă apropii de tine, însă totul a fost în zadar. Eu am fost sinceră cu tine folosindu-te încă de la început fără a te amăgi cu dulci nimicuri aşa cum face el. Eu şi cu el nu suntem foarte diferiţi amândoi suntem obişnuiţi să ne folosim de alţii pentru a ne atinge scopurile, însă el trădează la sfârşit iar în urma lui lasă durere şi moarte.

Nu încerc să îmi scuz faptele şi nici iertarea nu ţi-o cerşesc, vreau doar să îţi dau un sfat, probabil primul meu sfat ca mama şi probabil ultimul, odată ce Edan te va transforma se va asigura că nu te voi mai vedea niciodată. Ţine minte, atunci când el îţi va face inima bucăţi să şti că mereu vei avea un loc lângă mine. Am avut un scop atunci când te-am folosit, iar acum vreau să împart totul cu tine dacă iţi vei dori asta. Mai sunt doar doi paşi până când îmi voi îndeplini visul să renunţ la nemurire şi să îmi recunosc greşelile, cea ce tocmai am făcut. Probabil ar fi trebuit să îţi spun adevărul, să îţi cer ajutorul în loc să te folosesc, să mă comport ca o mamă adevărată, dar toate acestea sunt lucruri imposibile pentru mine pe care nu am habar cum să le fac.

Nici nu ştiu dacă vei citi acest bilet, probabil că îl vei arunca în foc înainte să îl citeşti, însă am simţit nevoia de a îţi explica motivele mele şi de a te avertiza. Edan este cel mai rău coşmar al tău, este un demon fără scrupule ce te-a atras în plasa lui. Ai grijă şi mereu păzeşte-ţi spatele, Edan nu iubeşte pe nimeni înafară de el însuşi şi Hektor restul sunt doar unelte.
Ai grijă în deciziile pe care le vei lua şi nu iţi lăsa niciodată garda jos în faţa lui Edan.

Medeea
"
Numai minciuni şi ura chiar şi atunci când încearcă din răsputeri să fie sinceră. Mă folosit optsprezece ani pentru un vis pe care nu îl va realiza niciodată, ea chiar crede că va reuşi vreodată ce şi-a propus? Va muri înainte ca planul ei măreţ să fie dus la bun sfârşit, iar eu aveam să mă asigur de asta.

- Athos, numele mamei tale, Medeea, nu mi l-ai spus niciodată, a spus Zein atunci când a văzut biletul pe un ton grav cu o expresie plină de uimire şi ranchiuna pe fată. Este aceiaşi Medeea, prima vrăjitoare cre a reuşit să obţină nemurirea, cea care a furat Aranth-andil pentru a sii sigila sufletul în corp?

- Exact. Nu ştiam că eşti atât de familiarizat cu lumea magiei încât să şti despre anathema sigilarii sufletelor, dar de ce mă întrebi s-a întâmplat ceva, scorpia ţi-a făcut ceva în trecut?

- Ea este motivul pentru care am umblat singur prin lume timp de patru mii cinci sute de ani. Am jurat că într-o zi va muri pentru răul ce l-a provocat şi pentru singurătatea ce a trebuit să o îndur toţi aceşti ani. Spune-mi unde este dacă şti, foloseşte-ţi magia şi găseşte-o şi lasă-mă să o ucid, deschide-ţi mintea şi creşte-mi gândurile, află-mi toată povestea, cunoaşte-mi durerea şi înţelege-mi ura ce i-o port acelei femei.

Am făcut ceea ce a spus Zein, mi-am deschis mintea şi am încercat să pătrund în mintea lui pentru a îi citi gândurile. Acum ca scuturile lui mentale fuseseră doborâte era foarte uşor să înot prin mare de gânduri şi amintiri ce se adunaseră ani de-a rândul în mintea lui. Atunci când mă aşteptam mai puţin cele mai dure şi mai crude momente din viaţa lui Zein mi-au trecut prin minte, gânduri, imagini şi sunete ce m-au lăsat stupefiat, atâta durere şi distrugere din cauza mamei mele şi pentru ce pentru o prostie de vis. Acum totul se lega, eram singurul care ştia întregul adevăr, acum eu deţineam toate secretele, eu eram cel care avea să îi decidă soarta, eram judecătorul, trebuia doar să găsesc al doilea calau căci unul deja îşi ascuţea arma.

- Imediat ce îl vom găsi şi întâlni pe Edan iţi promit că o vom găsi şi pe mama. Edan e singurul care poate să o găsească, cunoştinţele mele în magie sunt nule în comparaţie cu cea ce ştiu ei amândoi. Mama foloseşte mereu o vrajă de anulare asupra ei care nu poate fi sparta decât de o vrajă de nivel treisprezece şi nu cunosc decât două persoane care pot face asemenea minuni, ea şi Edan.

- Acest Edan, ştiu că vrei să îl găseşti şi că vrei să fi alături de el, dar zvonurile despre el nu sunt deloc încurajatoare. A exterminat un clan de vârcolaci din Rusia lăsând doar cei trei fraţi ce îl conduceau în viaţa doar pentru că nu au acceptat să lucreze pentru el. Toţi vampirii care l-au întâlnit fie au dispărut fără urmă fie au murit. Nu îl cunosc însă un singur clan de vampiri lucrează în acest fel, doar ei căuta putere şi încearcă de mii de ani să strângă armate, Protectorii, dacă acest Edan face parte din acest clan eu voi sta departe, trebuie să înţelegi asta, dacă descrierea ta asupra puterilor lui este adevărat atunci acest Edan este un vampir pur sânge cu abilităţi magice m-ar putea ucide, şi încă nu îmi doresc acest lucru.

- Edan îi urăşte pe protectori la fel ca şi tine, nu îi ştiu motivele dar am fost martor atunci când l-a ucis pe Gabriel acum nouă ani, crezi că Protectorii ar mai vrea ceva de la cel care l-a ucis pe Gabriel?

- Probabil că nu dar te rog nu mă obliga să îl întâlnesc până nu voi fi sigur de intenţiile lui faţă de tine şi de cine e cu adevărat.

- Desigur înţeleg, am spus eu apoi am căzut pe gânduri pentru câteva momente pentru a gândi strategia perfectă pentru a prinde trei iepuri dintr-o lovitură. Trebuia să fac în aşa fel încât Edan, Zein şi mama să se întâlnească însă totul trebuia să pară întâmplător, cel puţin sosirea mamei. Dacă scrisoarea ei ar fi avut cel puţin o urmă de adevăr şi dacă planul ei cerea ca ea să cunoască regretul atunci era momentul ca mama să fie testată.

- La ce te gândeşti?

-Ştiu cum te poţi convinge de intenţiile lui Edan. Într-adevăr Edan nu are scrupule aşa cum spune mama, poate este nebun aşa cum spun mulţi dar personal ştiu un lucru, Edan îşi alege prietenii şi duşmanii cu grijă. Pentru el prietenii sunt mai presus de propria viaţă şi ar face orice, absolut orice pentru a îi proteja, chiar dacă ar trebui să spună lumii întregi ce e, chiar dacă ar trebui să bată la porţile protectorilor şi să îi măcelărească pe toţi pentru a salva un prieten.

- Nu înţeleg unde vrei să ajungi.

- Îţi voi spune imediat ce voi afla unde este. Am luat medalionul între palme concentrându-mă asupra acestuia, golindu-mi minte de orice alte gânduri. Alaleye lalenah ouloq lateh na vamleienil Edan atesh delnah abialen**. Mintea mea a devenit goală imediat ce am rostit acele cuvinte magice, negura totală apoi brusc am putut vedea imagini cu Edan, iar în mintea mea s-a auzit în melodica limba pe care o folosisem locaţia lui. Ştiam unde era, în sfârşit aflasem după ani şi ani de căutare. L-am găsit! Germania, Berlin, este perfect!

- Athos, limba aceea...

- Ştiu, iţi voi explica altădată. Acum, cred că eşti pus la punct cu evenimentele petrecute în Germania, vânătoarea de vrăjitoare şi execuţiile. Ţi-se va părea nebunesc dar mă voi lăsa prins, pentru cineva ca mine tortura lor nu va avea prea mult efect îmi pot vindeca rănile fără prea mult efort.

- În nici un caz, nu te voi lăsa să...

- Nu ai de ales, am luat o decizie deja vom merge în Germania, îl cunosc foarte bine pe Edan şi ştiu cât de mult îi place să râdă de prostia oamenilor ce nu cunosc nimic despre lumea supranaturală. Va fi acolo la execuţia mea şi mă va salva, va risca totul şi iţi va dovedi ţie că are intenţii bune.

- Eşti nebun, ai putea muri înainte să fi ars pe rug în nici un caz nu te voi lăsa să faci asta!

- Tortură lor e făcută pentru oameni simpli, chiar dacă voi simţi durerea rana o voi vindeca, durerea ce mi-o vor provoca ei va fi nimic în comparaţie cu ce am suportat când mama îmi canaliza magia. Vei face cum îţi spun. Ai încredere în mine.

- Bine, dar...

- Nici un dar, nu vei face nimic până când eu nu te voi chema, orice s-ar întâmpla! Jură-mi, am spus eu pe un ton poruncitor, însă nu am primit nici un răspuns de la Zein. Linişte totală, nimic doar o privire rece plină de frica şi o urmă de regret. Zein jură-mi că vei face ce îţi cer oricât de greu îţi este să şti că voi suferi!

- Jur! Jur! Jur, la dracu’ voi înnebuni în acele zile ştiind că vei fi schingiuit de nerozii aceia, îi voi omorî cu mâinile mele imediat ce acest Edan te voi salva şi de data aceasta nu te voi lăsa să mă opreşti!

- Nu am zis că vor mai trăi după ceea ce îmi vor face.

Planul era pus în aplicare începând din acea clipă. Nu îi spusesem lui Zein întregul plan ci doar partea în care intra el. Mesajul pentru mama fusese înregistrat în pereţii subsolului, ştiam că o să verifice dacă am fost şi va vrea să fada imagini cu mine, însă acum i-am lăsat şi un mesaj, iar Edan ei bine Edan va avea surpriza vieţii sale. În sfârşit puteam să îi mulţumesc pentru cea ce făcuse pentru mine şi să îi dovedesc în acelaşi timp loialitatea mea dându-i cea ce îşi dorea magia mamei mele şi pe ea pe tava pentru a fi omorâtă.
____________________________
*Exuro, Abyssus Incendia Curator(lat.) Sunt gardianul flacarilor din abis(infern)
**Alaleye lalenah ouloq lateh na vamleienil Edan atesh delnah abialen(se citeste: Alaliyi lalinah uloc lati na vamlieinel Edan atiÅŸ dilna abealin=Gandul meu sa zboare si sa il gaseasca pe vampirul Edan.
[Imagine: 359k875.png]
I will fight, one more fight
Don't break down in front of me.
I will fight, one more fight
I am not the enemy.
I will try one last time
Are you listening to me?
I will fight, the last fight
I am not your enemy.

Fiction:
Memento Non Mori
Iris Infinit
Midnight Waltz
Retroversus



Răspunsuri în acest subiect
Memento Non Mori - de Lucifer - 06-06-2010, 12:31 AM
RE: Memento Non Mori [+18] - de Lucifer - 11-04-2011, 02:55 AM
RE: Memento Non Mori[+18] - de Ich. - 13-04-2011, 12:39 AM
RE: Memento Non Mori[+18] - de BloodyInnocence - 14-04-2011, 08:24 PM
RE: Memento Non Mori[+18] - de Lucifer - 09-05-2011, 11:16 AM
RE: Memento Non Mori[+18] - de BloodyInnocence - 09-05-2011, 12:48 PM
RE: Memento Non Mori[+18] - de Ich. - 19-05-2011, 12:12 AM
RE: Memento Non Mori[+18] - de Dark Blue - 29-05-2011, 06:52 PM
RE: Memento Non Mori[+18] - de Katniss - 31-05-2011, 06:38 PM
RE: Memento Non Mori[+18] - de BuBuLiNa - 31-05-2011, 11:48 PM
RE: Memento Non Mori[+18] - de Lucifer - 12-06-2011, 08:06 PM
RE: Memento Non Mori[+18] - de Lucifer - 12-06-2011, 09:31 PM
RE: Memento Non Mori[+18] - de Dark Blue - 12-06-2011, 10:07 PM
RE: Memento Non Mori[+18] - de BloodyInnocence - 13-06-2011, 04:38 PM
RE: Memento Non Mori[+18] - de Ich. - 16-06-2011, 12:15 AM
RE: Memento Non Mori[+18] - de Obs3ssion - 04-07-2011, 10:48 AM
RE: Memento Non Mori[+18] - de Miss Serenity - 19-08-2011, 07:20 PM
RE: Memento Non Mori[+18] - de Lucifer - 25-12-2011, 10:02 PM
RE: Memento Non Mori[+18] - de BloodyInnocence - 25-12-2011, 10:34 PM
RE: Memento Non Mori - de Leontina - 21-01-2012, 07:27 PM

Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Mori De Ciuda Barbie + 16 Capsunica 2 2.447 24-02-2012, 11:29 PM
Ultimul răspuns: CyBeR
  Alege... lupta sau mori Nywa 11 7.533 28-01-2012, 11:05 PM
Ultimul răspuns: Nywa
  Vrei sa Mori? What's my NaMe?? 1 2.380 21-04-2010, 02:44 PM
Ultimul răspuns: Zăpă


Utilizatori care citesc acest subiect:
2 Vizitator(i)