This N' That

[Alexi]

Capitolul 12
Alexander P.O.V



Am rănit-o! De ce? Doar pentru că Isabella era încă vie în inima mea? La dracu’!
Mi-am scos pachetul de ţigări din buzunar şi mi-am aprins o ţigară. M-am aşezat pe podea şi mi-am sprijinit capul de perete. Mi-am pus mâna în păr. Mi-am întors capul şi am văzut geanta soţiei mele. Soţie? M-am purtat cu ea ca şi cum ar fi fost servitoarea mea. Am uimilit-o, jignit-o, rănit-o. Am vrut să o şi lovesc.
Iartă-mă! Te rog Alexa! Iartă-mă că nu te pot iubi!
Uşa s-a deschis. Mi-am ridicat capul şi l-am văzut pe scumpul meu văr. Am zâmbit şi am continuat să îmi fumez ţigara. Roşcatul a închis uşa în spatele lui şi s-a oprit în faţa mea.
- Ce cauţi aici?
- Am venit să îţi mulţumesc! Pentru că ai făcut-o pe Alexa să sufere şi pentru că am ocazia să o consolez.
Am zâmbit şi mi-am stins ţigara de parchet. M-am ridicat în picioare şi l-am privit pe cel din faţa mea. M-am repezit la el şi l-am apucat de gulerul cămăşii.
- Să nu te apropii de ea!
- De ce nu o laşi în pace? O ai pe Isabella! De ce o chinui şi o faci să sufere?
- Pentru că e soţia mea! Şi pot să fac ce vreau cu ea!
- Nu va mai fi soţia ta pentru mult timp!
- Nu o să o îndepărtezi de mine!
- Tu singur o îndepărtezi de tine! Îmi inspiri milă Alexander! În sfârşit găseşti o fată diferită, care te iubeşte şi care nu te-ar înşela niciodată şi tu plângi după o curvă.
S-a eliberat din mâinile mele şi şi-a aranjat cămaşa. S-a apropiat de uşă şi a deschis-o.
- În curând vei plânge pentru că ţi-ai pierdut soţia!
A ieşit din cameră şi a închis uşa în spatele lui. Am oftat şi m-am aşezat pe pat. M-am uitat pe noptieră şi am văzut fotografia şatenei. M-am întins şi am luat-o în mână. Era frumoasă când zâmbea.
- Îmi voi pierde soţia? Nu se va întâmpla!
Am lăsat poza pe pat şi am ieşit din cameră. M-am oprit preţ de câteva secunde în faţa camerei soţiei mele. Se auzea şi o voce de bărbat. Trebuia să fie Leonardo.
Am intrat în cameră fără să bat la uşă. Şatena stătea în pat, iar roşcatul lângă ea şi o ţinea de mână. Nu ştiu de ce dar am simţit că iau foc.
- Ieşi afară! Vreau să vorbesc cu soţia mea între patru ochi!
- Şi dacă nu vreau, ce se întâmplă?
- O să te dau afară!
- Tu nu o să dai pe nimeni afară! Asta e camera mea şi eu spun cine pleacă şi cine nu! Momentan vreau să stau cu Leonardo aşa că pleacă!
Mi-am strâns pumnul când i-am văzut rânjetul idiot a lui Leonardo. Am ieşit din cameră şi am trântit uşa în spatele meu. Trebuia să fac ceva ca să vorbesc cu Alexa. Mâine la şcoală voi vorbi cu ea.



*


- Gabriela, soţia mea încă doarme?
- Nu! Doamna Alexa a plecat în această dimineaţă împreună cu domnul Eric şi tânărul Leonardo. Luaţi micul dejun?
Am dezaprobat din cap şi m-a apropiat de uşă. La dracu’! De ce nu poate fi Alexa în inima mea. Dar totuşi, de ce îmi vine să urlu când o văd în braţele altuia?
Mi-am aruncat ghiozdanul în maşină şi m-am urcat la volan. Am ieşit din curtea vilei, îndreptându-mă spre oraş. Dacă Alexa a plecat cu tata şi cu idiotul ăla, înseamnă că nu o să vină la şcoală. Acum va trebui să îmi înving sentimentele fără ajutor.
Am lăsat maşina în parcarea şcolii. Mi-am luat ghiozdanul şi am coborât din automobil. Am activat alarma şi m-am îndreptat spre şcoală.
- Sasha!
M-am întors şi l-am văzut pe Will. Avea un zâmbet pe buze care te putea contamina. M-a bătut pe umăr şi am început să mergem.
- Există un motiv pentru care eşti atât de fericit?
- Da! Sonia e oficial iubita mea!
M-am uitat la el surprins. Era atât de fericit! Parcă era un copil care îşi deschidea cadourile de la Moş Crăciun. Am bătut palma şi am intrat în şcoală. În drum spre clasă prinţul fermecător îmi povestea cum i s-a adeverit basmul. Nu puteam decât să zâmbesc, însă nici de aşa ceva nu prea aveam chef.
Ajunşi în clasă mi-am lăsat ghiozdanul pe bancă şi m-am aşezat pe scaun. M-am uitat în stânga mea. Locul era liber.
- Dar tu de ce eşti atât de abătut?
- Ce-ar fi să stai cu mine de acum înainte?
- Åži Alexa?
- E ocupată!
- De ce eşti supărat? S-a întâmplat ceva cu Alexa? Leonardo s-a apropiat de ea?
Am zâmbit şi m-am uitat la prietenul meu. Era sigur că Leonardo va provoca ceva, nu? Am oftat şi i-am povestit tot ce s-a întâmplat aseară.
- Uau! Asta a fost puţin deplasat, dar Leonardo are dreptate.
- De care parte eÅŸti?
- De a ta! Dar nu ţi se pare că eşti nedrept şi ticălos? Tu eşti singurul băiat din viaţa Alexei şi ţi-a spus-o de multe ori. Pe Isabella ai iertat-o că s-a culcat cu Leonardo şi o vei ierta şi că nu te iubeşte. Dar Alexa şi-ar da şi viaţa pentru tine, însă dacă tu o răneşti ea e în stare să te uite. Şi dacă Leonardo îi oferă umărul lui să plângă cred că o să îi fie uşor să te uite.
- De când înţeleg tu femeile?
- Nu le înţeleg, privesc din perspectiva lor. Leonardo se apropie de Alexa, lucrează cu ea, stă cu ea şi tot timpul ăsta e foarte tandru cu ea. În schimb tu ai fost un ticălos de la început. Te-ai culcat cu ea şi apoi i-ai spus ’Isabella’. Dacă vrei să îţi faci altă viaţă uită de Isabella şi nu o alunga pe Alexa de lângă tine. Pentru că îţi va părea rău.
Mi-am sprijinit capul pe palmă şi l-am privit pe prietenul meu. Ce trebuia să fac? Sa o uit pe Isabella? Sau să îi mai acord o şansă?




*


- Ce faci cu valizele astea?
- Mâine dimineaţă trebuie să plec la prezentarea lui Giorgio Armani. Nu îţi fă griji! Le-am spus fetelor să mute lucrurile înapoi în camera mea. Când mă întorc nu vreau să îţi mai impun prezenţa mea.
Continua să îşi pună hainele în valiză. Mi-am lăsat ghiozdanul pe podea şi m-am apropiat de ea. Nu a observat acest lucru. Am luat-o uşor de mână, în timp ce voia să îşi pună un maieu.
- Sasha sunt foarte....
Am sărutat-o uşor pe buze. I-am luat haina din mână şi mi-am pus mâna pe talia ei. I-am lipit trupul de al meu şi mi-am strecurat limba printre buzele ei. Mă mişcam încet pentru că voiam să treacă timpul. Să fie lângă mine, nu lângă el.
Şi-a pus mâinile pe pieptul meu şi a încercat să mă îndepărteze. Mi-am pus mâna liberă în părul ei.
- Alex termină!
Am rupt sărutul şi am privit-o. S-a desprins din braţele mele şi s-a dus în faţa patului.
- Îmi pare rău!
- Ce?
- Îmi pare rău Alexa! Îmi pare rău că nu te pot iubi!
- Nu! Ţie nu îţi pare rău pentru acest lucru. Îţi pare rău că eu nu pot fi Isabella.
- Nu e adevărat!
- Ba da! Când făceai sex cu mine, te gândeai la ea. La ce te gândeai? La faptul că ea era virgină, dar apoi ai realizat că eu eram aceea? Am veşti pentru tine! Când ai început să ieşi cu Isabella , ea nu mai era virgină de mult. Aşa că trăieşte cu gândul ăsta! Niciodată nu ai fost primul bărbat din viaţa Isabellei. Şi nici măcar ultimul nu ai fost.
Şi-a tras valiza de pe pat şi a încheiat-o. M-a privit, apoi a ieşit din cameră şi a trântit uşa în spatele ei. Am oftat şi m-am aşezat pe pat. Am luat în mână maieul ei. Încă avea parfumul ei împregnat.