05-05-2011, 05:47 PM
Hey dear! Îţi mulţumesc pentru faptul că m-ai anunţat >:D<. Well, am dat pe aici şi am observat că ai o problemă cu virgulele. Uiţi să le pui înaintea cuvintelor dar sau iar, iar asta este destul de grav dacă stai puţin să te gândeşti. So, încearcă să eviţi astfel de greşeli ( deoarece nu prind bine ). Descrierea este foarte puţină, aproape inexistentă, iar dacă ea nu prea există atunci sunt foarte slabe şansele ca cititorul să vrea să recitească din nou lectura, pentru că nu este ceva care să îi dea starea aceea plăcută de a-i perimite a intra în mintea scriitorului. Eu, una nu am simţit nimic. La acest capitol ( de această dată ) m-ai lăsat rece. Ai grijă ce faci cu ea ( cu descrierea ) pentru că în momentul de faţă nu este foarte bine, dar am încredere că vei rezolva această problemă. Naraţiunea decurge bine, iar aici nu am ce să comentez pentru că cel puţin eu nu am găsit ceva care să-mi atragă atenţia în mod special la acest capitol. Acţiunea, well datorită faptului că nu ( prea ) există descriere este destul de grăbită. Adaugă descriere, iar atunci acţiunea va deveni de la sine mult mai încetinită. Dialogul nu este prezent so no comment, iar greşeli de tastare eu nu am văzut absolut nici una. Aşa and lungimea capitolului :-w. Este surprinzător de scurt faţă de restul. Ne-ai obişnuit ( sau cel puţin pe mine ) ca ( , ) capitolele tale să fie mult mai lungi, dar acum probabil că ai fost şi cam ocupată aşa că voi trece cu vederea de această dată.
Dear, asta este tot ce am avut să îţi spun. Îţi mulţumsec din nou pentru că m-ai anunţat şi sper să mă anunţi când pui next-ul. Sper că nu te-ai supărat pe mine pentru acest comentariu.
P.S. primaa
Bye bye
Dear, asta este tot ce am avut să îţi spun. Îţi mulţumsec din nou pentru că m-ai anunţat şi sper să mă anunţi când pui next-ul. Sper că nu te-ai supărat pe mine pentru acest comentariu.
P.S. primaa
Bye bye
Cincizeci de minute ne despart privirile. Mă doare să te văd mereu atât de distant faţă de mine. Cu ea eşti simplu tu, cu mine de ce nu ai fi? Mă laşi să sper că într-o zi vei putea să-mi vorbeşti aşa cum şi eu încerc să îţi arăt că ţin la tine, dar eşti atât de orb încât nu vezi dincolo de această ceaţă densă pe care ai creat-o de unul singur. Flacăra ce trăieşte-n mine devine din ce-n ce mai puternică cu fiecare privire, cu fiecare literă pe care mi-o rosteşti, dar îmi este frică. Frică ca într-o bună zi această scânteie să se stingă în mometul în care te voi vedea de mână cu ea. Îţi cer un singur lucru, te implor nu mă lăsa în urmă. Nu mă lăsa să fiu doar o umbră a trecutului...