A picture of you

[MiraA]

Multumim de commuri fetelor :*:*

Capitolul 3

Il cercetam din priviri cu o curiozitate vadita pe noul meu client, incercand sa gasesc defecte si calitati si sa-mi formez in minte niste posibile cadre in care el ar arata bine. Inca din prima clipa in care l-am vazut mi-am dat seama ca nu voi avea mare bataie de cap cu el: era o frumusete innascuta. Parul mai lung decat era moda acum ii cadea neglijent pe umerii lati, incadrandu-i fata perfect simetrica si cu linii dure, aproape aristocratice. Pe masura ce ochii sai de un albastru intens ma analizau, buzele i se arcuira intr-un zambet sagalnic ce ar putea capta atentia oricarei femei din incapere. Postura corpului ii arata nepasarea fata de ceea ce-l inconjoara, dar si gradul sporit de aroganta masculina.
Se incrunta la barbatul micut ce ii vorbea de zor, articuland din cand in cand un cuvant doar ca sa-i faca pe plac, apoi se ridica si se apropie de mine.
-Deci, cand incepem?
-Acum, daca nu te deranjeaza, i-am zis, facandu-i semn sa ma urmeze in incaperea vecina cu aceasta, unde era totul pregatit pentru sedinta foto. Am vazut cu coada ochiului ca mai vin in urma noastra niste tipi, probabil tot modele, poate din curiozitate sau poate pentru ca nu le venisera fotograful. Fiind o sedinta atat de mare, de obicei erau doi fotografi prezenti si isi imparteau munca pentru a face fata, dar, din cate am observat pana acum, eram singurul cu aparat foto.
Am oftat din adancul sufletului, injurandu-l in gand pe scumpul meu profesor pentru ca ma bagase in toata mizeria asta, apoi am intrat in camera cu pricina si am inceput sa-mi pregatesc aparatele si laptopul, lasandu-i pe baieti sa se adune si sa se pregateasca.
Imediat mi-am dat seama cine e incepator si cine nu...unii erau agitati de-a binelea, altii vorbeau intre ei cu voci joase si pline de emotie...Singurul care ma astepta calm era Axel. Isi desfacu deja camasa alba de in si dori sa si-o dea cu totul jos, cand vocea mea il opri:
-Las-o pe tine. Nu ma uitam la el, dar i-am simtit privirea patrunzatoare cercetandu-mi chipul. Da-ti jos pantalonii, i-am zi pe acelasi ton indiferent.
-De ce? Vocea lui adanca ma facu sa tresar si sa ma incrunt pentru un scurt moment. Abia atunci mi-am dat seama ca toata lumea tacea si ne privea pe noi doi, de parca s-ar fi asteptat la o scena. Ce naiba? Nimeni nu-i mai spusese lui Axel sa se dezbrace pana acum?
-Arati bine asa. Albul camasii face un contrast frumos cu pielea ta bronzata, i-am explicat rabdator, zambindu-i in acelasi timp. Arati ca si cum te-ai pregati pentru plaja.
-Se presupune ca trebuie sa fac o sedinta nud, imi vorbi pe acelsi ton de cunoscator, dar, spre bucuria mea, isi lasa camasa cum i-am cerut.
-Cu cat arati mai putin, cu atat e mai incitant. Cand am vazut ca isi ridica sceptic sprancenele am continuat: vom ajunge si la pozele nud, dar, momentan vreau ceva semi. Femeile au o imaginatie bogata...trebuie sa le dai ocazia sa o foloseasca, altfel nu vor fi pe deplin multumite.
-Esti expert in domeniu? Vocea sa amuzata imi capta atentia si ma facu sa zambesc din coltul gurii.
-Asta e meseria mea...trebuie sa stiu ce le atrange. Pantalonii...te rog.
Ofta resemnat si ii dezbraca, aruncandu-i neglijent in partea cealalta a incaperii, unde unul dintre tinerii care astepta ii prinse din zbor razand. Dar inceta imediat cand intalni privirea serioasa a lui Axel si se retrase pe unul din scaunele de mai in spate.
Langa mine aparu imediat o tanara, poate mai mare cu vreo 4 ani, care avea in brate o trusa de machiaj. Astepta sa aprob, apoi merse langa barbatul care astepta rabdator si incepu sa-i retuseze putin aspectul folosind fond de ten si dermatograf. Dori sa-i aranjeze si parul, dar am dat negativ din cap, iar ea se indeparta.
Acum era doar in boxeri si camasa. Statea in picioare, cu privirea pierduta pe un punct fix undeva deasupra capului meu. Parea ganditor si solitar. Ochii sai de un albastru metalic ii reflectau gandurile ce, banuiam eu, il purtau mult mai deaparte de aceasta camera, trecand de pereti, de cei prezenti...undeva intr-o lume pe care doar el o cunostea. Nu era foarte greu sa-l citesti: superficialitatea sa ascunde profunzimea sulfetului si agerimea mintii. Dar ca orice model ce isi dorea succesul in acesta lume, si-a ascuns micile "defecte" sub o masca de aroganta si superioritate. Dar pe mine nu ma pacalea: Axel era un barbat mult mai profund dacat lasa sa se vada, un barbat care muncise toata viata pentru a obtine ce-si dorea.
-Si acum ce fac? intreba intr-un final, revenind cu picioarele pe pamant.
-Fumezi?
Se incrunta cand imi auzi intrebarea, dar dadu afirmativ din cap, facandu-ma sa continui: aprinde-ti o tigare si du-te langa geam. Uitata-te afara si fumeaza linistit. Vocea mea era serioasa si, speram eu, profesionala. Poate asta l-a facut sa ma asculte.
Lua pachetul de Malboro de pe masuta, isi aprinse o tigare, apoi inainta cu pasi lenti spre geamul. Se sprijinii cu laterala de pervaz si isi lasa privirea sa colinde imaginea de afara. Am asteptat cateva momente, pana ce am ajuns la concluzia ca s-a cufundat din nou in lumea lui, apoi am inceput sa fac poza dupa poza. Parea sa fi uitat intru-totul de mine, miscandu-se in voie, inspirand si expirand fumul de tigare care se strangea in jurul lui ca o perdea deasa.
Gata, i-am zis dupa ce si-a terminat tigarea. Puteam incerca alte cadre.
-Esti un fotograf ciudat, imi spuse cand ajunse in dreptul meu. Majoritatea fotografilor cu care am lucrat nu stiau cum sa termine mai repede. Faceam pozele nud si gata. Dar tu...
-Imi pare rau daca nu-ti place modul meu de a lucra, l-am intrerupt cu un ton fara inflexiuni. Dar asta e singurul mod in care stiu sa-mi fac meseria.
-Nu am zis ca nu-mi place...ci doar ca nu sunt obisnuit.
Am ridicat din umeri, nestind ce sa-i zic. Adevarul esta ca nu stiam cu lucreaza fotografii la astfel de sedinte. Mai mult ca sigur nu lucrau ca mine, dar nu puteam sa schimb asta.
-Acum poti sa-ti dai jos camasa...incet, am adaugat, ridicand iar aparatul si fiind pregatit sa prind cat mai multe fotografii reusite.
Miscarile lui au devenit lente, studiate, pe masura ce-si descoperea umerii lati, bronzati ce parea sculptati in piatra. Camasa de in aluneca intr-o parte, lasand la iveala muschii bratelor, apoi cazu si mai mult pana ce abdomenul deveni complet vizibil.
-Asa e bine? intreba cu vocea lui profunda ce imi gadila auzul.
-Perfect... acum intinde-ti bratele si lasa-ti muschii sa se incordeze. Vocea mea nu era decat o soapta, dar rasuna puternic in linitea incaperii. De cand incepusem noi, toata lumea tacu, chiar si managerul care se afla undeva in spatele meu.
Ma asculta...muschii sai se incordau pe masura ce se intindea, oferindu-mi o imagine splendida de putere masculina. Parea un zeu rupt din vechile legende, care, dintr-un capriciu, se materializa in lumea reala pentru a ne orbii cu perfectiunea sa.
Atat de perfect, am soptit ca pentru mine, dar el ma auzi, caci pe fata ii aparu un zambet pervers ce mie imi dadea fiori...dar erau fiori buni. Aveam ciudata impresie ca pozele acestea vor fi printre cele mai bune ale mele.
-Sunt un baiat bun? vocea sa avea aceeasi cantitate de perversitate ca si zambetul, dar nu ma deranja. Ma incita, ajutandu-ma sa intr in atmosfera si sa ma concentrez si mai mult.
-Foarte bun...pune-ti mainile pe sub elasticul boxerilor si trage-i un pic in jos.
Pe moment de bloca, dar apoi isi linse buzele cu limba si, din nou ma asculta.
Ramai asa. Nu ii da de tot jos, i-am spus cand mi-am dat seama ca vroia sa scape de ei. Ti-am mai spus...mai putin inseamna mai bine.
I-am mai facut cateva poze si in postura aceea, dupa care am oprit aparatul si i-am zambit.
-Si acum? intreba dupa o oarecare ezitare.
-Acum e gata. Descarc pozele pe laptop ca sa le poti studia. Pana termini tu cu ele, ma voi ocupa de ceilalti baieti care asteapta...