02-05-2011, 08:56 PM
Tip critica: limbaj, estetica, aspect, greseli de tastare, gramaticale...
Meow` :3
Disclaimer: Nu detin nici un personaj din anime-ul/manga-ul naruto si nu fac profit pe urma lor.
Wow.. am reusit sa incep un alt fic, dar nu va ingrijorati dragi mei, de celalat tot nu ma las, m-am pus de la inceput la punct cu el. :))
Acum ce sa va spun, o sa revin cu un edit caci mai am cateva greseli, aici are decat sa fie prezentat o partea din trecutul Sakurei, deja va dati seama ce cuplu este.. ;;)
Nu prea o sa va prindeti de tema acestui fic, abia prin primele capitol, sau se poate si de pea cum.. mi-am pierdut mintile, nici eu nu mai stiu ce am scris.. :))
Oricum, sper sa va placa, am incercat ceva diferit.. au sa fie scene +18 si foarte multe de actiune, va asigur. :]
Enjoy !
Dupa ce imi insir gandurile, pe foile goale, acum pline de volum ale jurnalului cu lacat, plec si las in urma un zambet, adresat acelui caiet multicolor si simplu.
Nu rezist si sar in sus, topai si rad, cobor alunecand pe balustrade rece a scarilor, jos, spre mama.
Tata era mult prea ocupat in atelier, ca sa conceapa o noua inventive nebuneasca de a lui.
Nu ma abtin si incerc sa trag cu ochiul, mirosul imbietor de scortisoara si vanilie imi imbata simturile.
Sar in spatele mamei si o curpind in brate, ea se apleaca, eu fiind doar o mica copila de sase ani, iar inaltimea mea nu este indeajuns de mare incat sa o pot tine strans la brate, dar ma satur atunci cand ea vine de una singura la mine.
Glasul eu suav si bland ma dezmiarda, bratele ei lungi si protectoare ma alina si ma fac sa plutesc.
O iubesc, ma apara de ce este mai rau, ii datorez totul.
Nu plec, ci ma lipesc de ea, urmarind curioasa“vrajile†ei de a face prajituri delicioase, care ma lasa cu gura pe jos.
O ajut, pentru ca sunt fata vrednica si imi place foarte mult sa fiu de folos.
L-am omis toata ziua, ne dand ochii cu el, acum era oportunitatea cea mare.
Il vad cum sta cu usa de la garaj deschisa larg sa vada toata lumea ce face, cativa vecini si amici de ai lui stateau inghemuiti pe langa atelier ca sa vada ce a creat.
Curiozitatea ma omora, asa ca am decis sa ma strecor printre oamenii aceia simpatici, care imediat ce mau zarit, mi-au facut loc, pentru a nu ma impiedica de masivitatea trupurilor lor.
Am ramas nemiscata, fiind luata prin surprindere de un tais ascutit al unei sabii faurite de tata.
Era doar la un centrimetru de nasul meu, stateam crispate si priveam atenta varful ascutit.
A indepartat-o usor de mine, incepand sa o analizeze si mai mult, incercand sa descopere defecte, dar era perfecta si extrem de frumoasa.
S-a apropiat de mine, m-a luat in brate si ma tine ape bratul lui.
A ridicat sabia in lumina soarelui si a lunii, ce se reflectau in metalul acesteia.
Cum putea sa reflecte si apusul dar si noaptea.. era ceva de necrezut.. cu toti am ramas uimiti, si atunci l-am auzit.
- Este a ta scumpa mea cireasa, a zambit spre sabie si spre mine.
- Tati ce este cu acea floare de cires taiata frumos in capatul de inceput al sabiei ? am intrebat uitandu-ma si mai atent observand o taietura in forma de floare.
- Acel simbol te reprezinta pe tine cireasa mea, tu vei manui sabia, tu o vei avea in posesie pentru a te proteja si a crea bine.
Nu mi-am putut lua gandul de la spusele tatei, ma soca, ma uimea, dar atata timp cat ii aveam pe ei, nu ma temeam, iar sabia nu imi era de nici un folos...
Mi-am inchis ochii, in incercarea de a adormit, sabia reflecta armonios lumina patrunsa de razelee sclipitoare ale lunii, batandu-mi in ochii.
Si deodata m-am cutremurat, atunci cand un zgomot venit de jos m-a facut sa tresar din asternut.
Teama se instalase in trupul meu firav, m-am ridicat in picioare si am pasit spre usa, deschizand-o incet si putin.
Din nou acel zgomot odios si periculos s-a facut auzit.
Cu pasi mici am inceput sa cobor scarile spre living, lumina era aprinsa.
Dar nu plecasem singura, aveam jurnalul in brate si il tineam strans, gandindu-ma ca are sa fie o intamplare charaghioasa si merita scrisa, in nici un caz nu avea sa fie ceva de rau.
Dar am impietrit complet la vazul a catorva indivizi ce tineau pistotul la tampla tatei si a inca catorba ce se napustisera asupra mamei mele.
Strigatele ei, tipetele ei razunau ingrozitor in casa, spargand linistea si zgariindu-te pe urechi.
Tata, incerca sa se elibereze si sa-i infrunte, dar degeaba era lovit extrem de violent in stomac, varsa sange si puterile ii scadeau treptat.
Mama era tinuta de maini si la fel de grav batuta de acei straini, ce nu aratau pic de mila.
M-am lipit de perete, ingrozita de ceea ce vedeam, lacrimile se rostogoleau pe obrajii mei fierbinti. Plangeam si simteam teama cum ma infecteaza cu veninul ei.
Am scos un sunet mic pe gura, iar ochii tuturor s-au indreptat spre mine, ai mei au incercat sa-i opreasca de am face vreun rau, dar degeaba erau bestii inascute, fara mila si fara pic de remuscari.
Inima mai avea putin si sarea din pieptul meu, tremuram din toate incheieturile, simteam ca am sa ma fac una cu pamantul, daca nu ma miscam.
Sabia era sus, in camera mea, dar era prea mare pentru mine si mult prea grea, planul de a-mi salva parintii esuase inca din prima clipa.
Eram in fata cu dezastrul si teama devenea moartea intruchipata.
Care ma taia incet si cu crud pe inima, fancandu-ma sa sufar, sa simt taisul securei, incet incet auzind ceasul mortii, care m-a izbit de perete, trecand prin mine si prin cotorul jurnaluilui.
Am picat pe jos, la fel ca si ai mei, dar am avut ocazia sa aflu motivul intemeiat de ce am fost atacati si ucisi fara mila.
Totul se lega de o amarata sabie, nefaurita de tata pentru o familie prestigioasa, insa extrem de periculoasa din America... iar apoi intuneric profund.
Eram agitata, simteam cum ma pierd, nu stiam unde sunt, ce caut aici ? Nu mai stiam nimic pe moment, dar cand o asistenta m-a Calmat prin a ma atinge de umar si a ma mangaia pe crestet, totul s-a derulat in mintea mea si imediat m-am incruntat la privire.
Stiam perfect ce s-a intamplat, am fost in coma timp de sapte luni, acum aveam opt ani si eram constienta ca va trebui sa ma razbun.
Chiar din momentul in care mi-am deschis ochii am retrait teama, dar in acelasi timp motivatia si placerea de a ma razbuna pe acei indivizi necrutatori si nenorociti, ce au curmat cu sange rece viata parintilor mei mult iubiti, acum trecuti in nefiinta.
Ochii de un verde patrunzator au prins o noanta aprinsa, puteam simti puterea cum imi curgea prin vene, era schimbata si asta o puteam vedea...
Am ramas inca cateva zile in acel spital ospitalier, iar apoi mi-am vazut de drum... care drum ? nu stiu.
Nu in Japonia, ci in America, fiindca aici erau cativa prieteni de ai tatei cat si cateva rude de ale noastre.
Mi-au spus ca ar fi bine sa facem aici inmormantare, iar eu am fost complet de acord, eram foarte aproape de ucigas.
Stateam nemiscata si plangeam, dar nu asa de tare ca ceilati, incercam sa par mai puternica, dar inima nu ma lasa, era sfasiata complet, doar cand vedeam acele cosciuge cum intrau in pamant, ma apuca groaza... dar am putut sa simt din nou caldura.
Pe umarul meu s-a conturat o palma, iar in scurt timp si-a facut aparitia o alta pe celalat umar al meu.
In spate, se aflau doi prieteni buni de familie cu noi, eu personal nu i-am cunoscut, dar se pare ca am sa o fac...
Dupa ce totul a luat sfarsit, acesti doi oameni, tineri m-au primit ca pe fica lor.
Tanara doamna ce acum avea pe cap un prunc de opt ani, si-a dat palaria neagra din cap, lasandu-si parul blond si lung sa ii atarne greu pe umeri, apoi s-a aplecat la mine.
- Tu, frumoasa Sakura, vei fi de acum in colo fica noastra, si mi-a zambit bland.
- Parintii tai, mi s-a adresat un tanar ce avea parul alb ca neaua si lung, ne-au spus ca ziua aceasta va urma si ca daca lor li se va intampla ceva, tu vei fi crescuta de noi, a zambit si ma prins in brate.
Am inceptu sa plang, de fericire, fiindca stiam ca ai mei o sa aiba grije in continuare de mine, cu toate ca acum sunt in ceruri si ma privesc de sus...
E un sfarsit dragic dar dulce.
Meow` :3
Disclaimer: Nu detin nici un personaj din anime-ul/manga-ul naruto si nu fac profit pe urma lor.
Wow.. am reusit sa incep un alt fic, dar nu va ingrijorati dragi mei, de celalat tot nu ma las, m-am pus de la inceput la punct cu el. :))
Acum ce sa va spun, o sa revin cu un edit caci mai am cateva greseli, aici are decat sa fie prezentat o partea din trecutul Sakurei, deja va dati seama ce cuplu este.. ;;)
Nu prea o sa va prindeti de tema acestui fic, abia prin primele capitol, sau se poate si de pea cum.. mi-am pierdut mintile, nici eu nu mai stiu ce am scris.. :))
Oricum, sper sa va placa, am incercat ceva diferit.. au sa fie scene +18 si foarte multe de actiune, va asigur. :]
Enjoy !
.Sfarsitul.
“Draga jurnalule ! sunt mica, dar gandurile nu isi au limite.
Inca o noapte, inca o zi si din nou ma arat tie, galant, pasind cu discretie, sprijinindu-ma cu varfurile de puful tandru al covorului, pasesc si intru.
Iti arunc o privire, apoi mi-o arunc spre hol, din nou tanjesc sa iti mai arunc si a doua privire, dar ma las prada ispitei si te iau in brate, ridicandu-te cu grije.
Nu mi-e teama, si de ce mi-ar fi ?
Tu ma stii pe dinafara...
Prind usor foile si incep sa ti le rasfoiesc.
Privesc cu veselie, tristete, dezamagire, nostalgie... randurile pictate de cerneala neagra a stiloului si ma las prada amintirilor, cu toate ca nu mi-am trait indeajuns intreaga viata si sunt inca pe la inceput.
Caut voioasa, acea unealta, ce iti da culoarea aceea intunecata, moarta si fara viata, pentru a te picta cu ganduri si concepte, vise si sperante...
Incep cu introducerea, largesc orizonturile si ma destind, spunandu-ti tainele viselor mele, nabusite de o amaraciune mortala...â€
Inca o noapte, inca o zi si din nou ma arat tie, galant, pasind cu discretie, sprijinindu-ma cu varfurile de puful tandru al covorului, pasesc si intru.
Iti arunc o privire, apoi mi-o arunc spre hol, din nou tanjesc sa iti mai arunc si a doua privire, dar ma las prada ispitei si te iau in brate, ridicandu-te cu grije.
Nu mi-e teama, si de ce mi-ar fi ?
Tu ma stii pe dinafara...
Prind usor foile si incep sa ti le rasfoiesc.
Privesc cu veselie, tristete, dezamagire, nostalgie... randurile pictate de cerneala neagra a stiloului si ma las prada amintirilor, cu toate ca nu mi-am trait indeajuns intreaga viata si sunt inca pe la inceput.
Caut voioasa, acea unealta, ce iti da culoarea aceea intunecata, moarta si fara viata, pentru a te picta cu ganduri si concepte, vise si sperante...
Incep cu introducerea, largesc orizonturile si ma destind, spunandu-ti tainele viselor mele, nabusite de o amaraciune mortala...â€
Dupa ce imi insir gandurile, pe foile goale, acum pline de volum ale jurnalului cu lacat, plec si las in urma un zambet, adresat acelui caiet multicolor si simplu.
Nu rezist si sar in sus, topai si rad, cobor alunecand pe balustrade rece a scarilor, jos, spre mama.
Tata era mult prea ocupat in atelier, ca sa conceapa o noua inventive nebuneasca de a lui.
Nu ma abtin si incerc sa trag cu ochiul, mirosul imbietor de scortisoara si vanilie imi imbata simturile.
Sar in spatele mamei si o curpind in brate, ea se apleaca, eu fiind doar o mica copila de sase ani, iar inaltimea mea nu este indeajuns de mare incat sa o pot tine strans la brate, dar ma satur atunci cand ea vine de una singura la mine.
Glasul eu suav si bland ma dezmiarda, bratele ei lungi si protectoare ma alina si ma fac sa plutesc.
O iubesc, ma apara de ce este mai rau, ii datorez totul.
Nu plec, ci ma lipesc de ea, urmarind curioasa“vrajile†ei de a face prajituri delicioase, care ma lasa cu gura pe jos.
O ajut, pentru ca sunt fata vrednica si imi place foarte mult sa fiu de folos.
*
Simt mireasma serii, iar cerul incepe sa prinda o noanta intunecata, pot vedea intreaga bolt ape geamul de la bucatarie si sar de pe dulapior, fug afara repede la tata.L-am omis toata ziua, ne dand ochii cu el, acum era oportunitatea cea mare.
Il vad cum sta cu usa de la garaj deschisa larg sa vada toata lumea ce face, cativa vecini si amici de ai lui stateau inghemuiti pe langa atelier ca sa vada ce a creat.
Curiozitatea ma omora, asa ca am decis sa ma strecor printre oamenii aceia simpatici, care imediat ce mau zarit, mi-au facut loc, pentru a nu ma impiedica de masivitatea trupurilor lor.
Am ramas nemiscata, fiind luata prin surprindere de un tais ascutit al unei sabii faurite de tata.
Era doar la un centrimetru de nasul meu, stateam crispate si priveam atenta varful ascutit.
A indepartat-o usor de mine, incepand sa o analizeze si mai mult, incercand sa descopere defecte, dar era perfecta si extrem de frumoasa.
S-a apropiat de mine, m-a luat in brate si ma tine ape bratul lui.
A ridicat sabia in lumina soarelui si a lunii, ce se reflectau in metalul acesteia.
Cum putea sa reflecte si apusul dar si noaptea.. era ceva de necrezut.. cu toti am ramas uimiti, si atunci l-am auzit.
- Este a ta scumpa mea cireasa, a zambit spre sabie si spre mine.
- Tati ce este cu acea floare de cires taiata frumos in capatul de inceput al sabiei ? am intrebat uitandu-ma si mai atent observand o taietura in forma de floare.
- Acel simbol te reprezinta pe tine cireasa mea, tu vei manui sabia, tu o vei avea in posesie pentru a te proteja si a crea bine.
*
Stateam in intuneric, in pat, dezvelita si priveam pe geam luna ce sclipea superb.Nu mi-am putut lua gandul de la spusele tatei, ma soca, ma uimea, dar atata timp cat ii aveam pe ei, nu ma temeam, iar sabia nu imi era de nici un folos...
Mi-am inchis ochii, in incercarea de a adormit, sabia reflecta armonios lumina patrunsa de razelee sclipitoare ale lunii, batandu-mi in ochii.
Si deodata m-am cutremurat, atunci cand un zgomot venit de jos m-a facut sa tresar din asternut.
Teama se instalase in trupul meu firav, m-am ridicat in picioare si am pasit spre usa, deschizand-o incet si putin.
Din nou acel zgomot odios si periculos s-a facut auzit.
Cu pasi mici am inceput sa cobor scarile spre living, lumina era aprinsa.
Dar nu plecasem singura, aveam jurnalul in brate si il tineam strans, gandindu-ma ca are sa fie o intamplare charaghioasa si merita scrisa, in nici un caz nu avea sa fie ceva de rau.
Dar am impietrit complet la vazul a catorva indivizi ce tineau pistotul la tampla tatei si a inca catorba ce se napustisera asupra mamei mele.
Strigatele ei, tipetele ei razunau ingrozitor in casa, spargand linistea si zgariindu-te pe urechi.
Tata, incerca sa se elibereze si sa-i infrunte, dar degeaba era lovit extrem de violent in stomac, varsa sange si puterile ii scadeau treptat.
Mama era tinuta de maini si la fel de grav batuta de acei straini, ce nu aratau pic de mila.
M-am lipit de perete, ingrozita de ceea ce vedeam, lacrimile se rostogoleau pe obrajii mei fierbinti. Plangeam si simteam teama cum ma infecteaza cu veninul ei.
Am scos un sunet mic pe gura, iar ochii tuturor s-au indreptat spre mine, ai mei au incercat sa-i opreasca de am face vreun rau, dar degeaba erau bestii inascute, fara mila si fara pic de remuscari.
Inima mai avea putin si sarea din pieptul meu, tremuram din toate incheieturile, simteam ca am sa ma fac una cu pamantul, daca nu ma miscam.
Sabia era sus, in camera mea, dar era prea mare pentru mine si mult prea grea, planul de a-mi salva parintii esuase inca din prima clipa.
Eram in fata cu dezastrul si teama devenea moartea intruchipata.
Care ma taia incet si cu crud pe inima, fancandu-ma sa sufar, sa simt taisul securei, incet incet auzind ceasul mortii, care m-a izbit de perete, trecand prin mine si prin cotorul jurnaluilui.
Am picat pe jos, la fel ca si ai mei, dar am avut ocazia sa aflu motivul intemeiat de ce am fost atacati si ucisi fara mila.
Totul se lega de o amarata sabie, nefaurita de tata pentru o familie prestigioasa, insa extrem de periculoasa din America... iar apoi intuneric profund.
*
Auzeam voci, care ma strigau, ma indemnau sa ma trezesc si brusc asta am si facut, tragand in mine o gura mare de aer.Eram agitata, simteam cum ma pierd, nu stiam unde sunt, ce caut aici ? Nu mai stiam nimic pe moment, dar cand o asistenta m-a Calmat prin a ma atinge de umar si a ma mangaia pe crestet, totul s-a derulat in mintea mea si imediat m-am incruntat la privire.
Stiam perfect ce s-a intamplat, am fost in coma timp de sapte luni, acum aveam opt ani si eram constienta ca va trebui sa ma razbun.
Chiar din momentul in care mi-am deschis ochii am retrait teama, dar in acelasi timp motivatia si placerea de a ma razbuna pe acei indivizi necrutatori si nenorociti, ce au curmat cu sange rece viata parintilor mei mult iubiti, acum trecuti in nefiinta.
Ochii de un verde patrunzator au prins o noanta aprinsa, puteam simti puterea cum imi curgea prin vene, era schimbata si asta o puteam vedea...
Am ramas inca cateva zile in acel spital ospitalier, iar apoi mi-am vazut de drum... care drum ? nu stiu.
*
Ploua si era al naiba de urat afara... sinistru, fiindca eram int-un cimitir, la inmormantarea parintilor mei.Nu in Japonia, ci in America, fiindca aici erau cativa prieteni de ai tatei cat si cateva rude de ale noastre.
Mi-au spus ca ar fi bine sa facem aici inmormantare, iar eu am fost complet de acord, eram foarte aproape de ucigas.
Stateam nemiscata si plangeam, dar nu asa de tare ca ceilati, incercam sa par mai puternica, dar inima nu ma lasa, era sfasiata complet, doar cand vedeam acele cosciuge cum intrau in pamant, ma apuca groaza... dar am putut sa simt din nou caldura.
Pe umarul meu s-a conturat o palma, iar in scurt timp si-a facut aparitia o alta pe celalat umar al meu.
In spate, se aflau doi prieteni buni de familie cu noi, eu personal nu i-am cunoscut, dar se pare ca am sa o fac...
Dupa ce totul a luat sfarsit, acesti doi oameni, tineri m-au primit ca pe fica lor.
Tanara doamna ce acum avea pe cap un prunc de opt ani, si-a dat palaria neagra din cap, lasandu-si parul blond si lung sa ii atarne greu pe umeri, apoi s-a aplecat la mine.
- Tu, frumoasa Sakura, vei fi de acum in colo fica noastra, si mi-a zambit bland.
- Parintii tai, mi s-a adresat un tanar ce avea parul alb ca neaua si lung, ne-au spus ca ziua aceasta va urma si ca daca lor li se va intampla ceva, tu vei fi crescuta de noi, a zambit si ma prins in brate.
Am inceptu sa plang, de fericire, fiindca stiam ca ai mei o sa aiba grije in continuare de mine, cu toate ca acum sunt in ceruri si ma privesc de sus...
E un sfarsit dragic dar dulce.
.