Regis de Aeternum: Existenţă duală

[aurelyon]

În clipa aceea, avu senzaţia ciudată că lui Mariusz i se întâmpla ceva. Legătura telepatică dintre fraţi era destul de puternică şi dacă se concentra suficient, îl putea simţi de parcă ar fi fost în camera alăturată.
Mariusz se afla totuşi, în cealaltă parte a oraşului, la biroul său şi Doryan nu-l putea ajuta, nici dacă ar fi vrut asta. Putea doar să-l ghideze în vorbe şi în gesturi ca să iasă cu bine din încurcătură. Şi asta, dacă Mariusz nu-i ignora sfaturile.
După ce-a muşcat din prăjitură, Leo a pus bucata înapoi, pe farfurie, împingând-o uşor. Probabil că voia să-l testeze pe băiat, să vadă până unde merge răbdarea lui; Doryan era o fire răbdătoare, dar discuţia asta începuse să-l enerveze.
- E foarte bună plăcinta. Dumneata ai pregătit-o ? Îmi cer scuze, dar eu sunt diabetic şi nu pot…
Băiatul se încruntă uşor, dar nu spuse nimic. Prioritatea lui era arma îndreptată către fratele său, de către una din cele două femei care se găseau în biroul său.
Doryan se concentră puţin şi avu pentru o secundă în faţa ochiilor, întregul tablou. Nu le cunoştea pe femei şi nu-şi putea da seama ce vroiau de la Mariusz.
Nu era sigur dacă Edgar găsise necesar să-i spună noului angajat despre natura lor, aşa că încercă să-şi mascheze îngrijorarea prin compasiune.
- Continuă, îl rugă pe medic, cu un aer plictisit. Sunt tare curios să văd cum ai găsit diagnosticul acesta.
- Dupa cum am zis, personalitatea disociată se dezvoltă ca un mijloc de apărare împotriva unor experienţe traumatice din copilărie. În cazul dumitale, e vorba de o personalitate, un alt eu care ignoră suferinţele provocate de un tată abuziv. Interesant e faptul ca personalitatea asta se comporta feminin, numindu-se Florenţa. Dar având în vedere tratamentul la care te-a supus acest părinte adoptiv, cred ca e vorba şi de o homosexualitate refulată.
Când Leonard vorbea mult şi repede, ca acum, saliva abundant şi îi ţâşneau stropi din gură. Luându-şi seama, se oprea ruşinat şi-şi ştergea buzele cu dosul palmei. Foarte dizgraţios.
Doryan îşi înălţă sprâncenele uimit şi făcu o grimasă de rău augur.
- Ca să vezi… Si asta e grav, nu ? îl ironiză, fără chef.
Dacă nu i-ar fi fost lene să se ridice de pe fotoliu, i-ar fi dat un pumn zdravăn spilcuitului ăstuia. Nu de alta, dar i-o întristase pe Flor.
- Să ştii că am citit dosarele lui Edgar şi nu sunt de accord cu ele, îl avertiză el. Florenţa vorbeşte prin intermediul dumitale – ei bine, ăsta e doar unul din simptomele bolii. Sunt pur şi simplu, halucinaţii auditive, Florenţa asta nu există.
- Eşti pur şi simplu, nebun, rosti băiatul, impulsionat de Flor şi zâmbi uşor. Există oameni care au cunoscut-o pe Florenţa şi sunt convinşi că spiritul ei se află în corpul meu. Deci, nu e vorba de dubla personalitate, amice, ci de posedare.
Medicul îl privi cu indulgenţă.
- Dacă eşti sigur ca eşti posedat, de ce nu mergi la un exorcist? întrebă el cu blândeţe.
Erau vânători, acum înţelegea bine. Ce căutau la Mariusz era uşor de ghicit, atâta timp cât acesta nu era tocmai o fiinţă obişnuită. Mai mult ca sigur că el era urmatorul pe lista lor, numai că lui Doryan nu-i era teamă. Îi aştepta spăşit. Poate că avea chiar să iasă frumos dinspre partea lui.
Mariusz începea să se enerveze şi atunci, se dădea de gol repede. Era şi cazul să se afle despre povestea lor, trecuse mult prea mult timp şi în zadar. El unul ştia că se săturase de intrigile Rymnotech-ului. Îşi voia soţia înapoi. Şi mai voia linişte, indiferent ce însemna asta.
Necesită peste o secundă ca să-i poată răspunde medicului.
- Pentru că n-am chef, d-aia ! replică Doryan şi se ridică, semn că din partea lui, discuţia se încheiase.
- N-ai chef sau ţi-e teamă că am dreptate şi ţi se va zice să mergi la doctor ?... spuse el pe un ton insinuant. Adică, la mine… Nu trebuie să-ţi fie teamă, domnule Doryan Desalonta, eu am o grijă deosebită faţă de pacienţii mei, adăugă cu un zâmbet fin, menit poate să-l sperie.
Doryan îşi mută privirea pe cravata în dungi negre şi roşii. Se întrebă cât îl costase oare sau dacă fusese cadou. Dar nu asta îl interesa cu adevărat. Zâmbi amar şi-l înjură pe Mariusz, rugându-l să nu-l mai ajute.
Flor începu să suspine. Îl înconjură cu braţele ei diafane şi-şi sprijini fruntea de umărul lui. Apoi, se îndepărtă, fără o vorbă.
Era o perioadă cu probleme pentru toţi trei, iar a Florenţei i se părea complet nepotrivită. Ea se necăjea că nu-i ţinea partea în faţa lui Mariusz, dar el nu făcea asta din răutate, ci pur şi simplu, uitase să-i mai pese.
Iar idiotul ăsta credea că îi poate da fiori cu vorbele lui. Era chiar simpatic.
- Domnul Leo, dar ce periculos sunteţi, domnule! zise cu un zâmbet sardonic. Nemaipomenit! Ia zi, domnule, când ai venit la Rymnotech ţi s-a zis că ai intrat într-o lume nouă, care n-are a face cu realitatea pe care o ştiai tu?
- Da, Edgar mi-a spus că vă ocupaţi cu paranormalul, dar am crezut că o dă în s.f.-uri. Stai liniştit, că nu sunt pe dinafară. M-am informat suficient despre tumultoasa dumitale viaţă şi o găsesc destul de interesantă ca să vreau să te salvez din ea.
- Poftim?...
Doryan se lăsă înapoi, pe fotoliu, uimit. Începea să-l placă pe omul ăsta, pe bune. Însemna că Edgar chiar îl instruise pe doctoraş şi dacă nu se înşela, putea găsi în el un prieten de nădejde.
- Ştiu că e un lucru la care dumneata nu te-ai gândit până acum şi s-ar putea să-ţi pară imposibil, zise Leonard. Vreau să te gândeşti prin absurd, dacă n-ar fi mai bine ca totul să fie într-adevăr o boală de care să poţi scăpa. Totul depinde de tine.
Leonard vorbea de neutralizarea spiritului Florenţei, de a o ucide, Doryan auzise bine.