This N' That

[Alexi]

Capitolul 11
Alexa P.O.V


Întrebarea Soniei l-a lăsat pe brunet fără grai. Îmi abţineam lacrimile. Nu puteam să par slabă în faţa lui. Să recunoaştem! Oricât de mult aş încerca nu mă va iubi niciodată. Nu voi putea să o înlocuiesc niciodată pe Isabella.
Prietena mea m-a luat de mână şi ne-am îndreptat spre camera de conferinţe. Will şi Sasha veneau în urma noastră. Bruneta mă mângâia pe spate, uitându-se din când în când la soţul meu.
Prietena mea a deschis uşa şi a intrat înauntru, trăgându-mă după ea. Nu am mai fost niciodată într-o astfel de sală. Era la fel de mare ca sala de clasă. Jumătate din aceasta plină de fete. Toate erau fotomodele ale revistei? Ce naiba? Doar asta nu e o agenţie de modele. M-am aşezat cu Sonia în primul rând. Înainte să mă aşez pe scaun am văzut-o pe Isabella. Cum a ajuns înaintea noastră?
Alex şi prietenul său s-au aşezat lângă mine. Brunetul m-a luat de mână şi m-a sărutat pe frunte. Întotdeauna îmi ştergea memoria cu săruturile lui.
Nu a durat mult şi Daniel cu Eric şi încă un bărbat şi-au făcut apariţia. Personajul nou nu cred că era mai bătrân de 25 de ani. Avea părul roşcat, ochii verzi şi cred că putea să fie un nou model.
Totuşi reacţia lui Sasha nu a fost rea plăcută. M-a strâns puternic de mână , iar ochii lui parcă îl fulgerau pe roşcat. Cred că era în stare să îl omoare.
- Bun! V-am chemat pe toate aici pentru că trebuie să vă dau o veste. De fapt două! Acum două săptămâni am trimis portofoliul fiecăreia la unul dintre designerii cei mai importanţi. Este vorba despre Giorgio Armani. Acesta s-a hotarât să aleagă zece dintre voi care să îi prezinte noua colecţie de vară. Iar astăzi asistentul lui Armani a trimis înapoi cele zece portofolii selecţionate. Iar cele zece modele sunt...
- Hai odată Daniel! Mă enervează suspansul!
- Trebuia să ştiu că mă vei întrerupe Sonia! Foarte bine! Danielle, Christine, Angela, Jaquelin, Victoria, Martha, Sandra, Isabella, Sonia şi Alexa sunt cele alese. Felicitări!
Sonia a început să ţipe de bucurie, iar eu nu ştiam cum să reacţioneze. Dacă eram în picioare, cred că leşinam. Will m-a felicitat, apoi s-a dus lângă Sonia şi a felicitat-o şi pe ea. Alex nu reacţiona în nici un fel. Continua să îl privească pe roşcat.
M-am uitat la el, iar acesta mi-a făcut din ochi. Lucru care l-a enervat şi m-ai tare pe Sasha. M-a strâns de mână mai tare şi a mârâit.
Eric a făcut un pas în faţă şi a tuşit, făcând linişte în sală.
- De asemenea, cred că majoritatea va-ţi întrebat cine este tânărul de lângă mine. Acesta este Leonardo, nepotul meu, şi din acest moment vicepreşedintele firmei.
Asta da surpriză! M-am uitat la soţul meu şi cred că era pe punctul de a exploda.
- Acum pute-ţi să vă retrageţi! Sonia şi Alexa! Voi mai rămâneţi puţin.
După ce s-a golit toată sală, Alex s-a ridicat de pe scaun şi m-a făcut să fac acelaşi lucru. Am vrut să îmi eliber mâna dintr-a lui, dar nu m-a lăsat. Eric şi nepotul său s-au apropiat de mine şi de Sonia.
- Leo, ele sunt Sonia şi Alexa! Cele care aduc cei mai mulţi bani în această firmă. De asemenea Alexa e şi soţia lui Alexander.
Roşcatul a zâmbit şi m-a privit.
- Încântat să te cunosc Alexa. Eu sunt Leonardo, însă îmi poţi spune Leo!
Băiatul a vrut să mî ia de mână, însă brunetul m-a tras în spatele lui.
- Ţine-ţi labele departe de ea. Şi numele ei e Alexandra şi nu ai nici un drept să îi spui Alexa.
- Relaxează-te! Nu îi făceam nimic! Sau ce? Îţi este frică că aş putea să fac la fel cum am făcut şi cu Isabella? Din câte am înţeles nu o iubeşti pe soţia ta.
Ştia? Cred că Eric l-a informat! Dar la ce se referă cu acelaşi lucru ca Isabella?
- Sper că va sta la hotel! Pentru că în casa mea nu îl primesc!
- Îmi pare rău, dar casa ta e şi casa mea. Şi Leonardo e bine venit să stea cât vrea. Şi nu înţeleg de ce eşti atât de protector cu soţia ta. Verişorul tău nu o va mânca.
Alex m-a tras după el şi am ieşit din sală. Nu înţelegeam ce se întâmplă. Totul era în ceaţă şi amestecat. Leonardo, Isabella, Alex. Un triunghi cam dureros. Şi care îmi dădea bătăi de cap.
Am ajuns la maşină foarte repede. Sasha mi-a luat cheile din geantă şi a dezactivat alarma şi m-a urcat în maşină.
- Pune-şi centura şi să nu mai spui nimic până nu ajungem acasă.
Tonul lui era grav şi autoritar. Niciodată nu am mai văzut această parte a lui Sasha. S-a urcat la volan şi a pornit repede.
Îmi era frică să spun ceva. Era nervos! Puteam să îmi dau seamă după felul în care conducea. Dar nu ştiu ce l-a înfuriat atât de tare. Prezenţa vărului său? Sau schimbul de replici? Doamne te rog! Să nu murim!



*



Am ajuns printr-o minune acasă. Alex s-a dat jos din maşină şi a înaintat spre casă. A trântit cu putere uşa în urma lui, încât m-a făcut să tresar. Am oftat şi mi-am dat centura la o parte. Mi-am luat geanta şi am deschis portiera, dându-mă jos din automobil. Am deschis uşa şi am intrat în casă.
Am urcat scările şi m-am apropiat de camera mea. Camera noastră. M-am oprit, fiindu-mi frică să intru înăuntru. Am pus mâna pe clanţă, dar aceasta tremura. Am înghiţit în sec şi am deschis uşa. Am intrat în cameră şi am observat că Alex se plimba prin cameră. Am închis uşa în spatele meu şi m-am apropiat de pat. Mi-am lăsat geanta pe măsuţă şi m-am întors spre brunet.
- Îmi poţi spune ce s-a întâmplat? De ce ai reacţionat ca o brută?
S-a întors cu faţa la mine. M-a apucat de umeri si a început să mă mişte.
- Nu trebuie să îţi dau nici o explicaţie. Dar nu vreau să de Leonardo! Nu vreau să vorbeşti cu el, sa îl atingi, să stai cu el! Ai înţeles?
Asta chiar m-a enervat. M-am eliberat de braţele lui şi l-am împins de lângă mine.
- Şi de ce să fac lucrul ăsta?
- Pentru că aşa vreau eu!
- De ce? S-a întâmplat ceva între tine, el şi Isabella?
- Da! Şi nu vreau să te apropii de el.
- Nu o să fac acest lucru. O să vorbesc şi chiar o să îmi petrec timpul cu Leonardo. Nu poţi să îmi interzici nimic! Dar vreau să îmi spui ce s-a întâmplat cu Isabella. Şi de ce îl urăşti atât de mult pe verişorul tău.
- Nu mai spune asta! El nu e vărul meu. E un ticălos! Un ticălos care s-a culcat cu Isabella ca să mi-o ia şi cu siguranţă va face acelaşi lucru şi cu tine.
- Åži te-ar durea acest lucru?
S-a uitat la mine. Şi era nervos. A început să râdă. M-a apucat de încheietură şi şi-a pus o mână în părul meu, trăgându-mă de firele de păr.
- Dacă faci asta o sa te omor cu mâinile mele! Nu o să mai accept încă o trădare.
- Pe Isabella ai iertat-o pentru că s-a culcat cu el. Mie nu îmi vei da o a doua şansă?
- Nu! Din partea mea nu vei avea niciodată o a doua şansă.
Simţeam cum sângele mi se urca la cap. Lacrimile mai aveau puţin şi ieşeau la iveală. I-am scos mâna din părul meu şi am încercat să îmi eliberez şi încheietura.
- Încă o mai iubeşti pe ea!
Mi-a dat drumul la mână şi m-a privit. Şi-a dat seama că i-am spus o afirmaţie, nu o întrebare.
- Nu ÅŸtiu despre ce vorbeÅŸti!
- Ba da! Ştii perfect! Ţi-ai dori să fie ea cea care te aşteaptă noaptea, în pat , cea pe care să o săruţi, să o îmbrăţişezi. Ai vrea ca ea să fie soţia ta, nu eu!
Ultima frază am spus-o ţipând. Am început să plâng pentru că simţeam că explodez. Nu ştiu cât voi mai putea rezista.
- Alex spune-mi doar adevărul! Atât vreau!
- Vrei adevărul? Foarte bine! Încă o iubesc. O iubesc şi nu vreau să o scot din mintea mea. Şi nici din inima mea. Tu nu vei fi niciodată ca ea. Vei fi mereu insipidă şi ştearsă, oricât de mult ai încerca să te schimbi, nu vei putea.
I-am dat o palmă peste faţă şi am ieşit din cameră. M-am dus în vechea mea cameră şi am încuiat uşa. Am căzut la podea şi am început să plâng. Inima mea începea să mă înţepe. Mă durea atât de tare. Orice speranţă pe care o aveam era spulberată. El o iubea pe ea. Şi nu puteam să fac nimic să schimb asta. Absolut nimic.