02-05-2011, 12:19 AM
Aruncandu-mi ochii peste capitolul anterior, realizez ca au iesit niste papitoiasi... Si imi cer iertare 
Si vor iesi, probabil, si in acest capitol. Gomene again. xD.
Va multumesc pentru comentarii si iata, deci, capitolul 26.
Lectura placuta!
Capitolul 26
Fericit din cale-afara ca isi impacase iubitul, Jeff se indrepta spre casa. Avea nevoie urgenta de un dus lung, sa isi revina dupa toate cate se intamplasera. Si-ar fi dorit sa ramana cu Yuki al sau, sa-l sarute si sa-l tina in brate, insa nu avea cum sa faca asta, era prea devreme. Se vazuse clar ca Yuki nu-l iertase, nu-i trecuse supararea cu adevarat, spera doar sa nu faca ceva rau.
In timp ce americanul se urca in masina, pornind-o, Yuki se gandea la el, la cat de mult il doreste si la faptul ca era singura persoana de care avea nevoie. Cum era insa teribil de trist si suparat pe ceea ce facuse Jeff, renunta la ideea de a-l mai vedea vreodata. Era clar si stia prea bine ca trebuie sa faca ceva in privinta acelor greutati ale vietii, iar el, cum nu voia sa le infrante, gasise solutia perfecta.
"La dracu' cu tot ce s-a intamplat!" isi spuse cu tristete si isi intoarse capul catre usa pe care iesise preaiubitul sau prieten, Jeff. Isi dorea sa-l fi sarutat in acele momente, ca ultimul sarut, ultima contopire a buzelor sale dulci cu ale sale. Imediat cum isi dadu seama la ce se gandeste, incepu sa se injure singur, realizand ca, gandindu-se la Jeff, nu face decat sa il doara si mai tare totul.
Se invinuia pentru faptul ca se despartisera asa brusc atunci. Il durea groaznic totul! Tot ceea ce voia era sa nu mai stie nimic de nimeni... Si totusi era asa de greu!
Se ridica cu mare greutate si scoase un scancet lung. Il durea inca trupul in urma a ceea ce se petrecuse cu el din cauza lui Ryu, nenorocitul ala ! Nu-i venea sa creada ca insusi bunul sau prieten ii facuse acel lucru groaznic, il chinuise in halul ala. Ba chiar nu-i venea sa creada ca el ucisese un om, si el era chiar o persoana apropiata lui.
"Jeff a ucis mult mai multi..." isi spuse cu parere de rau, dandu-si totusi seama ca lui Jeff nu ii mai pasa pe cine ucidea atata timp cat totul era in regula si isi adusese aminte si de faptul ca el ucisese pentru Yuki cand el avusese probleme. Cu toate astea, nu aceste intamplari contau, ci conta doar ceea ce-si dorea Yuki: ca viata sa i se inchieie, sa uite tot.
Tanarul se imbraca rapid intr-o pereche de blugi albastri si taiati si un tricou albastru, nu prea larg, si cu o geaca pe deasupra. Avea nevoie de niste heroina, sa uite de Jeff, de rautatea care se nascuse in inima sa, de tot. Isi aducea aminte cu parere de rau de momentele petrecute intre el si Jeff, pe care il iubea la nebunie. Casuta aceea si pe la Jeff.... Si cand fusese dezvirginat de acesta, cand se sarutau si isi spuneau ca se iubesc...
"Oare chiar ma iubeste?" se intreba si o lacrima i se prelinse pe fata. Iesi din casa, incercand sa nu-si arate toata durerea care il cuprinsese, ii stapanea sufletul sfasiat de atatea lucruri nefericite care se intamplasera in decursul unei perioade foarte scurte de timp. Cate de tare isi dorea sa uite nici el nu putea exprima.
Sscoase telefonul, vazand ca-l apeleaza cienva. Nu dorea sa fie Jeff, insa, cum se spune, de ce ne temem nu scapam, era chair el. Nu prea voia sa raspunda, insa o facu intr-un final.
- Ce faci, iubire? se auzi din partea cealalta a telefonului. Vocea americanului suna foarte trist si Yuki isi daduse rapid seama ca plansese, ca si el, de altfel. Pana la urma poate chiar tinea la el...
Pe tanar il cuprinse dorinta de a sta in bratele iubitului sau, de a-l saruta si a-i sterge lacrimile. Ii venea sa planga si lui, nu numai lui Jeff, pe fata caruia sigur existau lacrimi amare.
- Merg sa-mi cupmar o sticla de suc... minti Yuki, nevrand sa-i spuna adevaratul motiv pentur care pleca, fiindca era sigur ca are sa inceapa sa planga si va merge la Jeff. Tu ce faci? intreba intr-un final, dupa ce suspinase de doua ori, apoi oftase.
- Pai... Aah... Nu stiu, babe, stateam in pat... Yuki, vorbesc serios, te iubesc! Te iubesc la nebunie, baiete, intelege asta si intelege ca nu am facut nimic din ura, ci doar din dorinta de a te avea!
Lacrimi tacute incepura sa-i curga pe chipul bland. Plangea din nou, insa nu arata asta, nu se simteau lacrimile in privirea aceea incantatoare pe care o avea.
- Jeff, am inteels, dar nu pot... nu, mi-e prea greu, intelege-ma. Sper totusi sa vorbesti serios cand spui ca ma iubesti... spuse inainte sa realizeze ca vorbea. Nu-si dorea sa-i arate ca-l iubeste, dar o facea fara sa vrea. "Drace!" gandi, dupa care spuse rapid, inainte ca Jeff sa poata spune ceva: Hai ca trebuie sa-nchid!
Inainte sa apese pe butonul ce anula apelul, tanarul il auzi pe Jeff cum ii spune inca o data ca il iubeste. Plangeau amandoi acum... Si Yuki isi dorea sa-i stea in brate acum. Doar atat, sa-i stea in braze si nimic mai mult.
Ajunse in apropierea locului unde se vindeau droguri acum si nu trebuia sa para suspect, fiindca traficantii erau atenti. Inainte sa ajunga langa dupa neagra unde erau acestia, unul ii iesi in fata.
- Papusica, ce vrei?
Yuki tresari in acel moment, sperand ca tipul sa nu fie gay sau masochist, sa incerce sa i-o traga sau cine stie ce porcarie.
- Heroina, spuse calm, sigur pe el.
Inainte ca tipul sa poata spune ceva, acesta ii intinse banii. Necunoscutul zambi vazandu-i pe toti si isi trecu limba peste buze, luandu-l pe nipon dupa el. Ii observase ezitarea, apoi intreba:
- Nu care cumva esti urmarit? intreba curios, iar Yuki dadu negativ din cap. Cu cine vorbeai la telefon, pustiule?
NIponul se jenase, insa era prea sincer ca sa minta.
- Cu iubitul... De fapt ne certam. E fostul... spuse inghitind in sec si isi sterse o lacrima. Tipul care ii intinse niste heroina s-o guste il privi curios, apoi intreba:
- Cauti relatie noua?
Din nou, tanarul se jenase. Il trecuse un fior, dar dadu negativ din cap.
- Imi pare rau, n-ai ce sa faci cu mine, sunt o epava de care nu se poate atinge nimeni, ca se dezintegreaza.Cand barbatul il privi curios, acesta explica: Am fost... Ah...Sa zicem ca am trecut printr-o experienta nasoala. De atunci nu las pe nimeni sa se apropie de mine.
Tipul care vindea heroina intelesese si schitase un gest din cap cu tristete.
- Imi pare rau, eu nu trebuia sa intreb aceste lucruri. hai, pustiule, uita trecutul, ai tot viitorul in fata, esti tanar. Ai grija de tine!
Se salutara respectuos, dupa care Yuki se indeparta.
"Ce ironie, imi vinde droguri si imi spune sa am grija de mine..." isi spuse in minte, aproape venindu-i sa rada. Se intreba ce s-ar intampla daca nu ar avea curajul sa-si administreze serul in vene. Se gandi sa-l traga pe nas, pentru inceput. Si asa nu mai trasese de mult, daca avea noroc nu mai avea sa curga sange.
Se intorsese repede acasa, parca nerabdator sa moara. Nu-i venea nici lui sa creada. El, care in copilarie isi facuse atatea planuri, atatea idei, atatea porcarii nenorocite... Acum sa vrea sa moara!?! In mintea lui, viata era cat se poate de nasoala, incepuse sa se sature si mai multe nu.
Deschise usa cu speranta ca parintii sai sa nu se fi intors. Se duse direct in camera sa cand realiza ca e singur, in baie, si puse pe suprafata unei oglinjoare gramajoare de praf alb, privindu-l cu atentie. Da. asta era scaparea lui, asta si nimic altceva. Daca nu avea sa aiba altceva de facut in viata, mai bine n-o mai traia.
Trase prima gramajoara, dand apoi capul pe spate cu satisfactie. De cand nu mai simtise el aceste lucruri.. Aproape ca i se facuse dor. Ii placea la nebunie, insa simti rapid un lichid cald scurgandu-i-se din nas. Se asteptase si la asta, asa ca ese ridica nervos. Sterse sangele de la nasul sau, apoi puse mana pe telefon. Era ametit, insa reusea sa scrie:
"Jeff, vreau sa stii ca te iubesc enorm, din toata inima mea, si te iert pentru tot ce mi-ai facut. Nu vreau sa ma judeci pentru ce am sa fac eu in continuare... Sper doar sa ma ierti si sa fi fost sincer atunci cand mi-ai spus ca ma iubesti, fiindca si eu o fac... La nebunie! Adio, dragostea mea!".
Desi destul de scurt, mesajul era foarte expresiv. Nu ii venea sa creada ca e capabil de asemenea lucruri marete, mai ales cand e drogat. Se lasa pe spate usor, apoi dadu "Trimitere" si merse dupa o seringa. Nu ii fusese prea greu sa faca rost de acest obiect. Se intoarse cu el in mana si prepara rapid doza de heroina, umpland seringa cat de mult se putea.
- Nu-mi pare rau, nu am de ce trai... isi spuse cu voce tare in incercarea de a se convinge, apoi, fara sa isi aplice un garou, infipse in mana acul subtire, injectand tot cu o viteza uimitoare. Simtea serul cum incepuse sa-i curga prin vine, amestecandu-se cu sangele sau, si il cuprinse imediat panica. Nu voia sa moara de fapt...
Ochii i se inchisesera si nu mai stiu nimic, ultima imagine pe care o vazuse fiind cea a lui Jeff cum il tinea in brate si il saruta pe buzele dulci, facandu-l sa se roseasca. Lacrimile ii curgeau pe chip, iar seringa ramasa in vena sa cazu neglijent intr-o parte, inca prinsa in pielea sa.
Inima incepuse sa ii bata mai incet din cauza supradozei de heroina. Oglinda zacea langa el, inca purtand urmele prafului alb.
Si vor iesi, probabil, si in acest capitol. Gomene again. xD.Va multumesc pentru comentarii si iata, deci, capitolul 26.
Lectura placuta!
Capitolul 26
Fericit din cale-afara ca isi impacase iubitul, Jeff se indrepta spre casa. Avea nevoie urgenta de un dus lung, sa isi revina dupa toate cate se intamplasera. Si-ar fi dorit sa ramana cu Yuki al sau, sa-l sarute si sa-l tina in brate, insa nu avea cum sa faca asta, era prea devreme. Se vazuse clar ca Yuki nu-l iertase, nu-i trecuse supararea cu adevarat, spera doar sa nu faca ceva rau.
In timp ce americanul se urca in masina, pornind-o, Yuki se gandea la el, la cat de mult il doreste si la faptul ca era singura persoana de care avea nevoie. Cum era insa teribil de trist si suparat pe ceea ce facuse Jeff, renunta la ideea de a-l mai vedea vreodata. Era clar si stia prea bine ca trebuie sa faca ceva in privinta acelor greutati ale vietii, iar el, cum nu voia sa le infrante, gasise solutia perfecta.
"La dracu' cu tot ce s-a intamplat!" isi spuse cu tristete si isi intoarse capul catre usa pe care iesise preaiubitul sau prieten, Jeff. Isi dorea sa-l fi sarutat in acele momente, ca ultimul sarut, ultima contopire a buzelor sale dulci cu ale sale. Imediat cum isi dadu seama la ce se gandeste, incepu sa se injure singur, realizand ca, gandindu-se la Jeff, nu face decat sa il doara si mai tare totul.
Se invinuia pentru faptul ca se despartisera asa brusc atunci. Il durea groaznic totul! Tot ceea ce voia era sa nu mai stie nimic de nimeni... Si totusi era asa de greu!
Se ridica cu mare greutate si scoase un scancet lung. Il durea inca trupul in urma a ceea ce se petrecuse cu el din cauza lui Ryu, nenorocitul ala ! Nu-i venea sa creada ca insusi bunul sau prieten ii facuse acel lucru groaznic, il chinuise in halul ala. Ba chiar nu-i venea sa creada ca el ucisese un om, si el era chiar o persoana apropiata lui.
"Jeff a ucis mult mai multi..." isi spuse cu parere de rau, dandu-si totusi seama ca lui Jeff nu ii mai pasa pe cine ucidea atata timp cat totul era in regula si isi adusese aminte si de faptul ca el ucisese pentru Yuki cand el avusese probleme. Cu toate astea, nu aceste intamplari contau, ci conta doar ceea ce-si dorea Yuki: ca viata sa i se inchieie, sa uite tot.
Tanarul se imbraca rapid intr-o pereche de blugi albastri si taiati si un tricou albastru, nu prea larg, si cu o geaca pe deasupra. Avea nevoie de niste heroina, sa uite de Jeff, de rautatea care se nascuse in inima sa, de tot. Isi aducea aminte cu parere de rau de momentele petrecute intre el si Jeff, pe care il iubea la nebunie. Casuta aceea si pe la Jeff.... Si cand fusese dezvirginat de acesta, cand se sarutau si isi spuneau ca se iubesc...
"Oare chiar ma iubeste?" se intreba si o lacrima i se prelinse pe fata. Iesi din casa, incercand sa nu-si arate toata durerea care il cuprinsese, ii stapanea sufletul sfasiat de atatea lucruri nefericite care se intamplasera in decursul unei perioade foarte scurte de timp. Cate de tare isi dorea sa uite nici el nu putea exprima.
Sscoase telefonul, vazand ca-l apeleaza cienva. Nu dorea sa fie Jeff, insa, cum se spune, de ce ne temem nu scapam, era chair el. Nu prea voia sa raspunda, insa o facu intr-un final.
- Ce faci, iubire? se auzi din partea cealalta a telefonului. Vocea americanului suna foarte trist si Yuki isi daduse rapid seama ca plansese, ca si el, de altfel. Pana la urma poate chiar tinea la el...
Pe tanar il cuprinse dorinta de a sta in bratele iubitului sau, de a-l saruta si a-i sterge lacrimile. Ii venea sa planga si lui, nu numai lui Jeff, pe fata caruia sigur existau lacrimi amare.
- Merg sa-mi cupmar o sticla de suc... minti Yuki, nevrand sa-i spuna adevaratul motiv pentur care pleca, fiindca era sigur ca are sa inceapa sa planga si va merge la Jeff. Tu ce faci? intreba intr-un final, dupa ce suspinase de doua ori, apoi oftase.
- Pai... Aah... Nu stiu, babe, stateam in pat... Yuki, vorbesc serios, te iubesc! Te iubesc la nebunie, baiete, intelege asta si intelege ca nu am facut nimic din ura, ci doar din dorinta de a te avea!
Lacrimi tacute incepura sa-i curga pe chipul bland. Plangea din nou, insa nu arata asta, nu se simteau lacrimile in privirea aceea incantatoare pe care o avea.
- Jeff, am inteels, dar nu pot... nu, mi-e prea greu, intelege-ma. Sper totusi sa vorbesti serios cand spui ca ma iubesti... spuse inainte sa realizeze ca vorbea. Nu-si dorea sa-i arate ca-l iubeste, dar o facea fara sa vrea. "Drace!" gandi, dupa care spuse rapid, inainte ca Jeff sa poata spune ceva: Hai ca trebuie sa-nchid!
Inainte sa apese pe butonul ce anula apelul, tanarul il auzi pe Jeff cum ii spune inca o data ca il iubeste. Plangeau amandoi acum... Si Yuki isi dorea sa-i stea in brate acum. Doar atat, sa-i stea in braze si nimic mai mult.
Ajunse in apropierea locului unde se vindeau droguri acum si nu trebuia sa para suspect, fiindca traficantii erau atenti. Inainte sa ajunga langa dupa neagra unde erau acestia, unul ii iesi in fata.
- Papusica, ce vrei?
Yuki tresari in acel moment, sperand ca tipul sa nu fie gay sau masochist, sa incerce sa i-o traga sau cine stie ce porcarie.
- Heroina, spuse calm, sigur pe el.
Inainte ca tipul sa poata spune ceva, acesta ii intinse banii. Necunoscutul zambi vazandu-i pe toti si isi trecu limba peste buze, luandu-l pe nipon dupa el. Ii observase ezitarea, apoi intreba:
- Nu care cumva esti urmarit? intreba curios, iar Yuki dadu negativ din cap. Cu cine vorbeai la telefon, pustiule?
NIponul se jenase, insa era prea sincer ca sa minta.
- Cu iubitul... De fapt ne certam. E fostul... spuse inghitind in sec si isi sterse o lacrima. Tipul care ii intinse niste heroina s-o guste il privi curios, apoi intreba:
- Cauti relatie noua?
Din nou, tanarul se jenase. Il trecuse un fior, dar dadu negativ din cap.
- Imi pare rau, n-ai ce sa faci cu mine, sunt o epava de care nu se poate atinge nimeni, ca se dezintegreaza.Cand barbatul il privi curios, acesta explica: Am fost... Ah...Sa zicem ca am trecut printr-o experienta nasoala. De atunci nu las pe nimeni sa se apropie de mine.
Tipul care vindea heroina intelesese si schitase un gest din cap cu tristete.
- Imi pare rau, eu nu trebuia sa intreb aceste lucruri. hai, pustiule, uita trecutul, ai tot viitorul in fata, esti tanar. Ai grija de tine!
Se salutara respectuos, dupa care Yuki se indeparta.
"Ce ironie, imi vinde droguri si imi spune sa am grija de mine..." isi spuse in minte, aproape venindu-i sa rada. Se intreba ce s-ar intampla daca nu ar avea curajul sa-si administreze serul in vene. Se gandi sa-l traga pe nas, pentru inceput. Si asa nu mai trasese de mult, daca avea noroc nu mai avea sa curga sange.
Se intorsese repede acasa, parca nerabdator sa moara. Nu-i venea nici lui sa creada. El, care in copilarie isi facuse atatea planuri, atatea idei, atatea porcarii nenorocite... Acum sa vrea sa moara!?! In mintea lui, viata era cat se poate de nasoala, incepuse sa se sature si mai multe nu.
Deschise usa cu speranta ca parintii sai sa nu se fi intors. Se duse direct in camera sa cand realiza ca e singur, in baie, si puse pe suprafata unei oglinjoare gramajoare de praf alb, privindu-l cu atentie. Da. asta era scaparea lui, asta si nimic altceva. Daca nu avea sa aiba altceva de facut in viata, mai bine n-o mai traia.
Trase prima gramajoara, dand apoi capul pe spate cu satisfactie. De cand nu mai simtise el aceste lucruri.. Aproape ca i se facuse dor. Ii placea la nebunie, insa simti rapid un lichid cald scurgandu-i-se din nas. Se asteptase si la asta, asa ca ese ridica nervos. Sterse sangele de la nasul sau, apoi puse mana pe telefon. Era ametit, insa reusea sa scrie:
"Jeff, vreau sa stii ca te iubesc enorm, din toata inima mea, si te iert pentru tot ce mi-ai facut. Nu vreau sa ma judeci pentru ce am sa fac eu in continuare... Sper doar sa ma ierti si sa fi fost sincer atunci cand mi-ai spus ca ma iubesti, fiindca si eu o fac... La nebunie! Adio, dragostea mea!".
Desi destul de scurt, mesajul era foarte expresiv. Nu ii venea sa creada ca e capabil de asemenea lucruri marete, mai ales cand e drogat. Se lasa pe spate usor, apoi dadu "Trimitere" si merse dupa o seringa. Nu ii fusese prea greu sa faca rost de acest obiect. Se intoarse cu el in mana si prepara rapid doza de heroina, umpland seringa cat de mult se putea.
- Nu-mi pare rau, nu am de ce trai... isi spuse cu voce tare in incercarea de a se convinge, apoi, fara sa isi aplice un garou, infipse in mana acul subtire, injectand tot cu o viteza uimitoare. Simtea serul cum incepuse sa-i curga prin vine, amestecandu-se cu sangele sau, si il cuprinse imediat panica. Nu voia sa moara de fapt...
Ochii i se inchisesera si nu mai stiu nimic, ultima imagine pe care o vazuse fiind cea a lui Jeff cum il tinea in brate si il saruta pe buzele dulci, facandu-l sa se roseasca. Lacrimile ii curgeau pe chip, iar seringa ramasa in vena sa cazu neglijent intr-o parte, inca prinsa in pielea sa.
Inima incepuse sa ii bata mai incet din cauza supradozei de heroina. Oglinda zacea langa el, inca purtand urmele prafului alb.
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour