01-05-2011, 06:52 PM
Dupa o perioada de absenta destul de indelungata m-am intors. Si vreau sa intreb: am lipsit o saptamana si am mai primit doar un comentariu? :| In fine..
Capitolul III
Sakura :
Ma ridic din pat, uitandu-ma prin camera. Prietenele mele se pare ca sunt treze si deja se imbraca pentru al doilea antrenament pe ziua de azi. Ma dau jos din pat si imi iau din dulap o pereche de pantaloni scurti negri, cu emblema Nike pe fund, un tricou negru mai larg si imi pun genuncherele pe glezne. Ma incalt cu stabilii si imi iau apa. Le astept si pe fete si pornim toate spre sala. O sa fie cam aiurea sa facem antrenament in aceeasi sala cu niste fotbalisti perversi. N-am chef sa aud prin sala vorbe de genu': Uite ce corp are aia.. sau : Fii atent ce frumoasa ii aia. Si lista poate continua. Totdeauna patim asa. E chiar enervant sa-i auzi spunand asta.
Imi dau ochii peste cap. La ce ma tot gandesc? Toti baietii sunt la fel. Se uita doar la corpul unei fete. Se gandesc sa ne foloseasca doar pentru corp. Se gandesc ca ne pot face totdeauna sa suferim, insa unele fete sunt puternice. Pot citii pe orice dintr-o singura privire. Pe multe dintre ele durerea le-a maturizat si le-a invatat sa fie mai atente. Le-a invatat sa nu se lase in bratele oricui. Sa nu se lase purtate de vorbe dulci si de cadouri frumoase. Asa.. asa am facut si eu. Am fost naiva si l-am lasat pe Sasuke sa-si bata joc de mine, insa el.. El si-a dat seama ca a facut o prostie. Si-a dat seama ca ceea ce a facut a fost gresit.
Observ ca am ajuns in sala. Vedem intr-un colt stransi toti fotbalistii. Privirile lor cad pe noi. Fara sa ii privim, mergem si ne lasam apa pe banca. Incepem sa ne incalzim incet, incet. Ce-i drept, mai mult stam de vorba in timp ce alergam incet. Antrenorul intra in sala si ne spune sa incepem incalzirea. Alergam de colo colo in timp ce baietii fac pregatire fizica pe margine. Unii dintre ei imi par cam cunoscuti insa habar n-am de unde. Stiu doar ca i-am mai vazut undeva insa nu stiu unde. Chipurile lor mi se pare asa cunoscute.
- Hei, Sakura, nu ti se par cam cunoscuti baietii astia? ma intreaba Hinata.
Dau afirmativ din cap si continuam sa-i privim pe fotbalisti. Ahh! Nu-mi trece prin minte nici un loc in care sa-i fi vazut, insa aproape toti imi par cunoscuti. La TV nu i-am vazut chiar daca sunt o echipa foarte buna. Nu prea ma intereseaza meciurile de fotbal pentru ca habar n-am despre ce este vorba.
Oare la ce echipa a ajuns Sasuke? In ce tara? In liceu era unul dintre cei mai buni jucatori. Trebuie sa fi ajuns pe la o echipa mare. Era un jucator foarte bun si a castigat multe premii. A ajuns si el undeva. Am auzit ca dupa doua saptamani de la plecarea mea in New York, a fost chemat si el de o echipa foarte buna. El, Naruto, Neji si Gaara. Ei patru au fost chemati din echipa de fotbal a liceului. Am auzit ca au mai chemat si alti jucatori de pe la alte licee din Konoha. L-au chemat chiar si pe Dony. Stiu asta pentru ca am dat peste el de vreo cateva ori prin New York, insa am avut noroc iar fraierul nu m-a recunoscut. Ma intreb totusi.. oare Sasuke m-a uitat? M-a dat uitarii? M-a lasat in drum doar cu amintirile? Vreau sa stiu ce s-a intamplat. Sa stiu daca mai merita sa simt aceste sentimente pentru el. Sa stiu daca mai are rost sa sper ca intr-o zi voi fi din nou in bratele lui. Ca intr-o zi imi va sopti din nou cat de mult ma iubeste. Vreau sa stiu. Chiar daca raspunsul va fi unul negativ, dorinta mea este sa stiu.
Ma trezesc din visare cand aud fluierul antrenorului. Ne luam fiecare mingile si incepem sa alergam in dribling. Unele facand sprint, altele schimbari de directie. Nu-mi pot lua ochii de la un anumit baiat. Mi se pare asa cunoscut. Mersul, alergatul, comportamentul lui. Imi par asa cunoscute si familiare, insa habar n-am de unde. Nu stiu de ce am vaga presimtire ca este o persoana din trecut. O persoana la care am tinut si tin foarte mult. O persoana pe care o cunosc inca din copilarie. O persoana alaturi de care am crescut. Tin minte si acum cum ne jucam impreuna. Niciodata nu o sa-l pot uita. Chiar daca e cu doi ani mai mare ca mine, mi-a fost mereu ca un frate, insa dupa ce am plecat din New York, nu am mai tinut legatura. Mi-a parut chiar foarte rau pentru asta cand stiam ca am lasat in urma fratele pe care nu l-am avut niciodata. Fratele pe care mi-as fi dorit sa-l fi avut. Si acum imi aduc aminte clipele petrecute impreuna.
Flashback
- Sakura! se aude o voce de baietel.
Tresar si deschid ochii. Privesc in stanga si-n dreapta pentru a vedea sursa vocii. Ochii mei cad pe o silueta. Un baietel micut, cu ochii mari, rosii si parul blond spalacit. Zambetul cald de pe chipul sau il ador. Ma face sa ma simt in siguranta. Privirea blanda, plina de atatea sentimente ma incanta mereu. Se apropie in fuga de mine cu niste crengute cu flori de cires pe ele. Cand sa ajunga in fata mea, se impiedica de o piatra si cade intins pe burta, peste crengutele cu flori. Se ridica incet, si priveste trist la florile distruse. Se aseaza in genunchi si se uita la mine. Cateva lacrimi incep sa se scurga pe obrajii sai.
- Sakura, imi pare foarte rau. Florile acestea erau pentru tine si acum sunt distruse! spune si se ridica de jos.
- Nu este nimic Ash.. se mai intampla, spun cu o voce blanda.
Doi ani. Asta este diferenta de varsta dintre noi. Eu am sapte ani, iar el noua. Ne asezam pe iarba verde la umbra unui cires inflorit. Adierea usoara a vantului smulge cateva floricele din copac si le lasa usor sa cada asupra noastra. Un parfum ametitor ne invadeaza narile. Soarele auriu, straluceste ca un bulgare imens de aur, aruncandu-si raze slabe in toate partile. Cerul senin de un albastru superb, e carpit pe ici pe colo cu norisori albi, dandu-i acestuia un aer aparte.
- Ash.. vreau sa-ti spun ceva, incep eu, jucandu-ma cu degetele.
Baiatul se uita la mine, indemnandu-ma sa-i spun. Rosesc putin in obraji, lasand capul in jos.
- Ash.. eu.. eu.. am inceput sa te iubesc.. ca pe un frate, spun si imi intorc capul intr-o parte.
Vreau sa ii evit privirea. Nu stiu cum o sa reactioneze. Prima data cand i-am zis un baiat cele doua cuvinte si anume "te iubesc".. desi am adaugat si "ca pe un frate". El mi-a fost aproape mereu. M-a ajutat cand dadeam de necaz. Ma scapa de multe ori de baietii mai mari. Doar el ar fi bagat mana si in foc pentru mine.
- Sakura.. si eu te iubesc.. ca pe o surioara mai mica, imi spune, facandu-ma sa ma intorc spre el.
Buzele sale se arcuiesc intr-un zambet. Un zambet bland si linistitor. Un zambet care ar inveseli pe oricine. Un zambet cald si plin de veselie pe care nu poti sa-l refuzi. Unul plin de lumina care ar dezgheta orice suflet rece.
End Flashback
El e. Chiar el. Fratele pe care nu l-am avut niciodata. Fratele pe care mi l-as fi dorit sa-l am. Ma opresc in mijlocul terenului cu mingea in mana. Privirea mea cade asupra lui. Se pare ca (,) colegii sai ii atrag atentia asupra faptului ca il privesc insistent. Privirea sa rosiatica se intoarce spre mine. Ochii lui raman atintiti asupra mea. Ma priveste ciudat prima data, insa dupa aceea zambeste vesel si imi face cu ochiul. Si-a dat seama. Si-a reamintit de mine desi au trecut foarte multi ani de cand nu l-am mai vazut. Continuam amandoi antrenamentul, uitandu-ne unul la altul si zambind.
Incepem sa incalzim portarii, dand suturi puternice la poarta. Dau cu mingea in bara iar aceasta zboara de acolo pe margine, la baieti.
Sasuke :
- Capul! ii aud pe baieti strigand.
Tresar si simt cum sunt nimerit de o minge in cap. Imi duc mana la cap si ii vad pe baieti razand. Privesc in jurul meu si vad o minge alba cu albastru de la Select cam murdara de clister. Ma aplec si o apuc cu o mana. Ma uit la fete si vad alergand spre mine una dintre ele. Corpul acela superb ma face sa ma gandesc la clipe interzise cu ea. Picioarele lungi si frumoase ma fac sa vreau sa le ating iar sanii mari, ascunsi dupa tricou imi sucesc mintile. De la corpul ei, imi ridic privirea la chipul ei. Chipul alb, ca spuma laptelui este superb si foarte.. cunoscut.
Ma trezesc din visare cand vad minunata fiinta in fata mea. Imi zambeste si imi spune ca mingea este a ei. Privirea ei se ridica spre mine. Raman fermecat de acei ochi verzi minunati. Niste ochi verzi ca frunzele unei flori. Scap mingea din mana.. Ea este. Stiu asta. Ochii aceia. Nimeni nu-i are ca ea. Acei ochii parca sunt.. originali. Nimeni nu are asa o nuanta de verde. Doar ea.
Vad ca se lasa in jos o data cu mine. Atingem amandoi mingea, mainile noastra intalnindu-se. Isi ridica incet capul si ma priveste in ochi. Vad o sclipire in privirea ei.. totusi, nu cred ca si-a dat seama. Ii zambesc pervers insa in acelasi timp bland. O fac pe fata sa roseasca si sa ia mana de pe minge. Se ridica in picioare, lasand mingea. Ridic obiectul de la sol si i-o inmanez. Profit de ocazie cand observ ca antrenori au iesit putin din sala. O apuc de talie si ma apropii de urechea ei. Rozalia incepe sa tremure din toate incheieturile.
- O sa ne mai intalnim printeso si o sa impartasim multe amintiri, ii soptesc usor, sarutandu-i obrazul.
Ii dau drumul si ma intorc la baieti. Aceasta cum se vede scapata din bratele mele o ia la fuga spre echipa ei. Eh Sakura. O sa avem timp sa ne amintim trecutul la focul de tabara care va avea loc diseara.
- Sasuke ce-ti veni?! il aud pe Naruto.
- O sa vezi blondule, ii spun si continui exercitiile.
Ii las pe toti cu un semn de intrebare. Se pare ca nici unul dintre ei nu si-a dat seama cine e defapt "misterioasa" rozalie. Zambesc smecher. Oare cum va reactiona diseara? Cum va reactiona cand isi va da seama cine sunt defapt? Deabea astept sa aflu. Sa-i vad expresia de pe chipul ei angelic. Deabea astept sa o pot tine la pieptul meu din nou. S-o imbratisez strans si sa-i simt buzele suave. Sa o simt cum vibreaza sub trupul meu. Cum tresare la fiecare atingere pe care i-o dau. Cum inima ei bate cand printr-o simple lipire a buzelor se trezesc atatea sentimente. Sa-i vad zambetul gingas cum ii rasare pe chip dupa ce rostesc doua simple cuvinte.. si anume te iubesc. Vreau sa o am din nou. Sa stiu ca o iubesc si ca ea ma iubeste. Sa stiu ca este doar a mea. Sa o pot proteja de toti care ii vor raul. Sa o stiu in siguranta in bratele mele. Sa stiu ca nimeni nu-i poate atinge trupul firav si nimeni nu poate profita de naivitatea ei. Vreau sa o am langa mine.. vreau asta mai mult ca orice. Sa-i soptesc de nenumarate ori cat de mult o iubesc.
Aud fluierul de sfarsit al antrenorului. Ma trezesc din visare si observ ca si fetele au terminat. Rozalia ma priveste insistent.. cand observa ca ma uit la ea, roseste si se intoarce cu spatele. Fundul ei bombat, pus in evidenta de pantalonii destul de stramti ma face sa ma gandesc la scenele in care eram doar eu si rozalia. Doar noi doi.. singuri. Numai si numai noi.
Vad ca fetele pleaca iar ea ramane mai la urma pentru a strange mingile. Ies si eu si ma lipesc de usa salii. Aud pasi si imi dau seama ca se apropie. Cand sa iasa, fac un pas si ajung in fata ei. Fata se ciocneste de mine si scoate un mic tipat. Cade in fund, pe podeaua rece. Ii intind mana si o ajut sa se ridice. Aceasta se sperie cand ma observa si se taraste mai in spate. O ridic cu forta de jos si o apuc de talie. Corpul ei se lipeste de al meu iar mainile ei se aseaza pe pieptul meu. Ma apropii de urechea ei si ii soptesc usor:
- Sper ca o sa vi la focul de tabara ce va fi diseara..
Aceasta da afirmativ din cap destul de intepenita parca.
- Nu te speria, vei vedea cine sunt defapt diseara, ii mai spun.
Ii pun mana pe spate si merg tot mai jos, dandu-i o palma peste fund. Ii dau drumul iar aceasta fuge mancand jar. E aceeasi pisicuta speriata.
Ma trantesc pe pat cu mainile sub cap. Privesc la tavan si zambesc. Ahh Sakura, peste cateva ore iti vei da seama cine sunt eu. Dupa atatia ani vei vedea ca vom putea fi impreuna in continuare. Vei vedea ca ceea ce ti-am spus inainte sa pleci va fi adevarat...
Flashback
Stau asezat pe nisipul destul de caldut. Privesc la intinderea superba de apa. Soarele e sus pe cer, stralucind cu putere. O multime de raze se oglindesc in apa limpede. Mici valuri ajung la malul apei, vrand parca sa se apropie mai mult de mine si sa ma ude. Aud pasi in spatele meu. Imi intorc capul si vad un chip angelic. Sakura.. se pare ca a reusit sa ajunga. Ma bucur ca a citit mesajul pe care i l-am trimis.
- Ce s-a intamplat Sasuke? aud vocea ei plina de regret.
Ii fac semn sa se aseze langa mine. Aceasta face cum ii spun si in cateva clipe se afla langa mine. Ma uit mai atent la ea si ii observ ochii destul de rosii. Ii prind barbia cu doua degete si ii intorc chipul catre mine. Cateva firicele de apa se scurg din ochii ei de smarald. I le sterg usor si imi apropii buzele de ale ei. Mi le lipesc de ale ei si le misc usor. Nu simt nici o reactie din partea fetei. Imi dezlipesc buzele de ale ei si o privesc. Lacrimile continua sa se scurga pe obrajii sai.
- De ce plangi? o intreb.
- Vreau.. vreau sa ramanem in continuare impreuna. Daca voi pleca.. totul se va sfarsi nu-i asa? Tot ce a fost intre noi va fi dat uitarii nu-i asa? De asta m-ai chemat aici nu? o aud.
O strang in brate si o las sa se elibereze. Sa planga. Stiu mai bine ca toti ca ea mereu va zambi. Ma loveste cu pumnii in spate si continua sa planga.
In cele din urma, se potoleste. Ma imbratiseaza si imi spune ca ii pare rau pentru reactia ei.
- Sakura.. daca vei pleca, nimic nu se va sfarsi. Atat doar ca tu vei fi acolo iar eu aici. Te voi iubi la fel de mult indiferent de situatie. Iti promit totusi ca ne vom mai intalni si iti jur ca vom fi impreuna din nou! ii spun.
Ii iau fata in palme si o privesc in ochii.
- Promiti? ma intreaba stergandu-si lacrimile.
- Promit! ii raspund eu.
- Te iubesc, Sasuke! striga si imi sare in brate, reusind sa ma darame.
Stam intinsi pe nisip. Rozalia peste mine, razand de fericire. Mainile mele cad instictiv pe talia ei. Fata isi lipeste fruntea de a mea si imi zambeste gingas. O privesc adanc in ochi. Parul ei lung si roz cade tot pe o parte. Simt niste furnicaturi pe fata si incep sa zambesc. Imi lipesc buzele de ale ei, dorind sa i le simt tot mai mult. Rozalia isi pune o mana pe fata mea, mangaindu-ma incet. Ma ridic cu greu, cu tot cu ea. Ii asez picioarele in jurul bazinului meu si pornesc cu ea spre masina. O iau pe bajbaite pana ajung la automobil. Deschid usa din dreapta soferului si o las pe fata jos, aplecandu-ma la inaltimea ei. O musc brusc de gat, facand-o pe fata sa scoata un mic icnet. Ma saruta incet pe obraz dupa care imi zambeste dulce.
End Flashback
Eh Sakura, deabea astept sa se intunece. Deabea astept sa vezi cine sunt eu defapt...
Capitolul III
Sakura :
Ma ridic din pat, uitandu-ma prin camera. Prietenele mele se pare ca sunt treze si deja se imbraca pentru al doilea antrenament pe ziua de azi. Ma dau jos din pat si imi iau din dulap o pereche de pantaloni scurti negri, cu emblema Nike pe fund, un tricou negru mai larg si imi pun genuncherele pe glezne. Ma incalt cu stabilii si imi iau apa. Le astept si pe fete si pornim toate spre sala. O sa fie cam aiurea sa facem antrenament in aceeasi sala cu niste fotbalisti perversi. N-am chef sa aud prin sala vorbe de genu': Uite ce corp are aia.. sau : Fii atent ce frumoasa ii aia. Si lista poate continua. Totdeauna patim asa. E chiar enervant sa-i auzi spunand asta.
Imi dau ochii peste cap. La ce ma tot gandesc? Toti baietii sunt la fel. Se uita doar la corpul unei fete. Se gandesc sa ne foloseasca doar pentru corp. Se gandesc ca ne pot face totdeauna sa suferim, insa unele fete sunt puternice. Pot citii pe orice dintr-o singura privire. Pe multe dintre ele durerea le-a maturizat si le-a invatat sa fie mai atente. Le-a invatat sa nu se lase in bratele oricui. Sa nu se lase purtate de vorbe dulci si de cadouri frumoase. Asa.. asa am facut si eu. Am fost naiva si l-am lasat pe Sasuke sa-si bata joc de mine, insa el.. El si-a dat seama ca a facut o prostie. Si-a dat seama ca ceea ce a facut a fost gresit.
Observ ca am ajuns in sala. Vedem intr-un colt stransi toti fotbalistii. Privirile lor cad pe noi. Fara sa ii privim, mergem si ne lasam apa pe banca. Incepem sa ne incalzim incet, incet. Ce-i drept, mai mult stam de vorba in timp ce alergam incet. Antrenorul intra in sala si ne spune sa incepem incalzirea. Alergam de colo colo in timp ce baietii fac pregatire fizica pe margine. Unii dintre ei imi par cam cunoscuti insa habar n-am de unde. Stiu doar ca i-am mai vazut undeva insa nu stiu unde. Chipurile lor mi se pare asa cunoscute.
- Hei, Sakura, nu ti se par cam cunoscuti baietii astia? ma intreaba Hinata.
Dau afirmativ din cap si continuam sa-i privim pe fotbalisti. Ahh! Nu-mi trece prin minte nici un loc in care sa-i fi vazut, insa aproape toti imi par cunoscuti. La TV nu i-am vazut chiar daca sunt o echipa foarte buna. Nu prea ma intereseaza meciurile de fotbal pentru ca habar n-am despre ce este vorba.
Oare la ce echipa a ajuns Sasuke? In ce tara? In liceu era unul dintre cei mai buni jucatori. Trebuie sa fi ajuns pe la o echipa mare. Era un jucator foarte bun si a castigat multe premii. A ajuns si el undeva. Am auzit ca dupa doua saptamani de la plecarea mea in New York, a fost chemat si el de o echipa foarte buna. El, Naruto, Neji si Gaara. Ei patru au fost chemati din echipa de fotbal a liceului. Am auzit ca au mai chemat si alti jucatori de pe la alte licee din Konoha. L-au chemat chiar si pe Dony. Stiu asta pentru ca am dat peste el de vreo cateva ori prin New York, insa am avut noroc iar fraierul nu m-a recunoscut. Ma intreb totusi.. oare Sasuke m-a uitat? M-a dat uitarii? M-a lasat in drum doar cu amintirile? Vreau sa stiu ce s-a intamplat. Sa stiu daca mai merita sa simt aceste sentimente pentru el. Sa stiu daca mai are rost sa sper ca intr-o zi voi fi din nou in bratele lui. Ca intr-o zi imi va sopti din nou cat de mult ma iubeste. Vreau sa stiu. Chiar daca raspunsul va fi unul negativ, dorinta mea este sa stiu.
Ma trezesc din visare cand aud fluierul antrenorului. Ne luam fiecare mingile si incepem sa alergam in dribling. Unele facand sprint, altele schimbari de directie. Nu-mi pot lua ochii de la un anumit baiat. Mi se pare asa cunoscut. Mersul, alergatul, comportamentul lui. Imi par asa cunoscute si familiare, insa habar n-am de unde. Nu stiu de ce am vaga presimtire ca este o persoana din trecut. O persoana la care am tinut si tin foarte mult. O persoana pe care o cunosc inca din copilarie. O persoana alaturi de care am crescut. Tin minte si acum cum ne jucam impreuna. Niciodata nu o sa-l pot uita. Chiar daca e cu doi ani mai mare ca mine, mi-a fost mereu ca un frate, insa dupa ce am plecat din New York, nu am mai tinut legatura. Mi-a parut chiar foarte rau pentru asta cand stiam ca am lasat in urma fratele pe care nu l-am avut niciodata. Fratele pe care mi-as fi dorit sa-l fi avut. Si acum imi aduc aminte clipele petrecute impreuna.
Flashback
- Sakura! se aude o voce de baietel.
Tresar si deschid ochii. Privesc in stanga si-n dreapta pentru a vedea sursa vocii. Ochii mei cad pe o silueta. Un baietel micut, cu ochii mari, rosii si parul blond spalacit. Zambetul cald de pe chipul sau il ador. Ma face sa ma simt in siguranta. Privirea blanda, plina de atatea sentimente ma incanta mereu. Se apropie in fuga de mine cu niste crengute cu flori de cires pe ele. Cand sa ajunga in fata mea, se impiedica de o piatra si cade intins pe burta, peste crengutele cu flori. Se ridica incet, si priveste trist la florile distruse. Se aseaza in genunchi si se uita la mine. Cateva lacrimi incep sa se scurga pe obrajii sai.
- Sakura, imi pare foarte rau. Florile acestea erau pentru tine si acum sunt distruse! spune si se ridica de jos.
- Nu este nimic Ash.. se mai intampla, spun cu o voce blanda.
Doi ani. Asta este diferenta de varsta dintre noi. Eu am sapte ani, iar el noua. Ne asezam pe iarba verde la umbra unui cires inflorit. Adierea usoara a vantului smulge cateva floricele din copac si le lasa usor sa cada asupra noastra. Un parfum ametitor ne invadeaza narile. Soarele auriu, straluceste ca un bulgare imens de aur, aruncandu-si raze slabe in toate partile. Cerul senin de un albastru superb, e carpit pe ici pe colo cu norisori albi, dandu-i acestuia un aer aparte.
- Ash.. vreau sa-ti spun ceva, incep eu, jucandu-ma cu degetele.
Baiatul se uita la mine, indemnandu-ma sa-i spun. Rosesc putin in obraji, lasand capul in jos.
- Ash.. eu.. eu.. am inceput sa te iubesc.. ca pe un frate, spun si imi intorc capul intr-o parte.
Vreau sa ii evit privirea. Nu stiu cum o sa reactioneze. Prima data cand i-am zis un baiat cele doua cuvinte si anume "te iubesc".. desi am adaugat si "ca pe un frate". El mi-a fost aproape mereu. M-a ajutat cand dadeam de necaz. Ma scapa de multe ori de baietii mai mari. Doar el ar fi bagat mana si in foc pentru mine.
- Sakura.. si eu te iubesc.. ca pe o surioara mai mica, imi spune, facandu-ma sa ma intorc spre el.
Buzele sale se arcuiesc intr-un zambet. Un zambet bland si linistitor. Un zambet care ar inveseli pe oricine. Un zambet cald si plin de veselie pe care nu poti sa-l refuzi. Unul plin de lumina care ar dezgheta orice suflet rece.
End Flashback
El e. Chiar el. Fratele pe care nu l-am avut niciodata. Fratele pe care mi l-as fi dorit sa-l am. Ma opresc in mijlocul terenului cu mingea in mana. Privirea mea cade asupra lui. Se pare ca (,) colegii sai ii atrag atentia asupra faptului ca il privesc insistent. Privirea sa rosiatica se intoarce spre mine. Ochii lui raman atintiti asupra mea. Ma priveste ciudat prima data, insa dupa aceea zambeste vesel si imi face cu ochiul. Si-a dat seama. Si-a reamintit de mine desi au trecut foarte multi ani de cand nu l-am mai vazut. Continuam amandoi antrenamentul, uitandu-ne unul la altul si zambind.
Incepem sa incalzim portarii, dand suturi puternice la poarta. Dau cu mingea in bara iar aceasta zboara de acolo pe margine, la baieti.
Sasuke :
- Capul! ii aud pe baieti strigand.
Tresar si simt cum sunt nimerit de o minge in cap. Imi duc mana la cap si ii vad pe baieti razand. Privesc in jurul meu si vad o minge alba cu albastru de la Select cam murdara de clister. Ma aplec si o apuc cu o mana. Ma uit la fete si vad alergand spre mine una dintre ele. Corpul acela superb ma face sa ma gandesc la clipe interzise cu ea. Picioarele lungi si frumoase ma fac sa vreau sa le ating iar sanii mari, ascunsi dupa tricou imi sucesc mintile. De la corpul ei, imi ridic privirea la chipul ei. Chipul alb, ca spuma laptelui este superb si foarte.. cunoscut.
Ma trezesc din visare cand vad minunata fiinta in fata mea. Imi zambeste si imi spune ca mingea este a ei. Privirea ei se ridica spre mine. Raman fermecat de acei ochi verzi minunati. Niste ochi verzi ca frunzele unei flori. Scap mingea din mana.. Ea este. Stiu asta. Ochii aceia. Nimeni nu-i are ca ea. Acei ochii parca sunt.. originali. Nimeni nu are asa o nuanta de verde. Doar ea.
Vad ca se lasa in jos o data cu mine. Atingem amandoi mingea, mainile noastra intalnindu-se. Isi ridica incet capul si ma priveste in ochi. Vad o sclipire in privirea ei.. totusi, nu cred ca si-a dat seama. Ii zambesc pervers insa in acelasi timp bland. O fac pe fata sa roseasca si sa ia mana de pe minge. Se ridica in picioare, lasand mingea. Ridic obiectul de la sol si i-o inmanez. Profit de ocazie cand observ ca antrenori au iesit putin din sala. O apuc de talie si ma apropii de urechea ei. Rozalia incepe sa tremure din toate incheieturile.
- O sa ne mai intalnim printeso si o sa impartasim multe amintiri, ii soptesc usor, sarutandu-i obrazul.
Ii dau drumul si ma intorc la baieti. Aceasta cum se vede scapata din bratele mele o ia la fuga spre echipa ei. Eh Sakura. O sa avem timp sa ne amintim trecutul la focul de tabara care va avea loc diseara.
- Sasuke ce-ti veni?! il aud pe Naruto.
- O sa vezi blondule, ii spun si continui exercitiile.
Ii las pe toti cu un semn de intrebare. Se pare ca nici unul dintre ei nu si-a dat seama cine e defapt "misterioasa" rozalie. Zambesc smecher. Oare cum va reactiona diseara? Cum va reactiona cand isi va da seama cine sunt defapt? Deabea astept sa aflu. Sa-i vad expresia de pe chipul ei angelic. Deabea astept sa o pot tine la pieptul meu din nou. S-o imbratisez strans si sa-i simt buzele suave. Sa o simt cum vibreaza sub trupul meu. Cum tresare la fiecare atingere pe care i-o dau. Cum inima ei bate cand printr-o simple lipire a buzelor se trezesc atatea sentimente. Sa-i vad zambetul gingas cum ii rasare pe chip dupa ce rostesc doua simple cuvinte.. si anume te iubesc. Vreau sa o am din nou. Sa stiu ca o iubesc si ca ea ma iubeste. Sa stiu ca este doar a mea. Sa o pot proteja de toti care ii vor raul. Sa o stiu in siguranta in bratele mele. Sa stiu ca nimeni nu-i poate atinge trupul firav si nimeni nu poate profita de naivitatea ei. Vreau sa o am langa mine.. vreau asta mai mult ca orice. Sa-i soptesc de nenumarate ori cat de mult o iubesc.
Aud fluierul de sfarsit al antrenorului. Ma trezesc din visare si observ ca si fetele au terminat. Rozalia ma priveste insistent.. cand observa ca ma uit la ea, roseste si se intoarce cu spatele. Fundul ei bombat, pus in evidenta de pantalonii destul de stramti ma face sa ma gandesc la scenele in care eram doar eu si rozalia. Doar noi doi.. singuri. Numai si numai noi.
Vad ca fetele pleaca iar ea ramane mai la urma pentru a strange mingile. Ies si eu si ma lipesc de usa salii. Aud pasi si imi dau seama ca se apropie. Cand sa iasa, fac un pas si ajung in fata ei. Fata se ciocneste de mine si scoate un mic tipat. Cade in fund, pe podeaua rece. Ii intind mana si o ajut sa se ridice. Aceasta se sperie cand ma observa si se taraste mai in spate. O ridic cu forta de jos si o apuc de talie. Corpul ei se lipeste de al meu iar mainile ei se aseaza pe pieptul meu. Ma apropii de urechea ei si ii soptesc usor:
- Sper ca o sa vi la focul de tabara ce va fi diseara..
Aceasta da afirmativ din cap destul de intepenita parca.
- Nu te speria, vei vedea cine sunt defapt diseara, ii mai spun.
Ii pun mana pe spate si merg tot mai jos, dandu-i o palma peste fund. Ii dau drumul iar aceasta fuge mancand jar. E aceeasi pisicuta speriata.
Ma trantesc pe pat cu mainile sub cap. Privesc la tavan si zambesc. Ahh Sakura, peste cateva ore iti vei da seama cine sunt eu. Dupa atatia ani vei vedea ca vom putea fi impreuna in continuare. Vei vedea ca ceea ce ti-am spus inainte sa pleci va fi adevarat...
Flashback
Stau asezat pe nisipul destul de caldut. Privesc la intinderea superba de apa. Soarele e sus pe cer, stralucind cu putere. O multime de raze se oglindesc in apa limpede. Mici valuri ajung la malul apei, vrand parca sa se apropie mai mult de mine si sa ma ude. Aud pasi in spatele meu. Imi intorc capul si vad un chip angelic. Sakura.. se pare ca a reusit sa ajunga. Ma bucur ca a citit mesajul pe care i l-am trimis.
- Ce s-a intamplat Sasuke? aud vocea ei plina de regret.
Ii fac semn sa se aseze langa mine. Aceasta face cum ii spun si in cateva clipe se afla langa mine. Ma uit mai atent la ea si ii observ ochii destul de rosii. Ii prind barbia cu doua degete si ii intorc chipul catre mine. Cateva firicele de apa se scurg din ochii ei de smarald. I le sterg usor si imi apropii buzele de ale ei. Mi le lipesc de ale ei si le misc usor. Nu simt nici o reactie din partea fetei. Imi dezlipesc buzele de ale ei si o privesc. Lacrimile continua sa se scurga pe obrajii sai.
- De ce plangi? o intreb.
- Vreau.. vreau sa ramanem in continuare impreuna. Daca voi pleca.. totul se va sfarsi nu-i asa? Tot ce a fost intre noi va fi dat uitarii nu-i asa? De asta m-ai chemat aici nu? o aud.
O strang in brate si o las sa se elibereze. Sa planga. Stiu mai bine ca toti ca ea mereu va zambi. Ma loveste cu pumnii in spate si continua sa planga.
In cele din urma, se potoleste. Ma imbratiseaza si imi spune ca ii pare rau pentru reactia ei.
- Sakura.. daca vei pleca, nimic nu se va sfarsi. Atat doar ca tu vei fi acolo iar eu aici. Te voi iubi la fel de mult indiferent de situatie. Iti promit totusi ca ne vom mai intalni si iti jur ca vom fi impreuna din nou! ii spun.
Ii iau fata in palme si o privesc in ochii.
- Promiti? ma intreaba stergandu-si lacrimile.
- Promit! ii raspund eu.
- Te iubesc, Sasuke! striga si imi sare in brate, reusind sa ma darame.
Stam intinsi pe nisip. Rozalia peste mine, razand de fericire. Mainile mele cad instictiv pe talia ei. Fata isi lipeste fruntea de a mea si imi zambeste gingas. O privesc adanc in ochi. Parul ei lung si roz cade tot pe o parte. Simt niste furnicaturi pe fata si incep sa zambesc. Imi lipesc buzele de ale ei, dorind sa i le simt tot mai mult. Rozalia isi pune o mana pe fata mea, mangaindu-ma incet. Ma ridic cu greu, cu tot cu ea. Ii asez picioarele in jurul bazinului meu si pornesc cu ea spre masina. O iau pe bajbaite pana ajung la automobil. Deschid usa din dreapta soferului si o las pe fata jos, aplecandu-ma la inaltimea ei. O musc brusc de gat, facand-o pe fata sa scoata un mic icnet. Ma saruta incet pe obraz dupa care imi zambeste dulce.
End Flashback
Eh Sakura, deabea astept sa se intunece. Deabea astept sa vezi cine sunt eu defapt...
![[Imagine: 294222044_b0ac4531f5.jpg]](http://gi131.photobucket.com/groups/p302/PGC5O29QGJ/294222044_b0ac4531f5.jpg)