30-04-2011, 09:26 AM
Sorry for waiting. Now i'm here with teh neext 
Sankyu for the commz.
~Capitolul 21 Sus, la inaltime~
De abia daca soarele reusise sa isi scoata timid capul dupa varful muntilor inalti si mari, eu si Kiru, am pornit sa exploram acele tinuturi. De la poalele muntilor ne-am asigurat ca avem totul pregatit, cum ar fi mancare si rezerve de apa, apoi, dupa ce am fost gata, am inceput a urca poteca ce era deja facuta cu multi ani in urma, chiar daca nu era un drum prea cunoscut acolo. Era una ingusta, pe unde n-ar fi avut loc sa treaca decat oamenii, fara autovehicule. La spate aveam fiecare cate un rucsac, si , dupa ce ne-am luat la revedere de la femeia pe care l-a crescut pe blond, am inceput micuta noastra excursie.
Planul nostru era sa ajungem sus, in varful muntilor, iar eu nu aveam de gand sa ma dau batut pana ce nu ajungeam la destinatie, mai ales ca m-as fi simtit prost in fata fratelui meu daca spuneam ca ma dor picioarele si as fi vrut o pauza, iar el nici macar nu ar fi transpirat.
Sincer sa fiu imi era destul de greu sa fac atata efort, mai ales din cauza lucrurilor ce se petrecusera in acea noapte. Nu credeam ca voi ajunge atat de aproape de el… iar el… in mine si… Cred ca m-am inrosit din nou!
Nu dura mult timp si deja imi simteam picioarele obosite, asa ca, imediat ce Kiru observa asta, propuse sa ne oprim, cu scuza ca si el era obosit intr-o oarecare masura.
Ne-am asezat jos, pe iarba, privind drumul pe care il parcursesem. Nu era cine stie ce, si probabil chiar si un amator ar fi ras de noi ca am oboist asa repede, insa nu imi pasa, voiam doar sa stau jos, pe pamantul rece. Nu era unul din cele mai comode locuri, dar cu el acolo sigur avea sa se schimbe totul.
Mi-am luat rucsacul si l-am pus pe genunchi, apoi m-am lasat pe spate. Am incercat doar sa inchid ochii, insa chipul blondului ce se aseza deasupra mea nu imi dadu voie. Ma privea atent, parca cu o usoara tenta de amuzament in zambet.
-Sa nu adormi, ne putem odihni indeajuns de mult cand ajungem in varf, ma anunta, apoi, cand sa isi ridice capul l-am interupt.
-Nu prea cred. Peisajul de acolo e magnific, crezi ca avem timp sa dormim?
-Cine a zis ca dormim? In orice caz, cunosc bine locul, inafara de copaci si satul ce se vede foarte mic, nu este prea interesant, ma lamuri intr-un final, insa peisajul imi trezi mai mult curiozitatea.
Isi aseza cotul in partea dreapta a capului meu probabil pentru a sta mai comod, insa tot cu chipul deasupra mea ramase, nereusind sa il vad deloc clar, caci acoperea tot soarele si lumina provenita din acesta.
-Tu le stii pe toate? i-am adresat si l-am fixat cu privirea, fara a astepta un raspuns din partea lui, insa acesta nu ezita sa apara.
-Da, mai ales asta, raspunse, apoi isi lipi buzele de ale mele formand un sarut atat de apasat, incat imi simteam inima cum pulsa in partea cealalta a pieptului. Limba sa isi facu loc printre buzele mele subtiri, lasandu-o sa patrunda cu usurinta in lacasul umezit de saliva. Imi atinse limba, apoi incepu a-mi cuprinde buzele ferm si a le masa cu ale sale. Spre surprinderea amandurora, am raspuns timid sarutului, insa mi-am miscat si eu limba, continuand dansul ce numai ele il stiau face.
Cand opri sarutul, ma lasa cu dorinta de a-i gusta iarasi acea dulceata a sa ce inca o simteam vag, asa ca mi-am apropiat eu de data asta chipul de al sau, formand un alt sarut. Limbile noastre se jucau inafara cavitatii bucale, reusind sa iau destul aer si pentru un al treilea sarut. Cand chipul imi deveni atat de fierbinte si rosu, mi-am retras fata, incercand sa ii ignor privirea si sa nu ii intalnesc acei ochi galbeni sclipitori.
Se ridica, apoi imi lua rucasul de pe picioare si o lua inainte, reusind sa ii observ acel zambet pervers si satisfacut de pe chip, ce ii era atat de unic. Nu am stiut cum ar trebui sa reactionez, dar odata ce l-am vazut ca se indeparteaza asa mult de mine m-am ridicat si am luat-o din loc, grabind pasul astfel incat sa il ajung din urma si sa stau in spatele lui.
Admiram fiecare soi de copac, impreuna cu florile acestuia. Ajunsesem aici intr-un anotimp in care adierea vantului aducea cu el miresme ce iti trezeau toate simturile si te ridicau la cer, parca dandu-ti propriile aripi.
Kiru, vazandu-mi chipul entuziasmat, ma prinse de mana si grabi pasul, apoi ma anunta ca nu mai era mult si ajungeam la destinatie. I-am cerut rucsacul inapoi , caci el purta doua dupa el, insa mi-a zis ca are destula putere incat sa le care pe amandoua in spate.
Odata ce inaintam cu el de mana, admiram peisajul ce ni se derula in fata ochilor. Ne-am oprit amandoi in loc si am tras aer in piept cand am ajuns in varful muntelui, sau cel putin aproape de acesta. Odata ce am privit in jos am putut realiza marea distanta pe care o parcursesem doar pe picioare, iar la poalele muntilor se vedea satul si casele din care era compus acesta atat de mici, incat iti dadea impresia ca visezi, si ca esti undeva printre nori.
In jurul nostru era o pajiste, unde copacii lipseau pe acea portiune de pamant, facandu-si aparitia doar un gazon plin cu iarba verde si pe ici pe colo cativa maci rosii. Mirosul acela proaspat ma facu sa ii dau drumul blondului si sa o iau inainte, alergand prin inalta iarba ce imi ajungea pana aproape de genunchi. Am rupt o floare de mac, insa cand am dorit sa o ridic si sa ii studiez mai bine culoarea , petalele gingase se desprinsera de tulpina si incepura a pluti in bataia vantului ce era mult mai puternic ca jos ,la poalele muntilor.
Priveam dezamagit petalele rosi ce isi luau la revedere de la veselul pamant si se indreptau spre bolta cereasca luminata de soarele puternic ce radia intreaga suprafata inverzita.
-Haide, vino aici, am strigat, atragandu-i atentia blondului ce lasa ghiozdanele la pamant si se apropie de mine.
Toata atentia mi se indrepta spre o bucata de pamant umeda, de o culoare mult mai deschisa. Curios de fire, l-am intrebat pe fratele meu mai mare de ce pamantul capatase acel tip de nuanta in acel loc.
-Aici este un cuib de cartite, raspunse, facandu-ma sa raman cu ochii mari si gura cascata.
Nu mai vazusem asa ceva niciodata, si cu toate ca nu parea prea impresionant, pentru mine era, mai ales ca, din cate stiam eu, cartitele isi faceau cuibul in pamantul de la campie sau deal, nu pe acest varf de munte inalt, unde, spre surprinderea noastra era cald.
Am explorat din priviri acea pajiste intinsa apoi am intins o patura pe iarba, impreuna cu cateva alimente pregatite de bunica noastra inainte sa plecam, si sticlele cu apa ce ramasesera inca reci.
Dupa ce am mancat si am terminat tot ce ne pusese femeia ce il crescuse pe blond, in rucsac, ne-am lasat pe spate, cu mainile incrucisate si tinute sub ceafa, privind cerul si soarele ce se ascunsese dupa cativa nori.
Era un moment foarte placut, mai ales cand il stiam pe Kiru langa mine. Ma simteam asa cum as fi dorit sa fiu, in largul meu. Totul era perfect, era bine, insa parca o alta persoana lipsea, una ce acum era departe de mine. Nu, nu ma puteam gandi la Inaru, verisorul meu ce imi schimbase cu totul viata in ceva rau, as putea spune. Insa ii simteam lipsa atat de mult, incat as fi vrut sa fie si el aici cu noi, sau cel putin cu mine.
Imi intorc privirea spre Kiru, apoi scap un oftat cand ma gandesc ca acea alegere nu am facut-o in totalitate. Sau eu da, insa sufletul meu ce inca il cerea pe Inaru inapoi, nu facuse o alegere potrivita. Stiam ca blondul era calea corecta, asa ca nu aveam de ce sa ma tem.
-Ai adormit ca un inger, inca iti e somn? ma intrerupse tipul de langa mine din acea transa.
L-am fixat cu privirea apoi l-am rugat sa repete inca o data caci nu fusesem atent, acesta conformandu-se imediat.
-Chiar am adormit?
-Da, erai asa obosit si…
Se oprise, insa mi-am dat seama cateva secunde mai tarziu din ce cauza o facuse, datorita chipului meu ce devenise atat de rosu incat putea fi foarte bine vazut din acel imens loc plin cu iarba verde. Imi aduceam aminte acele secvente cand Kiru ma tinea strans in brate si imi soptea vorbe dulci la ureche, calmandu-ma cu sarutarile sale tandre si pasionale, cu atingerile fine pe pielea mea ce devenise mai mult ca fierbinte.
Incepu a chicoti, apoi isi aseza o mana pe capul meu si ma indemna si il pun pe pieptul acestuia. Se parea ca nu numai pe mine ma relaxa pozitia asta, insa si pe el, caci obisnuia sa se joace cu mainile printre suvitele mele de par.
-Odihneste-te, pronunta acesta, sarutandu-mi scurt fruntea.
-Nu pot, am intervenit, simtind cum ma ia o durere de cap, mai mult din cauza amintirilor cu Inaru, facand o comparatie dintre sentimentele pe care le simtisem cu el si cu Kiru.
-De ce? urma intrebarea lui ce incepu a ma agita, caci doream sa ii spun, dar nu stiam cum, astfel incat sa nu intelegeaca ceva gresit, ar fi fost vina mea apoi.
-Nu stiu de ce, dar imi lipseste Inaru, i-am zis, incercand apoi sa gasesc o alta replica pentru a nu-i da ocazia sa gandeasca fara sa termin ce am de zis. Am petrecut mult timp cu el si acum parca totul e diferit, parca ceva din viata mea s-a schimbat, insa nu ma deranjeaza, dar parca a ramas un gol inauntrul meu, i-am explicat, simtind cum isi tinuse respiratia cateva momente.
Imi prinse alte suvite de par, apoi rase ironic si ma stranse la pieptul sau.
-Daca iti e chiar asa dor de el, il poti vizita. E o persoana buna, mai ales cu tine, imi spuse Kiru, lasandu-ma surprins de tonul calm cu care imi vorbea, eu care ma asteptam sa il schimbe imediat ce aduc aminte de el.
-Pacat totusi ca nu stiu cand se intoarce, continua acesta.
-Ce vrei sa spui? am tresarit, ridicandu-mi capul de pe pieptul sau si sprijinindu-mi intreg corpul in palmele ce le tineam de o parte si de alta a corpului, asteptand raspunsul blondului ce mi se parea ca inceta sa apara.
-Inaru a plecat din tara. Cred ca am omis sa iti spun asta, urma replica lui ce ma lasa stupefiat, caci bataile inimii nu le-am mai simtit.
Sankyu for the commz.~Capitolul 21 Sus, la inaltime~
De abia daca soarele reusise sa isi scoata timid capul dupa varful muntilor inalti si mari, eu si Kiru, am pornit sa exploram acele tinuturi. De la poalele muntilor ne-am asigurat ca avem totul pregatit, cum ar fi mancare si rezerve de apa, apoi, dupa ce am fost gata, am inceput a urca poteca ce era deja facuta cu multi ani in urma, chiar daca nu era un drum prea cunoscut acolo. Era una ingusta, pe unde n-ar fi avut loc sa treaca decat oamenii, fara autovehicule. La spate aveam fiecare cate un rucsac, si , dupa ce ne-am luat la revedere de la femeia pe care l-a crescut pe blond, am inceput micuta noastra excursie.
Planul nostru era sa ajungem sus, in varful muntilor, iar eu nu aveam de gand sa ma dau batut pana ce nu ajungeam la destinatie, mai ales ca m-as fi simtit prost in fata fratelui meu daca spuneam ca ma dor picioarele si as fi vrut o pauza, iar el nici macar nu ar fi transpirat.
Sincer sa fiu imi era destul de greu sa fac atata efort, mai ales din cauza lucrurilor ce se petrecusera in acea noapte. Nu credeam ca voi ajunge atat de aproape de el… iar el… in mine si… Cred ca m-am inrosit din nou!
Nu dura mult timp si deja imi simteam picioarele obosite, asa ca, imediat ce Kiru observa asta, propuse sa ne oprim, cu scuza ca si el era obosit intr-o oarecare masura.
Ne-am asezat jos, pe iarba, privind drumul pe care il parcursesem. Nu era cine stie ce, si probabil chiar si un amator ar fi ras de noi ca am oboist asa repede, insa nu imi pasa, voiam doar sa stau jos, pe pamantul rece. Nu era unul din cele mai comode locuri, dar cu el acolo sigur avea sa se schimbe totul.
Mi-am luat rucsacul si l-am pus pe genunchi, apoi m-am lasat pe spate. Am incercat doar sa inchid ochii, insa chipul blondului ce se aseza deasupra mea nu imi dadu voie. Ma privea atent, parca cu o usoara tenta de amuzament in zambet.
-Sa nu adormi, ne putem odihni indeajuns de mult cand ajungem in varf, ma anunta, apoi, cand sa isi ridice capul l-am interupt.
-Nu prea cred. Peisajul de acolo e magnific, crezi ca avem timp sa dormim?
-Cine a zis ca dormim? In orice caz, cunosc bine locul, inafara de copaci si satul ce se vede foarte mic, nu este prea interesant, ma lamuri intr-un final, insa peisajul imi trezi mai mult curiozitatea.
Isi aseza cotul in partea dreapta a capului meu probabil pentru a sta mai comod, insa tot cu chipul deasupra mea ramase, nereusind sa il vad deloc clar, caci acoperea tot soarele si lumina provenita din acesta.
-Tu le stii pe toate? i-am adresat si l-am fixat cu privirea, fara a astepta un raspuns din partea lui, insa acesta nu ezita sa apara.
-Da, mai ales asta, raspunse, apoi isi lipi buzele de ale mele formand un sarut atat de apasat, incat imi simteam inima cum pulsa in partea cealalta a pieptului. Limba sa isi facu loc printre buzele mele subtiri, lasandu-o sa patrunda cu usurinta in lacasul umezit de saliva. Imi atinse limba, apoi incepu a-mi cuprinde buzele ferm si a le masa cu ale sale. Spre surprinderea amandurora, am raspuns timid sarutului, insa mi-am miscat si eu limba, continuand dansul ce numai ele il stiau face.
Cand opri sarutul, ma lasa cu dorinta de a-i gusta iarasi acea dulceata a sa ce inca o simteam vag, asa ca mi-am apropiat eu de data asta chipul de al sau, formand un alt sarut. Limbile noastre se jucau inafara cavitatii bucale, reusind sa iau destul aer si pentru un al treilea sarut. Cand chipul imi deveni atat de fierbinte si rosu, mi-am retras fata, incercand sa ii ignor privirea si sa nu ii intalnesc acei ochi galbeni sclipitori.
Se ridica, apoi imi lua rucasul de pe picioare si o lua inainte, reusind sa ii observ acel zambet pervers si satisfacut de pe chip, ce ii era atat de unic. Nu am stiut cum ar trebui sa reactionez, dar odata ce l-am vazut ca se indeparteaza asa mult de mine m-am ridicat si am luat-o din loc, grabind pasul astfel incat sa il ajung din urma si sa stau in spatele lui.
Admiram fiecare soi de copac, impreuna cu florile acestuia. Ajunsesem aici intr-un anotimp in care adierea vantului aducea cu el miresme ce iti trezeau toate simturile si te ridicau la cer, parca dandu-ti propriile aripi.
Kiru, vazandu-mi chipul entuziasmat, ma prinse de mana si grabi pasul, apoi ma anunta ca nu mai era mult si ajungeam la destinatie. I-am cerut rucsacul inapoi , caci el purta doua dupa el, insa mi-a zis ca are destula putere incat sa le care pe amandoua in spate.
Odata ce inaintam cu el de mana, admiram peisajul ce ni se derula in fata ochilor. Ne-am oprit amandoi in loc si am tras aer in piept cand am ajuns in varful muntelui, sau cel putin aproape de acesta. Odata ce am privit in jos am putut realiza marea distanta pe care o parcursesem doar pe picioare, iar la poalele muntilor se vedea satul si casele din care era compus acesta atat de mici, incat iti dadea impresia ca visezi, si ca esti undeva printre nori.
In jurul nostru era o pajiste, unde copacii lipseau pe acea portiune de pamant, facandu-si aparitia doar un gazon plin cu iarba verde si pe ici pe colo cativa maci rosii. Mirosul acela proaspat ma facu sa ii dau drumul blondului si sa o iau inainte, alergand prin inalta iarba ce imi ajungea pana aproape de genunchi. Am rupt o floare de mac, insa cand am dorit sa o ridic si sa ii studiez mai bine culoarea , petalele gingase se desprinsera de tulpina si incepura a pluti in bataia vantului ce era mult mai puternic ca jos ,la poalele muntilor.
Priveam dezamagit petalele rosi ce isi luau la revedere de la veselul pamant si se indreptau spre bolta cereasca luminata de soarele puternic ce radia intreaga suprafata inverzita.
-Haide, vino aici, am strigat, atragandu-i atentia blondului ce lasa ghiozdanele la pamant si se apropie de mine.
Toata atentia mi se indrepta spre o bucata de pamant umeda, de o culoare mult mai deschisa. Curios de fire, l-am intrebat pe fratele meu mai mare de ce pamantul capatase acel tip de nuanta in acel loc.
-Aici este un cuib de cartite, raspunse, facandu-ma sa raman cu ochii mari si gura cascata.
Nu mai vazusem asa ceva niciodata, si cu toate ca nu parea prea impresionant, pentru mine era, mai ales ca, din cate stiam eu, cartitele isi faceau cuibul in pamantul de la campie sau deal, nu pe acest varf de munte inalt, unde, spre surprinderea noastra era cald.
Am explorat din priviri acea pajiste intinsa apoi am intins o patura pe iarba, impreuna cu cateva alimente pregatite de bunica noastra inainte sa plecam, si sticlele cu apa ce ramasesera inca reci.
Dupa ce am mancat si am terminat tot ce ne pusese femeia ce il crescuse pe blond, in rucsac, ne-am lasat pe spate, cu mainile incrucisate si tinute sub ceafa, privind cerul si soarele ce se ascunsese dupa cativa nori.
Era un moment foarte placut, mai ales cand il stiam pe Kiru langa mine. Ma simteam asa cum as fi dorit sa fiu, in largul meu. Totul era perfect, era bine, insa parca o alta persoana lipsea, una ce acum era departe de mine. Nu, nu ma puteam gandi la Inaru, verisorul meu ce imi schimbase cu totul viata in ceva rau, as putea spune. Insa ii simteam lipsa atat de mult, incat as fi vrut sa fie si el aici cu noi, sau cel putin cu mine.
Imi intorc privirea spre Kiru, apoi scap un oftat cand ma gandesc ca acea alegere nu am facut-o in totalitate. Sau eu da, insa sufletul meu ce inca il cerea pe Inaru inapoi, nu facuse o alegere potrivita. Stiam ca blondul era calea corecta, asa ca nu aveam de ce sa ma tem.
-Ai adormit ca un inger, inca iti e somn? ma intrerupse tipul de langa mine din acea transa.
L-am fixat cu privirea apoi l-am rugat sa repete inca o data caci nu fusesem atent, acesta conformandu-se imediat.
-Chiar am adormit?
-Da, erai asa obosit si…
Se oprise, insa mi-am dat seama cateva secunde mai tarziu din ce cauza o facuse, datorita chipului meu ce devenise atat de rosu incat putea fi foarte bine vazut din acel imens loc plin cu iarba verde. Imi aduceam aminte acele secvente cand Kiru ma tinea strans in brate si imi soptea vorbe dulci la ureche, calmandu-ma cu sarutarile sale tandre si pasionale, cu atingerile fine pe pielea mea ce devenise mai mult ca fierbinte.
Incepu a chicoti, apoi isi aseza o mana pe capul meu si ma indemna si il pun pe pieptul acestuia. Se parea ca nu numai pe mine ma relaxa pozitia asta, insa si pe el, caci obisnuia sa se joace cu mainile printre suvitele mele de par.
-Odihneste-te, pronunta acesta, sarutandu-mi scurt fruntea.
-Nu pot, am intervenit, simtind cum ma ia o durere de cap, mai mult din cauza amintirilor cu Inaru, facand o comparatie dintre sentimentele pe care le simtisem cu el si cu Kiru.
-De ce? urma intrebarea lui ce incepu a ma agita, caci doream sa ii spun, dar nu stiam cum, astfel incat sa nu intelegeaca ceva gresit, ar fi fost vina mea apoi.
-Nu stiu de ce, dar imi lipseste Inaru, i-am zis, incercand apoi sa gasesc o alta replica pentru a nu-i da ocazia sa gandeasca fara sa termin ce am de zis. Am petrecut mult timp cu el si acum parca totul e diferit, parca ceva din viata mea s-a schimbat, insa nu ma deranjeaza, dar parca a ramas un gol inauntrul meu, i-am explicat, simtind cum isi tinuse respiratia cateva momente.
Imi prinse alte suvite de par, apoi rase ironic si ma stranse la pieptul sau.
-Daca iti e chiar asa dor de el, il poti vizita. E o persoana buna, mai ales cu tine, imi spuse Kiru, lasandu-ma surprins de tonul calm cu care imi vorbea, eu care ma asteptam sa il schimbe imediat ce aduc aminte de el.
-Pacat totusi ca nu stiu cand se intoarce, continua acesta.
-Ce vrei sa spui? am tresarit, ridicandu-mi capul de pe pieptul sau si sprijinindu-mi intreg corpul in palmele ce le tineam de o parte si de alta a corpului, asteptand raspunsul blondului ce mi se parea ca inceta sa apara.
-Inaru a plecat din tara. Cred ca am omis sa iti spun asta, urma replica lui ce ma lasa stupefiat, caci bataile inimii nu le-am mai simtit.
![[Imagine: dbigps.png]](http://i42.tinypic.com/dbigps.png)