Un nou trandafir infloreste la Kaleido star

[Sasame]

Capitolul XIII
Doar noi doi!


Cei doi adolescenti au vorbit aproape intreaga noapte, adormind intr-un tarziu, unul in bratele celuilalt pe canapeaua stransa.
Andrea era chiar foarte fericita de cele intamplate, fericita ca intr-un fel sau altul s-a regasit pe sine. O data cu venirea lui Ayuko si-a dat seama ca inca mai are sentimente si ca nu-i e teama sa le recunoasca. Iar caldura bretelor lui Ayuko din jurul taliei sale ii dadeau senzatia de siguranta.
Daca ar fi fost posibil ar fi vrut sa ramana asa cat mai mult posibil, sa-i simta bataile regulate ale inimii si respiratia calda in ceafa. Ar fi vrut sa se intoarca spre el sa-i vada expresia fetei, dar ii era teama sa nu-l trezeasca. Ea era obisnuita cu oboseala si schimbarile de fus orar dar nu stia daca si el era obisnuit.
De fapt Ayuko era treaz de mult dar nu a vrut sa rupa vraja infiripata, nu vroia s-o revada pe acea Andrea rece si indiferenta pe care o vazuse la aeroport. Vroia sa pastezea amintirea ei din seara precedenta, cand il sarutase. Vroia sa o regaseasca pe Andrea cea de odinioara, cand prietenia lor insemna totul, cand erau numai ei doi.
Abia cand soarele a urcat bine pe cer cei doi au inceput sa dea semne ca s-au trezit. Andrea a fost prima care s-a ridicat si a disparut dupa usa baii.
Avea nevoie de asta. Avea nevoie de un dus rece care sa-i limpezeasca mintea. In fata lui Ayuko putea sa-si arate slabiciunile, dar nu si in fata celorlalti. Trebuia sa pastreze in continuare aceea masca de fatada plina de raceala si indiferenta si numai in fata lui s-o dea jos.
Iesi usurata de ganduri, zambitoare si foarte bine dispusa. Pusese la cale un plan pentru ziua cu pricina, care nu trebuia sa rateze. Isi promisese ei ca avea sa recupereze timpul pierdut si ca nu va mai scapa nicio ocazie sa fie alaturi de cei dragi.
- Azi n-ai antrenamente? o intreba Ayuko atunci cand reveni in camera cu o cana fierbinte de ceai.
Andrea lua loc pe unul dintre fotolii, sorbi o gura din ceai si-l privi lung pe baiat.
- Nu, raspunse aceasta. S-au mai bine zis n-am nevoie!
- Atunci...
- Mergem sa ne distram! spuse Andrea pe un ton hotarat. Azi e ziua noastra.
- Daca stau sa ma gandesc, chiar este! intari Ayuko. Daca iti aduci aminte acum trei ani ne-am cunoscut la Tokyo cand Yume ne-a facut cunostinta.
- Matusica!! exclama incantata Andrea. Acum mi-am adus aminte.
- Tu te-ai intors la New York, apoi m-am mutat si eu cu mama. Si s-a nimerit sa fim in acelasi liceu, completa Ayuko.
- Da, imi amintesc acele zile, spuse Andrea cu nostalgie. Si de aceea vreau sa recuprez tot ce am pierdut. Sa mergem acum!
Cei doi au plecat fara sa stie ca in fata blocului ii astepta o surpriza mai mult sau mai putin placuta. Pe cealalta parte a strazii era parcata o decapotabila argintie, iar Fabiol astepta proptit de portiera acesteia. Cand o vazu impreuna cu un necunoscut privirea i se schimba intr-una descumpanita.
- M-am gandit sa vin sa te iau, dar se pare ca ai deja companie, spuse Fabiol pe un ton descumpanit si-si incrucisa mainile. Mai bine nu veneam, caci oricum tot la Kaleido ajungem amandoi.
- Nu vin, spuse fata pe un ton glaciar. Imi iau o zi libera!
- Dar nu poti, spectacolul va fi in cateva zile si trebuie sa repetam.
- Mie imi ajung trei zile asa ca la revedere!
Vazand ca nu e chip sa vorbeasca cu ea, Fabiol deschise portiera nervos si demara in viteza cu masina fara a mai privi inapoi.
Daca ar fi facut-o ar fi vazut cum Andrea il lua de brat pe baiatul de langa ea si-l saruta pe obraz si cum cei doi o luau in directia opusa.
- Unde mergem? intreba Ayuko curios.
- Pai ma gandeam sa mergem la un balci si apoi la o terasa, raspunse fata. De destul de mult timp nu m-am mai distrat si vreau sa incep de-acum inainte.
- Bine, daca zici tu! In plus eu nu cunosc zona si daca ar fi sa protestez ar fi fost in van, ca tot tu ai fi avut ultimul cuvant.
Andrea a bufnit in ras la observatia baiatului. Aproape ca uitase ca Ayuko avea un simt al umorului foarte dezvoltat si aproape ca uitase cum e sa rada din toata inima. Nici nu incepuse bine ziua cu pricina ca se anunta a fi una mai mult decat perfecta.
Cei doi s-au simtit foarte bine la balci. Au mancat vata de zahar si floricele, s-au hranit reciproc si au ras din plin. Ayuko si-a incercat norocul la pusca pentru a castiga fetei un animal de plus, chiar reusind, iar Andrea nu s-a putut abtine si a intervenit in spectacolul unor acrobati ambulanti.
In general s-au simtit extraordinar si s-au distrat la maxim timp de trei ore intregi. Cand sa plece spre terasa pentru a servi un suc mobilul Andreei incepu sa sune.
- D-asta urasc eu mobilele, protesta fata luand micutul obiect din geanta. E Kalos! exclama aceasta uimita vazand numele apelantului.
Apasa butonul verde, iar de la celalalt capat se auzi vocea barbatului. Acesta parea a fi destul de furios de lipsa fetei, fapt pentru care Andrea a tinut telefonul la un brat distanta de ureche.
- Imi pare rau Kalos! Azi e ziua mea libera si nu raspund la telefon, spuse fata cand Kalos facu o pauza de respiro.
Adolescenta inchise telefonul fara a mai adauga vreo explicatie si apoi il arunca la gunoi.
- Daca d-asta mi-au dat unul nou nu-mi trebuie! spuse Andrea. Acum sa mergem la un suc!
Ajunsi la terasa Ayuko i-a cumparat fetei un trandafir de culoarea coralului, foarte delicat si frumos.
In definitiv si la terasa s-au simtit bine vorbim despre diverse intamplari, despre putinul timp petrecut in liceu, despre reusitele Andreei pe plan astistic si despre viata pe care a dus-o fiecare pana in momentul de fata.
Abia cand era pe la apusul soarelui au parasit teresa preferand in schimb malul marii pentru plimbari in intuneric. Asa cum fetei ii place marea asa ii placea lui Ayuko s-o vada pe ea zambind.
Dupa o lunga perioada in care nici macar nu si-au vorbit, preferand sa se plimbe in tacere tinandu-se de mana, Ayuko indrazni sa spuna ceva:
- Mai ti minte ca nu suportai sa te uzi cat erai imbracata? Oare s-au schimbat ceva?
- Nu stiu. A trecut ceva timp de cand n-am mai facut baie in mare, se confesa fata.
- Da!? Nu-mi vine sa cred! exclama Ayuko ridicand-o in brate.
- Hei lasa-ma jos! protesta fata incercand sa-l faca s-o puna jos inainte sa ajunga in apa.
Totusi era prea tarziu caci Ayuko isi descaltase deja adidasii si inainte spre valurile ce se spargeau spumegand de mal.
Cum simti atingerea apei caldute baiatul se infiora de placere si continua sa inainteze pana ii ajungea la nivelul taliei. O cobori putin pe Andrea, incat sa simta cum hainele i se imbiba de apa. La randul ei fata se infiora la contactul pielii cu apa calduta.
- Am spus sa ma lasi jos! repeta ea de aceasta data mult mai hotarat.
- Esti singura ca asta vrei? Totusi, suntem in apa.
- Nu-mi pasa lasa-ma jos! Ce daca e apa!
- Tu ai vrut-o! incheie Ayuko dialogul extrem de copilaros si retragadu-si bratele lasand-o sa cada in apa de tot.
Andrea se ridica brusc si prinzandu-l de gulerul camasii il trase si pe el sub apa. Sub apa se apropie usor de el si-l saruta usor, numai ca de aceasta data lua si Ayuko initiativa si transforma un sarut timid intr-unul inflacarat.