Kira / Vero / Freaky VS. Zuzu / Scorpia / Salata

[Daria v2]

Tema : Plaja amintirilor
Lucrarile : Anonime
Timp de vot : Pana vineri
De precizat : A doua lucrare nu a avut posibilitatea de a scrie cu diacritice

Lucrarea unu : Aşa mă alimentez

Întinsă la umbra unui palmier, mă uit la valurile singuratice cum se spulberă de praful auriu. Amintirile parcă mă fac să zâmbesc, să radiez de fericire şi poate chiar să alerg pâna dau de un salvamar rătăcit în vise ca şi mine. Speranţele deşarte s-au lăsat aşteptate până ce am reuşit să le aduc la realitate şi să le sparg cu un ac din plastic şi să spun: '' Ideile nebune îşi vor face apariţia doar atunci când amintirile dispar. '' Cred că acum acele părţi din trecut s-au evaporat şi mă lasă să îmi trăiesc viaţa alături de alţi adolescenţi pierduţi în lumea zahărului. Da, zahăr pudră răspândit în oceanul transparent de pe plaja bulelor de apă.

Mă uit din nou la acele valuri crizate. Parcă vroiau să mă înghită şi să mă ţină legată de trecut cu lanţuri din spumă şi frişcă. Ah! Spumă albă şi picuri roz de gloss de buze, alte elemente ce vreau să dispară, alte obstacole de care voi da în continuare şi nu din cele din urmă , amintiri plăcute.

Dau să mă plimb, iar, pe moleculele fierbinţi din jurul meu. Nisipul ardea sub tălpile mele şi parcă mă îndemna să fac iar dragoste pe el. Nu! Iar mă întorc într-o colivie cu bucăţi uitate de vreme şi nu îmi doresc asta. Dar totuşi, de ce nu? De ce să nu îmi aduc aminte de acele mângâieri pe sub rochie, de acele sărutări sălbatice ce îmi provocau euforie pură şi oare, de ce să nu îmi aduc aminte de el? Poate pentru că acum ceva timp mi-am promis că voi uita toate astea? Da, poate . . .

Îmi continui drumul spre terasa din apropiere şi simt cum cineva îmi pune mâna pe umăr. Întorc capul dar nu este nimeni. Chicotesc şi îmi continui drumul. Mă tot uit în jurul meu şi îmi dau seama că cineva mă urmăreşte. Simt cum săgeţi din pudră mentolată îmi străpung gândirea şi cum aud voci, sunete ciudate ce mă strigă, până ce răspund cu un ''da'' scurt. Când mă opresc, parcă un om din bile de cristal mi-ar spune: ''Nu vei scăpa. Amintirile îţi alimentează viaţa. Totul se învârte în jurul lor. '' După, acel om dispare iar eu îmi dau seama că este adevărat. Totul se învârte în jurul lor . . .

Lucrarea a doua : Plaja mortii

A venit din nou vara. Razele aurii ale soarelui incalzeau pamantul. Norii alburii nu mai erau pe cerul senin. Acelasi inceput de vara ca anul trecut. As fi vrut ca vara aceasta sa inceapa altfel, nu asa. Nu vreau sa se mai intample ca vara trecuta. Nu vreau sa mai traiesc trecutul. Nu vreau sa mai pierd pe cineva. Inchid ochii si imediat mi s-au derulat imaginile triste in minte.

Eram cu iubitul meu, Christian Clayton, la mare. De abia ajunsesem intr-o statiune din Anglia. Coboram alaturi de el din masina si paseam, cu bagajele dupa noi, spre intrarea hotelului Brighton. Christian s-a dus la receptie pentru a lua o cartela, dupa care ne-am dus in camera. Urcam cu liftul pana la etajul sapte si ne indrepta spre incaperea cu numarul sapte sute optsprezece. Ajunsi in fata usii, o deschide cu ajutorul cartelei si intram. Camera era decorata elegant cu un pat dublu, acoperit cu lenjerie de un rosu sangeriu si niste perne albe. De o parte si de alta a acestuia, se aflau doua noptiere din lemn de nuc. Deasupra, se afla un tablou cu un peisaj, intre doua veioze portocalii. In fata, se afla o masa ce sustinea un televizor. Peretele este de culoarea mierii. In fata perdelelor albastre inscris, ce acoperea privelistea la mare, se afla o masa alaturi de doua scaune, tot din lemn de nuc. Balconul, cu vedere la plaja, era suficient de incapator pentru inca o masuta cu doua scaune.

Lasam bagajele si eu ma intind pe patul moale, privind tabloul si din cand in cand mai clipeam. Chriss se uita la plaja aglomerata.

Nu vrei sa mergem si noi? intreba el cu zambetul lui dulce.

Imi intorc capul spre el si ma uitam in ochii lui de un albastru superb, urmand sa dau afirmativ din cap. Ma ridic lenes si ma indrept spre bagaj de unde scot un costum deux-piece, negru, iar iubitului meu ii aruncam boxerii lui albastrii. Acesta s-a dus la baie sa se schimbe, ramanand ca eu sa ma schimb in camera. Dupa cinci minute eram amandoi gata. Eu mi-am pus o rochie de plaja, alba cu dungi roz, iar Chriss un maieu alb, dupa care am luat un cearceaf si incele din urma am iesit din camera, apoi din hotel. Nu a durat prea mult drumul spre plaja, deoarece aceasta era la numai cinci metri de hotel. Tinandu-ne de mana, am pasit pe nisipul fierbinte cautand un loc bun unde sa asezam cearceaful. Pana la urma l-am intins aproape de malul marii. Ne-am asezat si am inceput sa ma dau cu crema solara, pentru a ma asigura ca nu o sa ma fac ca racul dupa ce plecam. Ma las pe spate si imi inchid ochii verzui, lasand soarele sa imi coloreze trupul.

Ma simteam asa relaxata! Cat am asteptat aceasta vacanta... Serviciul meu m-a dat peste cap in perioada asta. Acum, macar, pot sa ma bucur de un concediu bine meritat. Sa fii agent FBI nu este asa usor. In timpul acesta, Christian s-a dus pana in apa, iar cand a venit, mi-a pus mana uda si rece pe abdomen, facandu-ma sa tresar. Imi deschid, speriata, ochii si il vad pe el chicotind.

Esti pus pe glume, astazi, din cate vad. spun eu zambind.

Acesta, fara sa spuna nimic, se aseza langa mine. Ma intorc peste el si ii sarut buzele dulci si moi. Imi raspunde si incepe sa imi maseze spatele si sa se joace prin parul meu brunet. La randul meu, imi bag si eu degetele prin parul lui auriu, uneori trangandu-l de el. Stateam asa, cred, vreo cinci minute, dupa care ma ia in brate si alearga cu mine in apa. In scurt timp am ajuns pana apa ii venea apa pana la gat. Deoarece eu eram mai scunda decat el si picioarele nu imi ajung pana la fund, ma tineam de gatul acestuia. Ma simteam minunat, dar aveam o oarecare teama, asa ca l-am rugat sa ma duca undeva unde pot atinge pamantul cu picioarele. El facu precum i-am spus si se duse inapoi pentru a face o scufundare. Acel moment a fost cel mai cumplit din viata mea. A trecut ceva timp de cand s-a scufundat si am inceput sa imi fac griji.

- Chriss! Vino la suprafata, te rog! Nu e amuzant, iesi odata! tip in disperare in speranta ca
ma va auzi si ca ma va asculta. Dar nimic. Nu dadea niciun semn, doar niste bule care se vedeau pe suprafata marii. Stai! Stop cadru! Bule!? Chriss! tip din nou.

Din fericire, ma auzi un salvamar care veni cat de repede a putut pana in dreptul meu. Acesta ma intreba ce s-a intamplat si eu i-am raspuns printre plansete. Acesta lasa capul in jos, dupa care se scufunda dupa Christian. In mai putin de doua minute, salvamarul il scoate afara. Cand l-am vazut, am inceput sa plang din ce in ce mai tare. Capul il avea spart, semn ca s-a lovit cu el de un pietroi de pe fundul marii, si siroaie de sange curgeau pe fata lui. Simteam cum totul s-a terminat pentru mine. Voiam sa cred ca nu este adevarat, ca este un vis urat, un cosmar... Dar nu... Era pura realitate. Am pierdut singura persoana care mi-a mai ramas pe lumea asta si pe care il iubeam, adica il iubesc, cel mai mult. Nu puteam sa ma gandesc ca e mort, ca de acum incolo voi trai fara el. Dar nu puteam sa fac nimic. Salvamarul l-a dus la mal si a inceput sa il resusciteze. Pentru o clipa a reusit sa isi revina, dar in scurt timp, si-a dat duhul. Nu a mai reusit sa spuna decat:

- Agathe...

Si a inchis ochii pentru totdeauna. Si acum tin minte cum plangeam pe pieptul lui, sarutarile lui pline de pasiune, noptile alaturi de el, visele noastre... Dar totul au ramas doar o amintire frumoasa, pe care nu am s-o mai pot trai niciodata.