24-04-2011, 11:01 PM
Hello girls ! * hug * >:D<
Ei bine, am adus capitolul de Paste, cu toate ca-i cam tarziu.. :]] Eu si Laura speram ca o sa va placa. Doream sa facem altfel finalul acestui one`shot, dar sper ca va fi bine si asa. :* Enjoy !
~ Chapter 3 - The Last ~
Ohh, frate ! Ce dracu` cauta asta la mine acasa ? Puteam sa jur ca era Adina !
Eu inca zaceam pe podeaua rece de o culoare cenusie, cu tipul asta deasupra mea, strangand ca un disperat de mainile mele.
- Ma doare ! Da-mi drumul ! ii cer eu, realizand ca se poate intampla ceva mult mai rau de-atat.
Si totusi, parca Haruto nu ma asculta, continua sa ma mangaie in acel fel de-ti da fiori, da fapt, mie imi da fiori. Tremur tot la atingerile sale, el tot urca mai sus cu saruturile atat de perverse si violente, desfacandu-mi in acelasi timp cureaua de la pantaloni.
Ce naiba ?! Doar nu e gay ! Eu nu sunt gay ! Trebuie sa fac ceva !
- Gata ! De-ajuns ! Inceteaza ! Ce vrei de la mine? Ii repet aceeasi intrebare ca mai acum cinci minute.
Cu toate ca stiu raspunsul, tind sa cred in continuare ca isi poate schimba parerea, vreau doar sa ma lase in pace. Poate ca ma tem … Imi este frica de viitor, de ceea ce urmeaza. Nu mai vreau sa trec prin aceleasi experiente ca acum sase ani. Din cauza familiei mele a trebuit sa duc o viata atat de infecta, alaturi de colegii de la scoala care ma ignorau mereu, radeau de mine. Hm. Ce mod de a rade de cineva. Doar ca …
Acum sase ani, tatal meu a incercat sa abuzeze de mine, de inocenta mea chiar nepasandu-i ca sunt un baiat. Ba nu, nu i-a pasat ca sunt fiul lui. Era beat, ii placea sa joace jocuri de noroc la clubul de ciudati numit Ecstasy. Eu eram cu mama acasa, era trecut de unsprezece noaptea, iar el inca nu venise. Totusi, in clipa cand a ajuns acasa, a intrat trantind usile si dorind sa ajunga la mine. M-a smucit brusc de pe canapeaua pe care stateam, iar mamei i-a dat o palma incat credeam ca a lesinat. Ma rugam la un moment dat, incepuse a-mi da jos hainele pe rand, ignorand practic implorarile mele; coninuand sa strig dupa ajutor, ochii mi s-au incetosat si am simtit ca nu mai pot opri nimic, inclusiv lacrimile ce nu fusesera eliberate pana atunci. Eram un copil !
Imi pierdusem sperantele … Credeam ca o sa fiu mort, mama la fel, insa in mod subit, o vad in spatele tatei cu o vaza. La varsta aceea nu aveam habar de nimic, eu doar vroiam sa scap cumva si sa fug.
Mama mea s-a apropiat incet si eu mi-am inchis ochii de frica. Aveam niste senzatii ciudate, un presentiment poate fals, dar nici nu stiam daca ceea ce se intampla este real. Ce diferente mai puteam face atunci ?
Un sunet bizar de parca ceva se sparsese mi-a ajuns la urechi, oblingandu-ma astfel sa-mi deschid ochii. Liniste. Nu auzeam nimic, doar suspinul atat de adanc al mamei mele, in rest…
Tata zacea la picioarele mele, avand ochii deschisi si fata acoperita de sange. Sange… M-am speriat ingrozitor; am ramas socat, observand mai apoi stropii ce continuau sa se prelinga inclusiv pe hainele mele.
Nu am putut uita acea parte din viata, din viata mea atat de mizerabila. Ma consideram un criminal, caci daca nu eram eu, mama nu ar fi fost nevoita sa il omoare pe tata, pentru ca… In final, s-a scurs si ultimul strop de sange…
Si acum iata-ma ! Sunt pe cale sa retraiesc din nou acel cosmar, doar ca de data aceasta, nu mai am niciun sprijin. Oare mai are rost sa lupt impotriva lui ? Sa lupt impotriva cuiva ?
Atunci am facut-o, am luptat impotriva tatalui meu si am scapat, insa eu inca mai traiesc cu sentimental de vinovatie. De fapt, chiar sunt vinovat ! …
Imi inchid ochii, lasandu-mi privirea sa cada patimasa pe un punct fix.
Oftez. Trag aer adanc in piept, pregatit pentru ceea ce urmeaza. Daca o sa scap… O sa mai pot trai cu un nou sentiment strain pentru mine ?
Ma simt coplesit de atatea intrebari, dar totodata imi pierd sperantele, zambetul meu a fost distrus acum mult timp. Oare se intampla ceva daca contiuu sa rad in ultimul moment ? Macar stiu ca am indraznit s-o mai fac o data.
Imi deschid ochii privindu-l trist totusi pe Haruto, iar apoi izbucnind intr-un ras ce parea a fi molipsitor. Doar ipocrizie.
Este uimit, intr-adevar. Cine ar putea sa arate un astfel de chip acum ? Doar eu, eu sunt acela.
- Haide, da-i drumul. Ai vrut asta, OK ? Daca prima data am scapat cu viata, nu se mai intampla si a doua oara, rostesc inca zambind melancolic.
Imi intind mainile catre el si incolacindu-mi bratele in jurul gatului sau, ii ating fata total mirata. Imi plimb degetele lungi pe buzele sale moi si calde, parca dorind sa absorb cumva finetea lor, perfectiunea lui; obrajii ii sunt usor imbujorati. Ii dau parul de pe chip apropiindu-ma mai mult de gatul sau si soptind foarte incet:
- Ma vrei, nu ? Poate ca sunt singura “ victima †care nu opune rezistenta, dar … Cred ca sunt singurul care a indraznit asa ceva cu un zambet … trist…
Inainte sa mai apuce sa zica vreun cuvant ce mai mult ca sigur ar fi fost inutil, ii sarut buzele dulci, lasand in urma racoarea mea atat de caracteristica. Se intampla, nu ?
Il trag pe roscat mai aproape, eu simtindu-i respiratia atat de calda asupra-mi, asupra fiintei mele.
Ma atinge incet, dar sigur in zona abdomenului, strecurandu-si in acelasi timp mana ce parea rece doar pentru mine sub tricoul ce-l purtam. “ Hm. Nu evita… “
- Chiar vrei asta? Ma intreaba el dorind probabil sa stie ce-i cu aceasta atitudine.
Ma rezum doar la un sarut micut, lingandu-i usor conturul specific buzelor sale. Cred ca … Cred ca innebunesc …
Continuu sa privesc intr-un anumit loc, lasandu-l pe Haruto sa-si faca “ treaba “, dupa care el incepand sa ma sarute intr-un fel diferit fata de cel de mai devreme. Parca ii este teama de ceva, poate teama sa nu ma piarda. Ce ironie ! Nu sunt de portelan totusi.
Ma strange in brate brusc facandu-ma pe mine sa fiu cel uimit de data aceasta. Imi mangaie parul, sarutandu-mi-l bland si protector. Parca nu mai este cel de adineaori, acum a devenit mai bun, mai.. bland.
- Nu-ti face griji, o sa am grija de tine, promit !
Hm. Promisiuni.
Cine ar putea sa respecte aceste promisiuni ? Pentru mine, reprezinta simple cuvinte fara folos.
Respir adanc, pregatindu-ma pentru ce urmeaza.
Ii simt mana celui de deasupra mea in acel loc ascuns, el inca soptindu-mi acele cuvinte banale, repetandu-mi la nesfarsit ca totul va fi bine. Asa percep eu totul acum. Chiar daca pare simplu, nu este deloc. Doar eu stiu ce ascund, ce ascunde corpul asta mizerabil ! De ce mi se intampla numai mie ?
Haruto continua sa ma sarute si sa ma dezbrace de haine pe rand, parand nerabdator. Normal… Nu cred ca ar vrea sa-si iroseasca timpul. Ma simt dezgustat, insa dezgustat fata de mine, caci stiu ca eu sunt cel vinovat in clipa asta.
Realizand ca timpul nu sta in loc, observ cum hainele mele, cat si ale roscatului au disparut. Ma simt luat pe sus de catre el, urcand cu mine in brate in camera mea probabil.
Deschide usa cu piciorul, intrand calm si asezandu-ma pe pat.
Sunt pregatit.
Se urca peste mine, reluandu-si ceea ce tocmai facea mai devreme in sufragerie. De data aceasta, nu mai pierde timpul, dandu-mi rapid boxerii jos si plimbandu-si mainile catifelate pe intreg trupul meu. Urca cat mai sus cu sarutarile si atingerile ce pareau a fi interzise, privindu-ma in ochi, parca atentionandu-ma pentru ceea ce urmeaza.
Imi desface mai mult picioarele pastrandu-si acel zambet pervers si lingandu-si scurt buzele. Simt ca ma sufoc. O caldura imposibila ma strafulgera, dandu-mi de inteles ca Haruto tocmai se “ joaca “ cu mandria mea.
Imi duc mainile catre capul lui indemnandu-l sa continuie, atunci cand ma priveste cerandu-mi parca aprobarea. Nu cred ca mai pot da acum inapoi. Deja simt acea placere despre care am tot auzit.
Ii prind cateva fire de par in pumni, eu gemand puternic din cauza a ceea ce-mi ofera el. Simt ca nu ma pot abtine, apoi ejaculez pe fata lui Haruto. Asta chiar ca e jenant !
Imi acopar ochii de indata ce el isi ridica capul spre mine. Ma simt fixat cu privirea, rosind puternic in obraji. Nu ma gandeam ca va fi atat de .. placut…
- Pustiule, nu stiu cum ti se va parea, dar… Din moment ce m-ai provocat, nu mai pot da inapoi, rostise el excitat pana peste cap si privindu-ma intens.
- E in regula, sunt al tau.
Parca asteptam sa se intample acest moment. E un sentiment destul de straniu.
Fara nicio atentionare, ma penetreaza si inainteaza respirand cat mai sacadat. Observ clar ca este excitat la maxim. Il simt acolo, in interiorul meu foarte fierbinte, facand miscari de du-te – vino in mine.
Si totusi, daca mai inainte simteam placere, acum… Durerea aceasta sfasietoare ma distruge pe dinauntru. Chiar doare.
Cred ca nu mai sunt in stare de nimic. Este inutil. Poate ca stiam ca acest moment se va intampla o data si-o data. In fond, oricine are parte la un moment dat de durere. Durere… Cred ca sunt obisnuit cu ea.
Incerc sa rezist, muscandu-mi buzele, simtind apoi cum sangele nu mai poate fi oprit, atat din ranile buzelor mele, cat si din mine insumi.
Imi duc bratele in jurul gatului lui Haruto, iar picioarele mi le incolacesc pe abdomenul sau. Ii simt miscarile, senzatia aceea cand se incordeaza. Poate ca este greu si pentru el. M-am gandit numai la mine, asa cum am facut dintotdeauna.
- Aah ! Gem eu puternic cand simt ceva cald… In mine.
- Hhu, esti bun, imi spune roscatul, facand aceleasi miscari si continuand dupa: Te doare ?
- Nn.. Nu, e … mai bine ac… acum, spun eu printre gemete si gafaieli, respirand din ce in ce mai greu. Oare el este de vina?
Durerea pare ca s-a scurs definitiv din acest corp, lasand in urma o placere extrem de fierbinte.
- Haruto ! Ii rostesc eu numele cu voce tare nemaisuportand sa tac, gemetele de placere iesind fara oprire din gura mea.
- Hm, este prima data cand imi spui pe nume.
Chiar asa este…
Simtind ca nu mai rezist acestui pacat ce-mi aduce atata placere, ma eliberez de aceasta povara, dandu-mi drumul pe pieptul celui de deasupra mea, iar el in interiorul meu.
S-a intamplat. Am facut-o…
- Scuze, rostesc eu cu o voce joasa, ascuzandu-mi apoi capul in scurbura gatului sau.
Ii aud bataile inimii mai tare decat ale mele.
- Auzi ? Ma intreb ce reprezinta asta, este prima data cand imi simt acest organ idiot batand atat de tare. Poate ca .. tu esti vinovat.
Il privesc imediat cum a rostit acele cuvinte. Pentru mine, acel moment a reprezentat mai mult decat obisnuitele intamplari sau amintiri.
Zambesc.
- Poate ca simt ceva pentru tine, nu orice sentiment stupid, dar stiu sigur ca ce s-a intamplat acum a fost mult mai mult decat ma asteptam. Imi permiti sa te tin in brate pentru cateva secunde? Ii aud vocea adresandu-mi-se intr-un mod dragut si dulce.
- E bine… Doar sunt al tau acum, nu ?
Acum poate am un motiv sa ma simt din nou vinovat, dar vinovat pentru iubire si afectiune.
Sunt noi sentimente.
Ei bine, am adus capitolul de Paste, cu toate ca-i cam tarziu.. :]] Eu si Laura speram ca o sa va placa. Doream sa facem altfel finalul acestui one`shot, dar sper ca va fi bine si asa. :* Enjoy !
~ Chapter 3 - The Last ~
Ohh, frate ! Ce dracu` cauta asta la mine acasa ? Puteam sa jur ca era Adina !
Eu inca zaceam pe podeaua rece de o culoare cenusie, cu tipul asta deasupra mea, strangand ca un disperat de mainile mele.
- Ma doare ! Da-mi drumul ! ii cer eu, realizand ca se poate intampla ceva mult mai rau de-atat.
Si totusi, parca Haruto nu ma asculta, continua sa ma mangaie in acel fel de-ti da fiori, da fapt, mie imi da fiori. Tremur tot la atingerile sale, el tot urca mai sus cu saruturile atat de perverse si violente, desfacandu-mi in acelasi timp cureaua de la pantaloni.
Ce naiba ?! Doar nu e gay ! Eu nu sunt gay ! Trebuie sa fac ceva !
- Gata ! De-ajuns ! Inceteaza ! Ce vrei de la mine? Ii repet aceeasi intrebare ca mai acum cinci minute.
Cu toate ca stiu raspunsul, tind sa cred in continuare ca isi poate schimba parerea, vreau doar sa ma lase in pace. Poate ca ma tem … Imi este frica de viitor, de ceea ce urmeaza. Nu mai vreau sa trec prin aceleasi experiente ca acum sase ani. Din cauza familiei mele a trebuit sa duc o viata atat de infecta, alaturi de colegii de la scoala care ma ignorau mereu, radeau de mine. Hm. Ce mod de a rade de cineva. Doar ca …
Acum sase ani, tatal meu a incercat sa abuzeze de mine, de inocenta mea chiar nepasandu-i ca sunt un baiat. Ba nu, nu i-a pasat ca sunt fiul lui. Era beat, ii placea sa joace jocuri de noroc la clubul de ciudati numit Ecstasy. Eu eram cu mama acasa, era trecut de unsprezece noaptea, iar el inca nu venise. Totusi, in clipa cand a ajuns acasa, a intrat trantind usile si dorind sa ajunga la mine. M-a smucit brusc de pe canapeaua pe care stateam, iar mamei i-a dat o palma incat credeam ca a lesinat. Ma rugam la un moment dat, incepuse a-mi da jos hainele pe rand, ignorand practic implorarile mele; coninuand sa strig dupa ajutor, ochii mi s-au incetosat si am simtit ca nu mai pot opri nimic, inclusiv lacrimile ce nu fusesera eliberate pana atunci. Eram un copil !
Imi pierdusem sperantele … Credeam ca o sa fiu mort, mama la fel, insa in mod subit, o vad in spatele tatei cu o vaza. La varsta aceea nu aveam habar de nimic, eu doar vroiam sa scap cumva si sa fug.
Mama mea s-a apropiat incet si eu mi-am inchis ochii de frica. Aveam niste senzatii ciudate, un presentiment poate fals, dar nici nu stiam daca ceea ce se intampla este real. Ce diferente mai puteam face atunci ?
Un sunet bizar de parca ceva se sparsese mi-a ajuns la urechi, oblingandu-ma astfel sa-mi deschid ochii. Liniste. Nu auzeam nimic, doar suspinul atat de adanc al mamei mele, in rest…
Tata zacea la picioarele mele, avand ochii deschisi si fata acoperita de sange. Sange… M-am speriat ingrozitor; am ramas socat, observand mai apoi stropii ce continuau sa se prelinga inclusiv pe hainele mele.
Nu am putut uita acea parte din viata, din viata mea atat de mizerabila. Ma consideram un criminal, caci daca nu eram eu, mama nu ar fi fost nevoita sa il omoare pe tata, pentru ca… In final, s-a scurs si ultimul strop de sange…
Si acum iata-ma ! Sunt pe cale sa retraiesc din nou acel cosmar, doar ca de data aceasta, nu mai am niciun sprijin. Oare mai are rost sa lupt impotriva lui ? Sa lupt impotriva cuiva ?
Atunci am facut-o, am luptat impotriva tatalui meu si am scapat, insa eu inca mai traiesc cu sentimental de vinovatie. De fapt, chiar sunt vinovat ! …
Imi inchid ochii, lasandu-mi privirea sa cada patimasa pe un punct fix.
Oftez. Trag aer adanc in piept, pregatit pentru ceea ce urmeaza. Daca o sa scap… O sa mai pot trai cu un nou sentiment strain pentru mine ?
Ma simt coplesit de atatea intrebari, dar totodata imi pierd sperantele, zambetul meu a fost distrus acum mult timp. Oare se intampla ceva daca contiuu sa rad in ultimul moment ? Macar stiu ca am indraznit s-o mai fac o data.
Imi deschid ochii privindu-l trist totusi pe Haruto, iar apoi izbucnind intr-un ras ce parea a fi molipsitor. Doar ipocrizie.
Este uimit, intr-adevar. Cine ar putea sa arate un astfel de chip acum ? Doar eu, eu sunt acela.
- Haide, da-i drumul. Ai vrut asta, OK ? Daca prima data am scapat cu viata, nu se mai intampla si a doua oara, rostesc inca zambind melancolic.
Imi intind mainile catre el si incolacindu-mi bratele in jurul gatului sau, ii ating fata total mirata. Imi plimb degetele lungi pe buzele sale moi si calde, parca dorind sa absorb cumva finetea lor, perfectiunea lui; obrajii ii sunt usor imbujorati. Ii dau parul de pe chip apropiindu-ma mai mult de gatul sau si soptind foarte incet:
- Ma vrei, nu ? Poate ca sunt singura “ victima †care nu opune rezistenta, dar … Cred ca sunt singurul care a indraznit asa ceva cu un zambet … trist…
Inainte sa mai apuce sa zica vreun cuvant ce mai mult ca sigur ar fi fost inutil, ii sarut buzele dulci, lasand in urma racoarea mea atat de caracteristica. Se intampla, nu ?
Il trag pe roscat mai aproape, eu simtindu-i respiratia atat de calda asupra-mi, asupra fiintei mele.
Ma atinge incet, dar sigur in zona abdomenului, strecurandu-si in acelasi timp mana ce parea rece doar pentru mine sub tricoul ce-l purtam. “ Hm. Nu evita… “
- Chiar vrei asta? Ma intreaba el dorind probabil sa stie ce-i cu aceasta atitudine.
Ma rezum doar la un sarut micut, lingandu-i usor conturul specific buzelor sale. Cred ca … Cred ca innebunesc …
Continuu sa privesc intr-un anumit loc, lasandu-l pe Haruto sa-si faca “ treaba “, dupa care el incepand sa ma sarute intr-un fel diferit fata de cel de mai devreme. Parca ii este teama de ceva, poate teama sa nu ma piarda. Ce ironie ! Nu sunt de portelan totusi.
Ma strange in brate brusc facandu-ma pe mine sa fiu cel uimit de data aceasta. Imi mangaie parul, sarutandu-mi-l bland si protector. Parca nu mai este cel de adineaori, acum a devenit mai bun, mai.. bland.
- Nu-ti face griji, o sa am grija de tine, promit !
Hm. Promisiuni.
Cine ar putea sa respecte aceste promisiuni ? Pentru mine, reprezinta simple cuvinte fara folos.
Respir adanc, pregatindu-ma pentru ce urmeaza.
Ii simt mana celui de deasupra mea in acel loc ascuns, el inca soptindu-mi acele cuvinte banale, repetandu-mi la nesfarsit ca totul va fi bine. Asa percep eu totul acum. Chiar daca pare simplu, nu este deloc. Doar eu stiu ce ascund, ce ascunde corpul asta mizerabil ! De ce mi se intampla numai mie ?
Haruto continua sa ma sarute si sa ma dezbrace de haine pe rand, parand nerabdator. Normal… Nu cred ca ar vrea sa-si iroseasca timpul. Ma simt dezgustat, insa dezgustat fata de mine, caci stiu ca eu sunt cel vinovat in clipa asta.
Realizand ca timpul nu sta in loc, observ cum hainele mele, cat si ale roscatului au disparut. Ma simt luat pe sus de catre el, urcand cu mine in brate in camera mea probabil.
Deschide usa cu piciorul, intrand calm si asezandu-ma pe pat.
Sunt pregatit.
Se urca peste mine, reluandu-si ceea ce tocmai facea mai devreme in sufragerie. De data aceasta, nu mai pierde timpul, dandu-mi rapid boxerii jos si plimbandu-si mainile catifelate pe intreg trupul meu. Urca cat mai sus cu sarutarile si atingerile ce pareau a fi interzise, privindu-ma in ochi, parca atentionandu-ma pentru ceea ce urmeaza.
Imi desface mai mult picioarele pastrandu-si acel zambet pervers si lingandu-si scurt buzele. Simt ca ma sufoc. O caldura imposibila ma strafulgera, dandu-mi de inteles ca Haruto tocmai se “ joaca “ cu mandria mea.
Imi duc mainile catre capul lui indemnandu-l sa continuie, atunci cand ma priveste cerandu-mi parca aprobarea. Nu cred ca mai pot da acum inapoi. Deja simt acea placere despre care am tot auzit.
Ii prind cateva fire de par in pumni, eu gemand puternic din cauza a ceea ce-mi ofera el. Simt ca nu ma pot abtine, apoi ejaculez pe fata lui Haruto. Asta chiar ca e jenant !
Imi acopar ochii de indata ce el isi ridica capul spre mine. Ma simt fixat cu privirea, rosind puternic in obraji. Nu ma gandeam ca va fi atat de .. placut…
- Pustiule, nu stiu cum ti se va parea, dar… Din moment ce m-ai provocat, nu mai pot da inapoi, rostise el excitat pana peste cap si privindu-ma intens.
- E in regula, sunt al tau.
Parca asteptam sa se intample acest moment. E un sentiment destul de straniu.
Fara nicio atentionare, ma penetreaza si inainteaza respirand cat mai sacadat. Observ clar ca este excitat la maxim. Il simt acolo, in interiorul meu foarte fierbinte, facand miscari de du-te – vino in mine.
Si totusi, daca mai inainte simteam placere, acum… Durerea aceasta sfasietoare ma distruge pe dinauntru. Chiar doare.
Cred ca nu mai sunt in stare de nimic. Este inutil. Poate ca stiam ca acest moment se va intampla o data si-o data. In fond, oricine are parte la un moment dat de durere. Durere… Cred ca sunt obisnuit cu ea.
Incerc sa rezist, muscandu-mi buzele, simtind apoi cum sangele nu mai poate fi oprit, atat din ranile buzelor mele, cat si din mine insumi.
Imi duc bratele in jurul gatului lui Haruto, iar picioarele mi le incolacesc pe abdomenul sau. Ii simt miscarile, senzatia aceea cand se incordeaza. Poate ca este greu si pentru el. M-am gandit numai la mine, asa cum am facut dintotdeauna.
- Aah ! Gem eu puternic cand simt ceva cald… In mine.
- Hhu, esti bun, imi spune roscatul, facand aceleasi miscari si continuand dupa: Te doare ?
- Nn.. Nu, e … mai bine ac… acum, spun eu printre gemete si gafaieli, respirand din ce in ce mai greu. Oare el este de vina?
Durerea pare ca s-a scurs definitiv din acest corp, lasand in urma o placere extrem de fierbinte.
- Haruto ! Ii rostesc eu numele cu voce tare nemaisuportand sa tac, gemetele de placere iesind fara oprire din gura mea.
- Hm, este prima data cand imi spui pe nume.
Chiar asa este…
Simtind ca nu mai rezist acestui pacat ce-mi aduce atata placere, ma eliberez de aceasta povara, dandu-mi drumul pe pieptul celui de deasupra mea, iar el in interiorul meu.
S-a intamplat. Am facut-o…
- Scuze, rostesc eu cu o voce joasa, ascuzandu-mi apoi capul in scurbura gatului sau.
Ii aud bataile inimii mai tare decat ale mele.
- Auzi ? Ma intreb ce reprezinta asta, este prima data cand imi simt acest organ idiot batand atat de tare. Poate ca .. tu esti vinovat.
Il privesc imediat cum a rostit acele cuvinte. Pentru mine, acel moment a reprezentat mai mult decat obisnuitele intamplari sau amintiri.
Zambesc.
- Poate ca simt ceva pentru tine, nu orice sentiment stupid, dar stiu sigur ca ce s-a intamplat acum a fost mult mai mult decat ma asteptam. Imi permiti sa te tin in brate pentru cateva secunde? Ii aud vocea adresandu-mi-se intr-un mod dragut si dulce.
- E bine… Doar sunt al tau acum, nu ?
Acum poate am un motiv sa ma simt din nou vinovat, dar vinovat pentru iubire si afectiune.
Sunt noi sentimente.
![[Imagine: kys_by_brunhilde22-dbauirb.png]](http://orig05.deviantart.net/ba6b/f/2017/149/5/0/kys_by_brunhilde22-dbauirb.png)