Black roses

[Nywa]

Capitolul 11

Mergeam pe strada alaturi de Strify, intr-o liniste deplina, indreptandu-ne spre un vechi conac din afara Londrei, ce imi apartinea mie si familiei mele.
- Tu esti un dhampir, am dreptate? Ma intreba, facandu-ma sa zambesc amuzat de tonul care l-a folosit.
- Perfecta dreptate ai grait, spun in dodi si ii fac cu ochiul jucaus, cand ii vad expresia de nedumerire, ai dreptate cu natura mea, ii traduc ce am spus.
Baiatul zambi, apoi ramase uimit sa vada vechea mea casa, ce m-a gazduit pe mine si pe mami vreo trei-patru secole pana ne-am mutat in oras, dar am pastrat-o ca imi placea sa vin aici in vizita. Deschid poarta de fier forjat ce avea deasupra o arcada de piatra si peceta mamei, o zana. Strify ma apuca cu ambele maini de geaca neagra din fas, privind in toate partile, in timp ce sub picioarele noastre se auzeau pavajul facut din mii de petricele, aduse de la carierele de piatra, din aproprierea Londrei, ce au existat in Evul Mediu. In jurul nostru se auzeau greieri ce se plangeau ca vine iarna peste tara si ei numai puteau canta sau sa isi gaseasca hrana asa usor, ca pana acum. Ne oprim in fata usii si scot din buzunar o cheie si descui usa, apoi o deschid, intrant inauntru. Am aprins lumina - ne-am bagat curent electric cum a aparut - din hol, apoi din camera de studiu, unde se afla un pian acoperit cu un cearceaf alb, biblioteca acoperia si mobila in general era acoperita, ca sa nu se depuna praful si sa o distruga. Iau de pe fotoliu cearceaful si ii fac semn sa se aseze, iar eu mi-am tras taburetul de la pian in fata lui, asezandu-ma pe el. Strify incepu sa se uite in jur, apoi vad ca ochii sai minunati, s-au oript pe o pictura ce se afla deasupra semineului din piatra.
- Eu sunt in fasa, mama si tatal meu, ii spun zambind trist, personajele din acea pictura.
- Cati ani ai de fapt? Ma intreba, privindu-ma atent in ochi.
- Sincer? Il intreb, zambind in coltul gurii. Am o mie cinci sute douazeci si cinci de ani biologici, dar varsta la care mi s-a oprit imbatranirea este optsprezece ani si jumatate, aproape de nouasprezece, spun calm si senin, parca as vorbi despre un meci de fotbal.
Blondul se ridica brust in picioare, clatinandu-se amenintator, apoi pica. L-am prins rapid, luandu-l in brate ca pe o mireasa si l-am dus in camera mea, asezandu-l pe baldachinul mare, cu cearceafuri de culoarea piersici, dupa ce l-am indepartat pe cel alb. Trag draperiile in jurul baldachinului, apoi ma asez langa el turceste, dupa ce am luat "Eneida" lui Virgilius in latina din biblioteca din camera de zi, incepand sa o citesc in intuneric, ca vedeam literele de pe pagina...

Ii aud inima bubuind din ce in ce mai tare, cea ce ma ingrijora, fiindca el parea linistit la chip, dar respiratia era alerta.
- Nu... mami... nu..., incepu sa mormaie, dandu-mi de inteles ca se afla in bratele unui cosmar.
- Strif', Strif', repet incept, miscandu-l si deodata blondul imi carpi un pumn in maxilar.
Aud o paraitura si mi-am dat seama ca si-a rupt niste degete, fiindca oasele mele sunt foarte greu de rupt la puterea muritorilor, dar nu a vampirilor sau a dhampirilor. Il aud pe tanar cum incepe sa injure zidul si sa se planga ca nu ii mai simtea falangele, asa i-am luat mana in a mea, dupa ce l-am linistit si am soptit ceva in latina. Tipa cand oasele au inceput sa se repare singure, ajutate si de vraja de vindecare ce am invatat-o cand avea zece ani de la mami meu. Simt o senzatie de gol in stomac, dandu-mi seama ca trebuia sa ma hranesc si inca repede, fiindca nu vroiam sa il atac pe Strify si sa il ucid, ca atunci ma caiam pentru eternitate. Am ajuns sa tin cu adevarat la baiatul asta, care nu il cunosteam defel, dar cine a spus ca vampiri sunt niste creaturi egoiste si foarte familiste, a avut dreptate.
Dupa ce am terminat de vindecat degetele lui, mi-am dus incheietura la gura, infigandu-mi colti in ea, incepand sa imi beau propriu sange, pentru a mai putea rezista putin, pana ies afara de aici, pentru o vanatoare calumea. Blond ma intreba ce am, iar eu i-am raspuns dupa ce mi-am sters buzele, ca am nevoie de sange si apoi m-am ridicat in picioare, pornind spre usa. Tanarul ma ajunse din urma si ma intreba cum voi vana dimineata fara sa atrag atentia asupra mea, cea ce ma facu sa injur printre dinti.
- Kiro, este baie in acest conac? Ma intreba tanarul calma si sigur pe sine.
- Da. Etajul intai, a doua usa pe dreapta. De ce? Il intreb curios, cand el ma apuca de mana si ma trase sus in baie.
Cand intram, muritorul isi dadu jos geaca, apoi tricolul si esarfa si dezlipi plasturele de la cele doua micute rani de la gat. Imi dau seama ce vrea sa faca si ma dau in spate, cand Strify vine spre mine si isi lasa capul pe o parte. Vreau sa ii spun ceva, dar tanarul imi apuca chipul in palme si imi indrepta fata spre gatul sau, spunandu-mi sa fiu bland ca nu ii place durerea. Chicotesc usor, apoi imi pun o mana pe spatele sau si cealalta in parul lui, imi trec buzele prima data peste zgaiba, apoi limba si pe urma casc gura, facandu-si aparitia coltii. Canini au strapuns fara efort zgaiba, iar sangele imi inunda gura, explodand in senzatii minunate si gustoase. Sugeam incet sangele si cu grija, fiindca nu vroiam sa il ucid din greseala, iar blondul facu pentru prima data contact cu saliva de vampir, fiindca aceasta declansa centrul placeri la muritori, excitandu-i. Baiatul isi puse mainile pe soldul meu, incepand sa isi frece bazinul de mine, aratand ca incepea sa se excite din ce in ce mai mult. Incepu sa geama, parca atunci s-ar fute cu vreo fata si acum era in extaz, dar faza proasta era ca sunetele sale ma excitau si pe mine.
Mi-am retras coltii, tregandu-mi limba peste cele doua orifici inchizandu-le si bagandu-l cu capul sub jetul de apa rece de la dus, pentru a-si reveni din extaza. Cand se trezi, i-am explicat ce s-a intamplat, atunci el m-a rugat sa ies afara sa se termine sau va ramane toata ziua umflat, cea ce ma facut sa chicotesc usor. Ies din baie si ma duc in camera de studiu, incepand sa cand o melodie stranie la pian, pentru a nu auzi gemetele sale din nou...